În general, televiziunile trăiesc din „spectacolul lumii”, pe care, pentru câţiva lei, ni-l aduc acasă, spre bucuria celor care vor să se informeze, dar şi a celor care vor „să-şi omoare timpul” într-un mod plăcut, devenind astfel când simpli spectatori, când comentatori înfocaţi, ca în cazul emisiunilor sportive ori politice unde toţi se pricep şi toţi au ceva de zis.
Pe lângă cele amintite, mai există o categorie de „consumatori virtuali” atraşi de ce este mai rău în societatea umană: crime, violenţe, scandaluri, pornografie, vulgarităţi şi divertismente aiurite, din care îşi hrănesc sufletul şi aşa foarte otrăvit. Şi din toate acestea cineva câştigă bani frumoşi şi îşi freacă mâinile a mulţumire. Nu, nu vom schimba noi lumea şi mersul ei, dar ne permitem să observăm partea ei nesănătoasă şi să comentăm, în ideea că am putea totuşi în oarecare măsură să contribuim la schimbarea mentalităţii consumatorilor-spectatori şi a „vânzătorilor de iluzii”.
Aşa ne-a fost dat să asistăm în aceste zile la „scandalul grotesc” iscat de o înmormântare, fie ea şi a Mărioarei Zăvoranu, o înmormântare care în mod normal trebuia să fie una decentă, dar care s-a transformat într-un adevărat „circ televizat”, ca de altfel tot ce se poate prinde în aparatele de filmat şi apoi redat „poporului” mai mult spre delectare decât spre informare. N-am fost scutiţi nici de aprecierile virulente ale unor „invitaţi” obişnuiţi în asemenea ocazii. Ascultând sideraţi peroraţia tribunului Vadim Tudor şi văzându-l „în direct” în plină vervă, nu poţi decât să te minunezi de ce-i iese omului pe gură. Şi din păcate nici nu poţi să nu-i dai dreptate în oarecare măsură, atât timp cât nimic nu mai e sfânt pe lumea asta, când şi Eternitatea se privatizează. Auzi, domnule, cică oamenii care voiau să participe la amintita înmormântare au fost ţinuţi în faţa porţii închise, pe motiv că „cimitirul este privat”, păi ăştia, ăştia cu bani mulţi, l-ar privatiza şi pe Dumnezeu, ca să fie numai al lor.
Pe de o parte, spectatorul obişnuit privea uimit cum o ceată de voinici zişi şi „bodygarzi” îi azvârlea pe oameni afară din curtea cimitirului, până când aceştia se călcau în picioare unii pe alţii învineţindu-se sau leşinând, iar pe de altă parte „nebunia” unui popor necivilizat, care prezintă acelaşi „spectacol” dezagreabil şi la înmormântare, şi la mănăstire, şi la „aducerea moaştelor” vreunui sfânt, ca şi la împărţitul ajutoarelor de la UE ori la plata dărilor către stat, că pe la poarta domnului George Becali nu prea se mai duc, de când acesta le-a spus că acum are calitatea de „infractor” şi nu le mai dă niciun ban.
Să ne fie cu iertare, însă nici cu Oana nu ne este ruşine, căci ea ştie să transforme în circ şi spectacol chiar şi chipul Morţii, numai să rămână în centrul atenţiei, să fie „mediatizată”, şi teamă ne este că acum, moştenind o avere impresionantă, în raport cu sentimentele sale faţă de cea care i-a lăsat-o, se va avânta şi mai mult spre culmile gloriei şi ale strălucirii efemere, spre deliciul celor care o „divinizează”. Însă timpul trece, ca şi gloria lumii, şi apoi oamenii uită, căci după ea va apărea o nouă Oană, Monică sau cum le-o zice, deci ar fi mai bine să-şi construiască de pe acum o statuie la care să poată privi cu jind când cei care azi o adulează o vor uita şi ea se va pierde treptat în propria-i eternitate privatizată, iar „poporului” îi recomandăm să se mai cuminţească, să se mai cizeleze, să nu se mai îmbulzească la orice eveniment ca şi turma de oi la drobul de sare, căci nu e nicio grabă, Eternitatea ne aşteaptă pe toţi. Fiţi mai modeşti şi mai smeriţi, iar dacă aţi câştigat sau aţi moştenit mai mult decât vi se cuvine, redaţi o parte societăţii, celor aflaţi în nevoi şi în suferinţă, poate aşa Eternitatea vă va fi mai recunoscătoare decât dacă o sfidaţi în fiecare zi şi vreţi s-o privatizaţi!
Mihai Trifoi
. .
