O zonă de o frumusețe ce ar putea descreți orice frunte, cu peisaje ce încântă ochiul și sufletul celui mai preocupat drumeț, Întorsura Buzăului este locul din care, dacă ai poposit o dată, nu îți mai vine să pleci. Aflat în inima Carpaților de Curbură, micul orășel înflorește mereu, prin munca oamenilor gospodari. Turiștii dornici de liniște și de relaxare se pot caza în cochetele pensiuni din zonă, unde pot gusta din deja renumitele produse tradiționale, naturale și sănătoase. Iar cei care au noroc și nimeresc în zilele în care au loc festivaluri locale, cum ar fi deja consacratele „Ciobănașul” și „Sărbătoarea Ouălor Roșii”, pot avea parte de experiențe de neuitat, putându-se bucura de diversele activități menite să ducă mai departe tradițiile și obiceiurile locului.
Din punct de vedere al dezvoltării administrative, Întorsura Buzăului face pași mici, dar siguri spre a deveni o localitate modernă, în care toate oportunitățile de creștere turistică și economică să poată fi accesate în mod optim. Cu privire la ritmul în care avansează lucrările începute deja, la planurile de viitor și la dificultățile în îndeplinirea acestora, ne-a vorbit primarul orașului Întorsura Buzăului, Leca Băncilă. Aflat la al treilea mandat de primar, acesta cunoaște în detaliu toate problemele localității pe care o conduce, fiind deschis în a ne lămuri cu privire la situația actuală a localității.
Stimate domnule primar, vă rugăm să ne spuneți ce proiecte aveți în derulare, în momentul de față, în ceea ce privește Întorsura Buzăului.
În derulare, avem o serie de proiecte importante, din care amintesc acum construcția nouă a unei grădinițe în satul Floroaia Mică; avem în derulare un proiect de extindere rețea de apă și canalizare, si un proiect de reabilitare și modernizare străzi. În faza de angajat în lucrări, avem un proiect de reabilitare a unei grădinițe, un altul de reabilitare a unei școli, în Floroaia Mică, un proiect de reabilitare a Centrului Cultural; un proiect de reabilitare a clădirii Primăriei; un proiect de extindere rețea de apă; un proiect de extindere rețea de canalizare; un proiect de extindere a rețelei de iluminat public și mai sunt și altele. Pentru cele enumerate, avem contractele semnate și bani. Valoarea totală a proiectelor enumerate ajunge la aproximativ 20 de milioane de euro. Majoritatea acestora sunt depuse prin Programul Național de Dezvoltare Locală (P.N.D.L.), dar sunt și prin Compania Națională de Investiții (C.N.I.) sau prin programe cu fonduri europene.
Ați amintit de proiectul de reabilitare a Centrului Cultural, asupra căruia am dori să ne oprim puțin. Ce vizează acesta?
Am cumpărat clădirea în care funcționa Banca Comercială Română (B.C.R.). Aceasta, ca orice bancă, oferea un spațiu oarecum sobru, rece. Ca să faci un spațiu primitor – pentru un centru de cultură, o bibliotecă , trebuie să îl reabilitezi. Acest lucru presupune că vom face acolo o bibliotecă – adică vom muta biblioteca orășenească – vom face o sală de conferințe și de activități culturale, iar Casa Căsătoriilor va fi mutată tot acolo. Ideea este să oferim un spațiu de întâlnire pentru asociații, fundații, și un spațiu pentru biblioteca orășenească.
Întorcându-ne la proiecte și la reabilitarea infrastructurii școlare, știm că aveți un proiect special pentru Centenar, legat de una dintre școli. Vă rog să ne spuneți povestea acelei școli și ce doriți să realizați prin proiectul care o vizează.
Așa este, acel proiect se numără printre cele enumerate. În aceeași curte, este o școală construită în 1947 – este o școală pentru comunitatea romă și o școală veche, din lemn, oarecum părăsită, construită în 1919. Noi dorim acum să modernizăm școala din 1947, cu bani europeni, în spatele acestei școli, facem grădinița despre care v-am amintit, iar acea școală veche, o transformăm într-un muzeu-școală. Vom încerca să adunăm tot ceea ce găsim de atunci, din vremea Școlii Centenare. Un lucru trebuie să satisfacă două condiții: să folosească la ceva, dar să fie și frumos, iar frumosul nu înseamnă neapărat nou și modern, ci ceva care îți încălzește sufletul. Această școală, din 1919, făcută să mai păstreze ceva din realitatea de acum 100 de ani, va fi cu siguranță ceva frumos.
Anul acesta este unul cu o importanță aparte pentru toți românii. Deja ați desfășurat o serie de activități, în cinstea Anului Centenar. Ce alte proiecte mai aveți pentru marcarea acestui moment istoric?
