Se va linişti lumea vreodată sau va continua mereu să-şi arate faţa urâtă şi plină de rănile provocate de uneltele răului? Exact când credem că urmează o perioadă de acalmie nenorocirea se naşte din minţile bolnave ale unor semeni de-ai noştri orbiţi de ură şi furie, demonstrând astfel că lumea mai are încă un drum foarte lung de parcurs până când toţi indivizii ei vor ajunge la puterea de înţelegere că viaţa este cel mai valoros lucru pe care îl avem şi că iubirea este mai bună decât ura, tot aşa cum lumina este mai bună decât întunericul. . .
Recentele evenimente petrecute în Franţa şi Turcia ne-au arătat încă o dată că forţele răului lucrează intens în scopul destabilizării şi distrugerii. Imaginile televizate transmise din Franţa în aceste zile au scandalizat o lume întreagă, dar numai cei care au trăit pe viu tragicul eveniment pot simţi cu adevărat ce înseamnă demenţa unui om, de fapt putem spune a unui diavol cu chip de om. Realitatea întrece orice imaginaţie. Dacă până acum oamenii erau obişnuiţi cu acte de terorism provocate de explozii sau împuşcare, iată că mintea bolnavă a celor mânaţi de ură au născocit o altă „metodă” de ucidere, la care nimeni nu se aştepta. Un singur individ cu mintea dusă şi inima de piatră, urcat la volanul unui camion de 20 de tone a provocat din nou haosul în Franţa. Intrând în mulţimea adunată pe promenada din frumosul oraş Nisa, acesta a lăsat în urma sa 84 de morţi şi 150 de răniţi, şi multă multă groază şi disperare. Este greu şi să califici o asemenea faptă, căci ea nu se poate naşte decât în minţi bolnave.
Şi ca şocul emoţional să se amplifice, a doua zi ni se anunţă dintr-o altă parte a globului o nouă ştire zguduitoare: Lovitură de stat eşuată în Turcia. Bilanţ: 265 de morţi şi peste 1.500 de răniţi. Militarii au încercat să preia puterea. Şi pentru aceasta au folosit toate mijloacele, chiar şi de a trece cu tancurile peste maşini şi oameni. Dar oamenii s-au opus cu mâinile goale. Cert este că urmările sunt dezastruoase, iar neliniştea care a pus stăpânire pe Istanbul, şi nu numai, nu pare a dispărea curând. Şi, bineînţeles, acum familiile celor morţi şi răniţi cer răzbunare, sânge pentru sânge, astfel că tot mai puţini locuitori ai marelui oraş vor dormi liniştiţi. Vara caniculară a încins spiritele tuturor şi maleficul a ieşit din umbră la lumină, arătându-şi colţii gata să sfâşie tot ce-i iese în cale. El ia chip de om turbat şi seamănă vânt ca să culeagă furtună. O descriere aproximativă a unui asemenea specimen o face criticul literar şi publicist rus Vissarion Grigorievici Belinski (1811-1848), în „Enciclopedia înţelepciunii” (p.537): „Există oameni de toate felurile şi există pasiuni de toate felurile. Bunăoară, la câte unul, toată pasiunea, întreg patosul firii sale stă în mânia rece, şi acesta este inteligent, talentat şi chiar sănătos doar atunci când muşcă.” Şi asemenea indivizi sunt căutaţi şi racolaţi de către unii lideri fanatici religioşi pentru a le îndeplini scopurile mârşave împotriva omenirii.
Dar nu vom insista asupra acestor ştiri groaznice petrecute în „ogrăzile” altora, pentru că diversele surse informative, diplomaţii, politicienii, analiştii şi comentatorii, de la noi şi din alte părţi, le dezbat în mod disecat cu multă pricepere, ci vom privi puţin şi în ograda noastră.
Exact în aceste zile fierbinţi televiziunile din România transmiteau imagini cutremurătoare, din comuna Berevoieşti, despre o reţea de mafioţi care au transformat un număr de oameni în adevăraţi sclavi, puşi la muncă forţată, bătuţi şi chinuiţi, şi legaţi cu lanţuri ca să nu fugă. Se întâmplă în România „modernă” de azi, dacă aceasta înseamnă modernitate. Ceea ce este revoltător e faptul că lucrurile acestea se petrec de câţiva ani, iar autorităţile, respectiv primarul şi poliţiştii declară cu seninătate că ei nu ştiau nimic, n-au văzut şi n-au auzit ce se întâmplă în propria lor comună, iar oamenii din localitate se temeau să spună ceva, de frica represaliilor. Şi uite-aşa lucrurile se perpetuau sub ochii reprezentanţilor stăpânirii, până când într-o zi adevărul a ieşit la lumină şi s-a dovedit că de fapt în această „afacere” odioasă erau implicate şi autorităţile locale. Şi câte astfel de întâmplări inimaginabile nu au loc atât la noi cât şi în alte multe locuri de pe planetă! Căci aceasta este faţa urâtă a lumii!
Cu toate acestea să nu ne pierdem speranţa de mai bine, ci să ajutăm ca faţa luminoasă a lumii să radieze strălucitor şi să alunge întunericul şi umbrele de pe celălalt obraz al ei.
Mihai Trifoi
