Distinsă și discretă, de o eleganță și rafinament studiate cu grijă, cu zâmbetul enigmatic mereu pe buze, ființă solară, prof Maria Stoica este unul dintre intelectualii dăruiți cu har nu numai pentru catedră ci și pentru activitatea publicistică și culturală, model de asumare a misiunii de formator de conștiințe, educator apropiat de sufletul și năzuințele, dorințele de creativitate ale elevilor săi și, în egală măsură, de om al Cetății în viața căreia a ,,pus suflet şi gând luminat”.
Originară din zona Subcarpaților Țării Românești, mai exact din Vulcana-Băi, absolventă a Universității București, Facultatea de Filologie, Specialitatea Română-Latină, domnia sa este de mai bine de un sfert de veac profesor titular de limba română și limba latină la Colegiul Național ,,Mihai Viteazul” din Sf. Gheorghe. Pentru ea, ca și pentru colegii săi întru această disciplină, predarea limbii și literaturii române, a limbiii latine, în arealul multicultural și multietnic covăsnean are o încărcătură în plus, fiind conștientă de aceasta din momentul în care a poposit în cocheta urbe de pe malurile Oltului. Deși ar fi putut să o facă, nu s-a numărat printre cei peste 10.000 de români (cadre didactice, specialişti din învăţământ, cultură, medicină, drept, industrie) care în anii ‘89-’90 au părăsit judeţele Covasna şi Harghita, ci a rămas, convinsă că are o misiune de îndeplinit, nu numai aceea de a dezvolta ,,competențele de comunicare” la elevii săi și a implementa noua paradigmă a predării limbii române și latine, ci și de a se implica în construirea a ceea ce se poate numi o ,,comunitate armonioasă”. În golul rămas după plecarea masivă a intelectualității românești din zonă, în condițiile create de separarea totală a școlilor și delimitarea pe criterii lingvistice, ea a fost nu doar martoră a acestui șoc produs de noua realitate, ci s-a alăturat nucleului de intelectuali, puțini la număr dar admirabil de activi, pentru a susține mișcarea necesară de renaştere culturală a românilor din zonă şi afirmare a identităţii naţionale, fiind o colaboratoare constantă a Centrului Eclaziastic de Documentare ,,Mitropolit Nicolae Colan”(condus de dr. Ioan Lăcătușu, pr. dr. Sebastian Pârvu, sub oblăduirea Episcopiei Covasnei și Harghitei), o prezență activă în presa locală. Președinte al Asociației Colegiului Național, membru al unor organizații nonguvernamentale, ea s-a implicat cu dăruire și competență profesională în diferite proiecte cultural-științifice, fiind o prezență activă la diferite simpozioane științifice naționale, conferințe, congrese, întâlniri metodice, temele prezentate fiind de interes pentru disciplinele predate, pentru comunitatea românească din acest areal. Impresionantei activități extrașcolare inițiate și desfășurate cu elevii săi i se adaugă aceea de venire în întâmpinare și stimulare a creativității acestora, sens în care a organizat diferite programe artistice susținute în cadrul unor evenimente culturale, mai mult, a adunat creațiile literare ale acestora în volume realizând patru antologii de texte, poezie și proză (două împreună cu prof. Ligia Ghinea) și s-a străduit ca acestea să vadă lumina tiparului. Conduce cenaclul ,,După-amiezile poeziei” al Colegiului fiind acel spiritus rector al lui, îndrumând activitatea literar-artistică a liceenilor, organizând întâlniri cu poeți și scriitori din zonă, lansări și prezentări de noutăți editoriale; a susținut rubrica ,,Poșta redacției” în revista Ecou, este redactor-șef al revistei „Accente”, format tipărit, care apare trimestrial la Editura Eurocarpatica și „Arcade”, apariție online.
Paralel cu activitatea didactică și cultural-civică, s-a afirmat și ca cercetător redutabil, traducător, autor ce a abordat genuri și specii literare variate, precum: poezie, proză, dramaturgie, critică literară. Publică articole și studii literare în reviste (,,Vatra veche”, ,,Dealul melcilor”, ,,Astra”, ,,Grai românesc”, ,,Limba și litertura română pentru elevi”, ,,Caietele de la Araci”ș.a.), în publicații științifice („Angustia”, ,,Acta Carpatica”, nr 1/2014), în presa locală (,,Mesagerul de Covasna”, ,,Condeiul Ardelean”) .
