Legiuitorul a statuat conceptul de evaziune fiscală ca fiind „sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine, denumite în cuprinsul legii contribuabili”.
De reţinut este faptul că efectuarea de activităţi permanente sau temporare, generatoare de venituri impozabile, poate avea loc numai în baza unei autorizaţii emise de organul competent sau a unui alt temei prevăzut de un cadru legal.
Controlul ANAF se încheie cu o decizie de impunere și /sau proces verbal de sesizare Parchet pentru evaziune fiscală.
Cum mă apăr?
În primul rând trebuie să depuneți contestație la decizia de impunere în termen de 30 de zile. În al doilea rând trebuie să cereți o expertiză extrajudiciară în dosarul penal.
În dosarul de ANAF trebuie să solicitați suspendarea pe durata anchetei penale.
Cum se poate săvârși evaziunea fiscală?
Fraudă fiscală la regimul TVA
– aplicarea eronată a regimului deducerilor. Astfel de abateri s-au constatat la agenţii economici care realizează atât operaţiuni supuse taxei pe valoarea adăugată, cât şi operaţiuni scutite, prin nerespectarea prevederilor în ce priveşte calcularea raportului în care participă bunurile şi serviciile la realizarea operaţiunilor impozabile şi influenţarea în acest mod a taxei pe valoarea adăugată deductibilă. Sunt cazuri în care se fac deduceri de fază pe valoarea adăugată pe bază de
documente nelegale. S-au constatat situaţii de deduceri duble ca urmare a înscrierii repetate a unor facturi în jurnale de cumpărături şi chiar deduceri de taxă pe valoarea adăugată din documente aparţinând altor societăţi. Sunt şi cazuri în care se exercită anticipat dreptul de deducere;
– necuprinderea unor operaţii ce intră în sfera taxei pe valoarea adăugată în baza de calcul a taxei pe valoarea adăugată a tuturor facturilor;
– aplicarea eronată a cotei zero pentru operaţiunile de export, în cazul operaţiunilor derulate prin intermediari care efectuează operaţiuni de export în nume propriu;
– sustragerea de la plata taxei pe valoarea adăugată aferentă importului de bunuri prin prezentarea unor acte fictive de donaţie, de la parteneri externi, în loc de acte de cumpărare, precum şi neincluderea în deconturi a taxei pe valoarea adăugată amânată la plata în vamă;
– emiterea de chitanţe fără ca agentul economic să fie plătitor şi fără să înregistreze şi să vireze taxa pe valoarea adăugată în evidenţa contabilă
În cazul înfiintății sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară. Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanța fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi inființate și asupra bunurilor deținute de către debitor în proprietate comună cu terțe persoane, pentru cota-parte deținută de acesta.
Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, cel interesat poate face contestație.
Măsurile asigurătorii se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanției, după caz.
Noutățile de procedură
Atribuțiile sunt duse la îndeplinire de Direcția Generală Antifraudă Fiscală, Direcția Generală a Vămilor, direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, organele fiscale teritoriale subordonate acestora, precum și Direcția generală de administrare a marilor contribuabili.
Organul de control poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii ca există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Prin OPANAF nr. 1296/2014, o modificare privește situația născută în urma constatării unor acte și fapte care pot constitui infracțiuni de evaziune fiscală sau fraudă fiscală și vamală, în cazul cărora prejudiciul nu a fost stabilit prin acte administrativ-fiscale de impunere.
Ca procedură efectivă de lucru, organul de control transmite în aceeași zi sau cel târziu în ziua următoare proiectul „Referatului justificativ al măsurilor asiguratorii”, precum și proiectul „Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii”, în vederea aprobării conducătorului organului fiscal respectiv, directorului general în cazul Direcției generale de administrare a marilor contribuabili, șefului de administrație în cazul administrațiilor județene ale finanțelor publice, șefilor de administrație în cazul administrațiilor sectoarelor 1-6 ale finanțelor publice și Administrației fiscale pentru contribuabili mijlocii din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București.
www.coltuc.ro
