– afirmă elevul Szabo Szabolcs, din Ozun
– Bine ne-am regăsit după un an, dragă Szabolcs!
– Bună ziua. Mă bucur să aţi venit din nou lângă noi la Concursul „Crai Nou” de interpretare vocală pentru elevi de la Braşov. Ce mai faceţi?
– Eu bine, dar tu? Mai ai emoţii?
– Acum, nu. În schimb, la prima ediţie, în ianuarie 2011, mi s-a părut ceva foarte stresant.
– Chiar aşa?
– „Becsületszavamra” ! Adică, pe cuvântul meu de onoare! Eram elev în clasa a X-a (acum Szabo Szabolcs este într-a XI-a la Liceul de Artă „Plugor Sandor” din Sfântu Gheorghe – n.n.) şi nu mai participasem până atunci la nici o asemenea întrecere artistică. Erau mulţi concurenţi de vârsta mea, eu fiind al 24-lea pe listă şi a trebuit să aşteptat mult în culise, iar neliniştea creştea cu fiecare minut. Cu toate că am dorit să-mi depăşesc cumva emoţiile, nu am izbutit.
– Este ceva firesc…
Primele învăţături
– Abia ajuns acasă m-am gândit, că dacă puteam să fiu mai liniştit, „bisztos” evoluam mai bine.
– Fusese o premieră pentru tine?
– Fireşte. Eu până atunci n-am ştiut cum e să participi la un concurs de canto. La fel stăteau lucrurile şi cu colega mea, Nagy Szilvia Clara, care anul acesta nu a mai putut veni la concurs. Trebuia să evoluăm în faţa unor personalităţi artistice, cadre universitare, soliste de operă cunoscute. Ca să nu mai spun cine are preşedinta juriului…
– … Marea soprană Felicia Filip.
– Exact. O emoţie în plus. Deşi dânsa ne-a încurajat pe toţi la sfârşit, ne-a strâns mâna, sfătuindu-ne să ne pregătim şi mai bine. Au contat enorm încurajările acestea.
– Şi uite că la ediţia a II-a ce a avut loc zilele trecute şi despre care am scris pe larg în MESAGERUL de luni, 16 ianuarie 2012, saltul calitativ s-a văzut la tine. Cum ţi s-a părut de data aceasta competiţia?
– Cu totul altfel, este adevărat. Am fost mult mai relaxat. Timbrul mi s-a schimbat, am evoluat de la bariton la tenor, având acum alte posibilităţi interpretative. De aceea am ales piese reprezentative, care mi-au pus mai bine în valoare vocea în schimbare.
– Ce ai cântat?
– Celebra arie a lui Papageno din opera “Flautul fermecat” de Wolfgang Amadeus Mozart, “Fruhlinstraum” de Franz Schubert şi cunoscuta piesă din folclorul românesc “Bagă, Doamne, Luna-n nori”, din creaţia lui Tiberiu Brediceanu. M-a acompaniat profesorul Lofi Gellert, fiind îndrumat în permanenţă de doamna profesoară Sebestyén-Lázár Enikö, directoarea liceului nostru.
– Să ştii că mi-a vorbit foarte frumos de tine, spunând că ai progresat mult.
– Ce să zic? Mă bucur dacă e aşa. Eu, ca băieţii, mă gândesc nu numai la studiu, ci şi la distracţii. Am multe preocupări, cânt într-o fanfară, joc fotbal. Plus că fac zilnic naveta cu trenul de la Ozun la Sf. Gheorghe. Astfel căm, dacă dumneaei nu mă ţinea de scurt, cum se spune, precis nu făceam un asemenea progres. Deci “muszáj” trebuie să-mi văd de carte.
– Şi rezultatul s-a văzut. La ediţia a II-a ai urcat pe podium (cum se spune în sport), având zece contracandidaţi valoroşi la secţiunea canto clasic. Felicitări!
– Mulţumesc. Poate la anul realizez mai mult, cine ştie? Totul depinde de mine; de felul cum o să studiez. Am căpătat oarecare experienţă, iar aceste confruntări între elevii din întreaga ţară care studiază muzica sunt foarte utile.
La Concursul „Crai Nou”, ed. I în 2011
Jurii exigente
– Juriul a fost şi anul acesta la fel de exigent, fiind alcătuit din personalităţi ale lumii muzicale, precum sopranele Nicoleta Chirilă şi Asienta Răducan, la Opera din Braşov, prof. Magdalena Suciu, reprezentanta Catedrei de canto de la Liceul de muzică “Tudor Ciortea” din Braşov – care a organizat concursului -, preşedintă fiind cunoscutul dascăl, conf. univ. dr. Cristina Soreanu, de la Academia de Muzică din Bucureşti.
– Toate aceste elemente sunt importante pentru noi, tinerii muzicieni aflaţi pe băncile şcolii. Putem să ne comparăm unii cu ceilalţi, iar notele obţinute să fie cât mai corecte.
– Cum au evoluat ceilalţi membri ai echipei voastre ce au reprezentat judeţul Covasna la Concursul naţional “Crai Nou”?
– Bine. Fiecare s-a clasat pe o poziţie fruntaşă. Este vroba de Bartos Barna, din clasa a IX-a, Carolina-Diana Enache cl. XI-a şi Kozma Zsolt, din ultimul an de liceu.
– Tu cum ţi-au descoperit talentul?
– Nu eu, ci părinţii, cunoştinţele. Apoi toţi, plus prietenii m-au îndemnat să urmez Liceul de Artă din Sf. Gheorghe.
– Cine are voce în familia ta?
– Tata. Lui îi place mult să cânte şi m-a încurajat de mic şi pe mine.
O vocaţie certă
– Dacă nu era muzica, ce ai fi studiat?
– Probabil că mergeam la Liceul… Reformat. Urmam teologia. De fapt, cultele m-au atras şi mă atrag, în fiecare duminică şi de Sărbătorile religioase merg la biserică.
– Acum că ţi-ai descoperit cert vocaţia, ce va urma?
– După terminarea liceului voi merge mai departe la conservator.
– Numai dacă iei “bac”-ul… Fireşte am glumit. Nu vezi ce examen greu a devenit pentru unii?
– Da. Însă o să mă pregătesc serios. Nu pot să dau înapoi, fiindcă mi-am găsit rostul.
– Ce idol ai?
– Mai mulţi. Pe primul loc se află însă Andrea Bocelli.
– Numai melosul clasic îl apreciezi?
Hobby-uri de tot felul
– Nu, îmi plac şi alte genuri: muzica populară, pop, rock şi cum v-am spus, şi cea de… fanfară.
– I-auzi. Eşti o raritate printre adolescenţi!
– Probabil. La Ozun avem o fanfară de tradiţie din care fac şi eu parte, în week-end-uri mergând în diferite localităţi ca să dăm concerte.
– Faci sport?
– Da. Fotbal, culturism, ciclism. Aş vrea să mă ocup mai mult de sport, dar nu prea am timp.
– Alte pasiuni?
– Calculatorul, desenul şi… muzica.
– Dă-le un sfat colegilor mai mici care vor să se apuce şi ei de această nobilă artă.
– Să o facă, dar numai dacă o iubesc cu adevărat! În ceea ce mă priveşte, prin muzică (nu atât prin vorbe) mă exprim cel mai bine.
– Nu fii modest. Eşti un tânăr foarte talentat, cu mult bun simţ, şi cred că vom mai auzi de tine în anii ce vin… De-ie Domnul!
– Vă mulţumesc.
Horia C. Deliu