A debutat editorial în anul 2000, în volumul colectiv Ideea de Eminescu ( Editura Arcuș). În 2001 apare în volumul colectiv Ghid metodologic de limba latină (Editura Coresi), iar în 2003 debutează ca autor cu volumul Carmina latina (Sfântu Gheorghe), prefațat de prof. Carmen Simulescu, ce cuprinde traduceri din poezia latină (Catullus, Lucretius), însoțite de ample comentarii și analiză complexă a fiecărei creații poematice în parte, de prezentări docte biobibliografice, transpuneri în care autoarea a folosit inedit versul modern și rima liberă pentru a aduce textul mai aproape de gustul de lectură a publicului tânăr al secolului XXI.
Pasiunea pentru literatura clasică latină și succesul de care s-a bucurat primul volum editat stau la baza următoarei cărți de traducere din aceeași literatură – Aeta aurea-Fețele unui veac, apărută în 2008 (Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe) –, prefațată de scriitorul brașovean Ion Topolog Popescu, volum gândit a marca împlinirea a 2000 de ani de la exilarea poetului Ovidius în ţinuturile dobrogene ale Pontului Euxin. Cuvintele rostite despre această carte de scriitorii Ion Topolog şi Doru Munteanu, directorii prestigioaselor reviste literar-culturale ,,Astra” şi ,,Dealul melcilor” din Braşov, sunt revelatorii pentru calitatea și originalitatea versiunii realizate de distinsa latinistă covăsneană. Traducătoarea ne propune o versiune modernă a unor poeme alese din nemuritoarea operă a lui Horațiu și Ovidiu, însoțite, cum ne-a obișnuit, de o amplă analiză a fiecărui text în parte, cu trimiteri spre literatura română și universală, precum și o erudită prezentare a celor doi clasici ai literaturii latine. Realizată cu scopul de a evidenția destinul de excepție al celor doi titani – cum mărturisește autoarea în ,,Cuvânt către cititor”-, traducerea dovedește ,,erudiție și talent”, fiind apreciată ca ,,o lecție de clasicism nemuritor” pentru poeții de azi (Ion Topoog Popescu).
Cronici în vitralii, volum apărut în anul 2012 (Editura Eurocarpatica), este, cum arată și titlul, o carte de critică literară, o carte despre cărți și autori din zona de centru a țării. Cronica acesteia, realizată de prof. Doina Dobreanu, vorbește despre un condei critic viguros, despre un limbaj critic elevat, despre un bagaj cultural solid ce stă la baza observației și pertinentei analize pe text. Primele trei capitole sunt dedicate acestor scriitori (Ionel Simota, Ioan Suciu, Ion Ciurea, Anthonia Amatti, Nadia Cella Pop, Doina Dobrean ș.a.), exegeta realizând portrete lirice de mare sensibilitate și profunzime, reușind să surprindă esențele textelor analizate cu grijă și respect pentru arta cuvântului, nuanțele limbajului poetic, mesajul acestora. Ea nu face evaluări axiologice, ci doar prezintă cu onestitate observațiile și analiza sa, abilități născute din îndelungata experiență de cadru didactic, publicist, animator cultural, cercetător. Două exemple pentru a ilustra finețea stilului său critic: ,,Poet reflexiv, Ion Ciurea exprimă constant dorința de înălțare omului, visul de a strange «sclipiri de stele/ Și jerbe de iubire»”; Titlul volumului (,,Aripi de cenușă”, de Ionel Simota) este un oxymoron cu valoare metaforică întruchipând imaginea poetului care, în aspirația spre absolut, trăiește intens arderea și mistuirea, făcând pozibilă renașterea, asemenea legendarei păsări Phoenix”. Ultima parte a cărții – Itinera carminis – inserează o serie de articole scrise de domnia sa despre activități literar-artistice organizate cu elevii Colegiului (,,Poezia și emulii ei”, Acorduri de toamnă”, ,,Seară românească”, ,,Rotonda de la Araci”, ,,Întâlnire de suflet la Bălan”, ,,Eterna poezie” etc). ,,Este o carte de vizită a unui intelectual rafinat, care a făcut din cultură profesiune de credință, slujind cu dăruire literaturii și bunului simț”(scriitor Doru Munteanu)
Lumina adâncurilor (Tg Mureș, Editura Nico), un volum de proze scurte apărut în anul 2014, este o carte de evocări, un ,,bildungsroman” la scară redusă al devenirii autoarei ca intelectual. Ea țese cu finețe pe canavaua timpului trecut imagini și chipuri ale celor ce i-au marcat copilăria, tinerețea, determinând evoluția sa ca intelectual (locul de baștină, casa bunicilor, sfintele cărți, rugăciunile în fața icoanei, primul învățător, biblioteca; universitari- model și scriitori din timpul studenției: Zoe Dumitrescu Bușulenga și poetul Ioan Alexandru) etc. Cartea este, în fapt, o impresionantă reîntoarcere în timp în căutarea sinelui, a rădăcinilor, a acelui ceva ce i-a format personalitatea reverberând în imaginarul poetic nostalgic, expresie a sufleului tânjitor după lucruri solide, ca: vatra, casa, limba, credința, tradiția. ,,Întreg universul cărții cuprinde general-umanul, dincolo de reperele biografice care au stat la baza scrierii ei” (Ion Topolog Popescu).
