Profira Lăcătușu (mama dr. Ioan Lăcătușu) s-a născut în ziua de 1 noiembrie 1908, în Valea Satului, comuna Grajduri, județul Iași, în familia Fânaru, o familie de oameni vrednici, buni gospodari, implicați în administrarea și comducerea localității.
Tata, Gheorghe Lăcătuşu, era urmașul străbunicului patern Alecu Lăcătușu, foarte bun meseriaș, lăcătuș, adus la curtea boierului Arghire Cuza din satul Tatomirești, în secolul al XIX-lea. Cu timpul, profesia a devenit prenumele familiei noastre, la fel ca în multe cazuri asemănătoare. Tata, nu avea școala primară terminată, dar avea, în schimb, o inteligență nativă recunoscută. Stau mărturie, în acest sens, faptul că, în tinereţe, după eliberare din armata de la Cernăuţi, a lucrat în echipa care a administrat moşia generalului Tăutu, din satul vecin Ciocârleşti. La terminarea celui de-al doilea Război Mondial, în contextul istoric cunoscut, pentru o perioadă de timp, a fost ajutor de primar în comuna Drăguşeni, județul Iași, din partea Frontului Plugarilor.Venind din război, cu sănătatea zdruncinată, în anul 1961 a trecut la cele veşnice, atunci când eu nu împlinisem încă 14 ani. Draga noastră mamă, Profira Lăcătuşu, după 26 de ani de văduvie, în anul 1987, a trecut și ea la cele veșnice.
Mama a fost o femeie înțeleaptă, harnică, gospodină și o bucătăreasă excelentă. Era bunătatea, modestia, și cinstea întruchipate. Nu bârfea, nu blestema, nu era invidioasă pe cei care erau mai avuți. Știa să chivernisească resursele financiare și materiale, pentru a acoperi, la timp, toate cheltuielile gospodăriei. Obișnuia să ne spună, nouă copiilor: „V-am crescut mari și sănătoși, v-am păzit de necazuri, acum aveți grijă cum vă purtați în lume, să nu faceți de rușine numele familiei” sau „așa să vă comportați în fiecare zi, încât seara, când puneți capul pe pernă, să nu vă fie rușine de nici o faptă comisă, în ziua respectivă”.
Mama avea cinci clase primare, un scris frumos și o memorie de invidiat. Păcat că nu s-au păstrat toate scrisorile trimise, de-a lungul anilor. La bătrânețe știa pe de rost zeci de poezii, învățate în anii de școală. O parte dintre ele le-a învățat și fiica mea Ioana, altă parte le-am înregistrat pe caseta unui casetofon și le-am audiat la parastasul ei, în fața consătenilor din Tatomirești. Surpriza a fost deosebită, iar emoțiile pe măsură. Mama a avut diabet, pe care l-a tratat doar prin regim alimentar. Ultimii zece ani ai vieții, iarna locuia la noi, la Sf. Gheorghe, iar vara, acasă, la Tatomirești. La Sfântu Gheorghe s-a acomodat ușor. Ne-a dat un mare ajutor, la creșterea și educarea fiicei noastre, Ioana.
Cât timp a stat la Sf. Gheorghe, ziua de 1 noiembrie – ziua ei de naștere, a fost sărbătorită cu participarea membrilor familiei și cu mulți prieteni buni. De ziua respectivă, la Sf. Gheorghe concetățenii maghiari și mai nou și românii, sărbătoresc Luminația, ziua morților. Cum apartamentul nostru din str. Gabor Aron era situat pe drumul spre cimitir, în drum spre casă, mulți prieteni făceau un popas la noi, pentru ai spune La mulți ani mătușii Profira.
A rămas în memoria noastră, a familiei, chipul ei blând, cumințenia ei proverbială, grija de a nu deranja pe cei din jur, câteva fotografii îngălbenite de vreme, dragostea pentru lectură (citea fără ochelari, la aproape 80 de ani), și oftatul inconfundabil, atunci când în sufletul ei bun, se adunau prea multe griji…
„Îţi mulţumim iubită mamă pentru tot ce ai făcut pentru noi, pentru exemplul dat nouă copiilor prin întreaga dumitale viaţă. Ne-ai sădit în suflete dorința de a învăţa continuu, de a fi în pas cu vremea, bunătatea de a ajuta pe semenii aflați în nevoință, curajul şi puterea de a înfrunta greutăţile vieţii, iubirea faţă de moşii şi strămoşii noștri, faţă de pământul strămoşesc şi de eroii neamului, Bunul Dumnezeu să o odihnească în pace!
***
În anul 2024, cu binecuvântarea Preasfințitului Ignatie, Episcopul Hușilor, a apărut lucrarea monografică „TATOMIREȘTI – UN SAT DE RĂZEȘI DIN ȚARA MOLDOVEI, ÎNFRUNTÂND VEACURILE”, ediție îngrijită de dr. Ioan Lăcătușu și pr. Bogdan Vasile Luca. La editurile Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe și Magic Print, Onești (director general Maria Dohotaru, redactor dr. Magdalena Albu, tehnoredactor Erich-Mihail Broanăr).
În acest volum a apărut și articolul „Poezii, cântece, proverbe și ghicitori, înregistrate în noiembrie 1986, la împlinirea vârstei de 78 de ani.
Prima poezie este din anul 1920, de când mama Profira Lăcătușu a absolvit cinci clase, obținând Premiul I cu coroniță, la Școala primară din localitatea Valea Satului, comuna Grajduri, județul Iași.
