Pandemia COVID-19, în ciuda tuturor eforturilor de stopare a ei, continuă să facă ravagii prin toate țările lumii. Nici România nu face excepție. Societatea este bulversată. Acest flagel nedorit, într-un mod nefericit, și-a dat mâna cu politicul pentru a îngrădi libertatea de mișcare a cetățenilor și drepturile lor firești, iar consecințele acestui mariaj sunt nebănuite și șocante. În plan politic, în condițiile în care PSD-ul pare tot mai slăbit și stigmatizat, Opoziția nu face față.
În aceste împrejurări, drept contrapondere, unele grupări sociale, aflate până de curând în stare latentă, au trecut în „starea de activare” găsind un teren fertil într-o societate divizată. Printre acestea am numi progresiștii, neomarxiști și sataniștii. Se cuvine deci să ne îndreptăm puțin atenția asupra acestora.
„Mișcarea progresistă a început la sfârșitul secolului al 19-lea și începutul secolului al 20-lea, în orașele cu muncitori proaspăt stabiliți și reformatori interesați în ajutarea acelora care se confruntau cu condiții de viață grele. Progresiștii au vorbit despre necesitatea unor legi care să reglementeze problema chiriilor și a muncii copilului. Ei au cerut, de asemenea, condiții mai bune pentru femei” (sursa: Wikipedia). Bineînțeles, în România ea se manifestă în mod original, ca de altfel toate lucrurile. Și progresiștii au filosofia lor, după cum ne spune aceeași sursă: „Ca filosofie, ea se bazează pe ideea progresului, care afirmă că progresele în domeniul științei, tehnologiei, dezvoltării economice și organizării sociale sunt vitale pentru îmbunătățirea condiției umane. Progresismul a apărut ca parte a unui răspuns mai general, la schimbările aduse de industrializare și ca o alternativă la răspunsul tradițional conservator în fața problemelor sociale și economice.”
„Neomarxismul la fel ca fratele lui mai mare marxismul urmăresc aproape același scop: acapararea puterii și implementarea acestui curent social în cât mai multe state de pe glob coroborat cu o mișcare internațională a neomarxismului. În decursul istoriei civilizației omenești ingineriile sociale au fost gândite si inventate de filozofi și gânditori, dar punerea acestora în practică este opera unor oameni sau grupuri de oameni care dețin puterea politică și economică” (sursa: viatainvaslui.ro/social/…). Aceeași sursă face trimitere la filosoful austriac Popper, ideologul neomarxismului: „Conform teoriei lui Popper totul trebuie făcut pas-cu-pas, în așa fel dacă nu noi, atunci copiii sau nepoții noștri, se vor trezi în neomarxism, fără să-și dea seama, deoarece acesta se clădește metodic chiar sub ochii noștri prin acțiuni mici și fragmentare, în așa fel să nu poată fi sesizat de către oameni, exact ca o acțiune militară largă dirijată de un general abil spre un scop final”. Acum noi nu știm dacă titlul cărții domnului Președinte Iohannis a fost inspirat din această teorie sau este doar o asociere întâmplătoare, însă ceea ce trăim în România zilelor noastre dă de gândit.
În ceea ce-i privește pe sataniști nu credem că sunt necesare prea multe explicații, căci toate decurg din esența cuvântului „Satan” care, după cum știm este echivalentul diavolului. Sataniștii, ca și vandalii, există printre noi și de-abia așteaptă să se ivească vreun prilej pentru a se manifesta, după cum s-a văzut recent prin pângărirea unei biserici. Ei se atașează unor manifestații, unor proteste de stradă sau revolte, pentru a incita oamenii, a distruge magazine, a fura bunuri, a crea haos, dar aceste grupări diavolești nu aduc niciun bine societății, de aceea sunt de combătut.
Nimeni nu spune că nu sunt necesare anumite transformări în societate, însă acestea trebuie făcute într-o manieră logică și cu acordul cetățenilor, spre binele tuturor. Tot adevărat este faptul că uneori clasa politică conducătoare nu acționează în interesul oamenilor, și atunci au loc revolte care duc la schimbări bruște în componența acesteia. Precum valurile oceanului, care înaintează și se retrag periodic, așa și societatea omenească își are valurile proprii, care fac aceeași mișcare ondulatorie, astfel că nimic nu e de mirare. Important este de a se găsi un echilibru social, în care ființele umane să trăiască în pace și liniște, chiar dacă știm că și acestea vor fi doar vremelnice …
Mihai Trifoi