Ritmuri solare, volum de versuri apărut în anul 2016 (Editura Eurocarpatica), se înscrie pe aceeași linie a dorinței autoarei de revenire la rădăcini ce semnfică, în plan larg, tăria acestui neam, idée subliniată de ea însăși în Cuvânt înainte (,,Cu cât rădăcinile sunt mai puternice, cu atât copacul, care reprezintă comunitatea românească, va rezista în fața intemperiilor și va dăinui în timp.”). Această incursiune în lumea veche a satului presupune un întreg ritual de purificare, ceea ce autoarea face prin poezie, așa cum pictorii de icoane procedează înainte de a-și începe lucrarea: „venirea noastră la izvoare/ e închinare, sacru rit.” (Ethos). Sub umbra modelelor poetice clasice reprezentate de Blaga-Cotruș, Goga-Coșbuc, ea caută sâmburele de veșnicie a satelor vechi păstrătoare de datini și dătătoare de forță de renaștere într-o lume debusolată, amenințată cu neantizarea prin desacralizare. Cartea este în fapt o monografie lirică a satului, a meleagurilor natale trecute în sacralitate și mit („Un templu e pădurea toată/ Ce înconjoară satul,/ ca un cerc vrăjit,/ În care tainice divinități/ sălășuiau odată,/Altare înălțau/ din loc în loc./ Un mit…”- Pantheism). Scrise cu mare finețe și măiestrie artistică, cu armele lirice ale latinistului umanist și subtilului observator al vieții, cernute prin retortele fine ale gândirii, versurile captivează prin substanța, imagistica și muzicalitatea lor. Cele trei părți ale cărții poartă titluri simbolice pentru ideile și mesajul transmis de poetă: Monografie lirică, Axis mundi, Ritmuri și rituri. Un autoportret liric foarte reușit („Cu timpul,/un nimb de aur/ a crescut/ Sub ocrotirea tandră/ a iubirii./ Din spiritul solar,/ a renăscut/ Dorința vie a zidirii.”). Toposul miraculos al satului tradițional reprezentat de comuna natală”-Solară) transmite în același timp și crezul său poetic (Ars poetica), idealul de intelectual și om al pământului.
Acestor volume li se adaugă aparițiile recente care conțin teatru și proză: Theatrum in fabula, Editura Eurocarpatica, 2016 și Nu stinge flacăra! , Editura Vatra Veche, 2017.
Dincolo de scrierea operei personale, Maria Stoica este mereu prezentă în viața culturală a zonei: prezintă, recenzează și prefațează cu generozitate cărți ale autorilor din acest spațiu intracarpatic (Ioan Suciu, ,,Meandrele Gândului”, 2015ș.a.), evenimente culturale (Întâlnirile cultural-literare de la Araci ș.a.); îngrijește și publică antologii ale elevilor săi (Ipostaze lirice, Sfântu Gheorghe, Editura Eurocarpatica, 2009; Vise și stele, Editura Eurocarpatica, 2013), stimulându-le creativitatea.
Cronicar și observator atent al faptelor de cultură din această zonă binecuvântată a Carpaților de Curbură, ea consemnează cu acribie și măiestrie artistică transmițând, prin tot ceea ce scrie, prin toate atitudinile sale publice, ideea de respect pentru valorile perene ale neamului: ,,Tradiţia înseamnă continuitate, punerea lucrurilor pe un făgaş în stare să asigure posibilitatea evoluţiei şi a dezvoltării, indiferent că este vorba despre viaţa socială sau despre moştenirea culturală a unui popor. Nu ne putem dezvolta în afara unor acumulări culturale ce au aparţinut strămoşilor, aşa cum nu putem evolua ca popor făra a păstra din zestrea lui spirituală ceea ce i-a definit personalitatea distinctă în contextul altor popoare.”- mărturisește domnia sa.
Model de dascăl cu înaltă ținută morală și didactică, respectat om de cultură, scriitor ce a beneficiat de o critică literară favorabilă, doamna Maria Stoica este una dintre personalitățile marcante ale acestor ținuturi în a căror istorie contemporană a lăsat firul de lumină al scrierilor și făptuirilor sale admirabile.
Dr. Catinca Agache