Mulțumesc Bunului Dumnezeu și tuturor celor care m-au sprijinit să mă achit de această onorantă și emoționantă obligație morală pe care o aveam față de iubita mea mamă, prin publicarea acestor poezii și alte producții folclorice învățate de eleva Profira Lăcătușu, acum un secol.
- Scrisoare către tata
Tăticule dragă, dus așa departe,
Îți trimit această mititică carte
Și te-ntreb pe tine, tăticule dragă,
De ce plânge mama, ziulica-ntreagă?
Ea nu vrea să-mi spună, stă pe gânduri mută,
Mă ia în braţe, mă mângâie și mă sărută.
2. Iarna a sosit în zori
Iarna a sosit în zori,
La fereastră ne-a pus flori.
A sosit cu gerul ei,
Cu zăpadă și polei.
Cât de veseli suntem noi,
Alergăm sprinteni, vioi,
Cu zăpadă ne jucăm
Și cu bulgări aruncăm!
3.Săniuța fuge
Săniuța fuge, nimeni n-o ajunge,
Are dor de ducă parc-ar fi nălucă
Toată ziua prin zăpadă
Vine lumea să o vadă,
Săniuța e ușoară fuge parcă zboară.
Are tălpi lucioase,vârfurile întoarse,
Pod de scândurele, să tot stai pe ele!
Peste hopuri sare, ca pe zmeu călare,
Hățul de-o să-i scape trânta e aproape.
4. La vatra rece
de Alexandru Vlahuță
Oblonitu-mi-a fereasta
Gerul, cu-a lui flori de gheaţă,
Şi, în toată casa asta,
Eu sunt singura viaţă.
Dac-ar fi un foc în sobă,
Mi-ar părea că suntem doi,
Aş mai sta cu el de vorbă,
Mai uitând cele nevoi;
Ne-am pricepe în noi plânsul,
Eu cenuşă – el scântei,
Câte nu mi-ar spune dânsul
Din poveştile cu zmei!
- Sergentul
(fragment)
de Vasile Alecsandri
Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui
Venea un om, cu jale zicând în gândul lui:
„Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă…
Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă!”
Și bietul om, slab, palid, având sumanul rupt
Și o cămașă ruptă bucăți pe dedesupt,
Pășea trăgând piciorul încet, dar pe-a lui față
Zbura ca o lumină de glorie măreață,
Și-n ochii lui de vulture adânci, vioi și mari
Treceau lucioase umbre de eroi legendari.
Opinca-i era spartă, căciula desfundată,
Dar fruntea lui de raze părea încoronată.
Calică-i era haina, dar străluceau pe ea
Și crucea „Sfântul Gheorghe” ș-a „României Stea”.
- O lume minunată
E-o lume minunată în care veți găsi
Numai copii,
O lume cu mult soare și mii de jucării
Pentru copii.
În lumea cu povești și flori veți întâlni
Numai copii.
Și-o lume a inocenței păstrați-o orice ar fi
Pentru copii!
Ieri am fost și noi copii,
Dar timpul ne-a schimbat
În viață am pornit și vise am împlinit
Așa, cum ne-am dorit.
Gânduri bune, câte-am strâns
Și tot ce-am învățat
Copiilor să dăm iubirea ce-o purtăm
Să le arătăm!
7.Dans pentru copii
Joacă, joacă, joacă, băiete,
Că țara este plină de fete,
Și jocul nostru este format
Dintr-o fată și-un-băiat!
8. Alunelu
Alunelu, alunelu, hai la joc,
Să ne fie, să ne fie cu noroc!
Cine-n horă o să joace
Mare, mare, se va face!
Cine n-o juca defel
Să rămână mititel!
9. Proverbe
Câmpul alb, oile negre, cin`le vede nu le crede, cin` le paște le cunoaște.
Ce nu este nici al meu, nici al tău, nici al bunicii, și, dacă îl pierdem, ne pare foarte rău?
10. Fragmente de urături de Anul Nou
Tot umblând cu uratul,
Am colindat tot satul.
Unul dintr-o altă ceată
Mi-o dat una peste mână,
Di mi-a sărit căciula.
Nu mi-era de mână,
Dar mi-era de căciulă,
Căciula era dintr-un miel bălțat,
De când tata s-a-nsurat.
Avea și cojoc din câine,
De când tata era mire.
La mulți ani cu sănătate!
La anul când vom veni, sănătoși să vă găsim!
La mulți ani! A-ho-ho-ho! A-ho-ho-ho!
*
Aho, aho,
De Anul Nou,
Când găina n-are ou,
Nici cocoșul n-are gușă,
Dă-mi un colăcel, mătușă!
Să trăiți, nu-mbătrâniți, ca merii, ca perii,
În mijlocul primăverii!
Să fiți tari ca piatra, iute ca săgeata!
La Anul și la mulți ani!
Sfântu Gheorghe, 30 noiembrie 1986
Profira Lăcătușu (n. Fânaru) (1908-1987)
Au primit colindătorii, familia Ioan și Felicia Lăcătușu și fiica lor, Ioana Lăcătușu, în vârstă de șase ani, care nu a rămas mai prejos și a susținut un bogat „concert” de cântece și poezii învățate cu doamnele educatoare Zoia Andraș și Săndica Borchină.
Înregistrare audio, Ioan Lăcătușu, transpunere în format Word – specialiștii de la Societatea „Stefadina” din București. Transformarea vocii în text scris, publicista Ana Alina Ciorici Costache, corectura dr. Magdalena Albu.
Dr. Ioan Lăcătușu