Vom realiza un monument pentru reprezentantul Întorsurii Buzăului prezent la Alba Iulia, la momentul înfăptuirii Unirii. În data de 27 martie am fost la Chișinău. Pe 28 noiembrie vom merge la Cernăuți și pe 1 Decembrie, vom fi la Alba Iulia. Am primit pentru aceste proiecte, bani de la Ministerul Culturii. Vom reabilita și acea școală din 1919, iar în cinstea celui care ne-a reprezentat la Alba Iulia, preotul Gheorghe Cerbu, vom ridica un bust, un monument în Parcul Bunăvoinței. Pe lângă toate acestea, mi-aș dori să organizăm concursuri la nivel de școală, cu niște premii substanțiale, concursuri dedicate Centenarului, având ca și obiectiv să trăim sentimentul Unirii, nu prin bairamuri, ci prin cunoștințe.
Ca orice edil, cu siguranță vă doriți ca localitatea dumneavoastră să devină un punct de atracție turistică important, la nivel național. În acest sens, ați elaborat și o strategie pentru dezvoltarea turismului. În ce stadiu este aceasta?
Proiectul de strategie cuprinde cinci ani și a ajuns la maturitate, dar a intrat, oarecum, într-un con de umbră. Cu finanțare europeană, am realizat o serie de materiale de promovare a zonei. Aceasta a fost prima etapă. Etapa a doua înseamnă să intrăm ca entitate pe piața serviciilor de turism, urmând să facem un Centru Național de Promovare a Turismului – lucru pe care îl vom realiza, anul acesta sau la anul. Avem și o asociație de promovare a turismului – Asociația de promovare a turismului „Țara Buzaielor”. Între timp, s-au construit 15 pensiuni, cu o capacitate de 200 de locuri, deci destul de mare. Urmează să facem investiții în turism. Oamenii, să știți, în Buzaie, sunt cu totul aparte, din două motive: sunt harnici și credincioși și nu L-au pierdut pe Dumnezeu, iar pe lângă oameni, un lucru ne-a mai dat Dumnezeu: cadrul acesta natural minunat. (…) Totul trebuie să se așeze organic, firesc, lucrurile trebuie făcute în ordinea corectă. Ca să discutăm despre turism, trebuie să discutăm în primul rând, despre drumuri, fiind niște condiții fără de care nu se poate discuta de turism. Trebuie să rezolvăm problemele de fond, de bază și apoi, le facem și pe celelalte. Sigur, proiectele de infrastructură sunt în derulare, am făcut 15 kilometri și mai avem încă o dată pe-atât până voi putea să spun că am făcut drumul colector. Turismul, ca să fie turism, trebuie să fie profesionist. Prin Asociație am școlit acum câțiva ani 50 de operatori de turism, dar mai este un deficit de resurse… mai sunt lucruri de făcut.
Unde au fost distribuite broșurile de promovare pe care le-ați amintit?
Am avut 5000 de bucăți, care au fost distribuite în toată țara, inclusiv în punctele de frontieră.
O mare problemă cu care se confruntă toate unitățile administrativ-teritoriale din zona Ardealului, este cadastrarea. Toți edilii întâmpină aceleași probleme, aceleași greutăți, iar soluții de la nivel central nu par să vină. Cum stă Întorsura Buzăului în ceea ce privește cadastrarea? Se fac pași în acest sens?
Este o problemă spinoasă, și nu numai aici. Guvernul oferă 60 de lei pentru cadastrarea unui hectar. Am avut trei contracte, cu O.C.P.I. (Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară – n. red.) prin care să derulăm activitatea. Nu s-a prezentat nimeni cu care să încheiem contractul pentru a executa lucrarea. Li se pare prea mică suma dar, la un moment dat, în piața lucrătorilor O.C.P.I. se va crea o anumită presiune. Noi, conform legii, nu putem trece de prețul acesta limită. Deci, cum stăm? Rău. Problema este agravată și de faptul că situația proprietății în Zona Buzaielor este extrem de tulbure. Comunitatea românească are proprietate, în schimb nu are intabularea. Este așa…inclusiv de pe vremea grofilor, bisericilor și a altor realități, să zicem, depășite de 100 de ani însă astăzi sunt încă în vigoare. Nici nu s-a înțeles, zic eu, suficient de bine, ce înseamnă proprietate. Pentru a spune că ceva este al tău, trebuie să pui pe masă o hârtie, nu ajunge doar să deții un obiect. Este un fel de filosofie a proprietății: îți trebuie dovada scriptică, juridică, iar acest lucru nu a fost înțeles și de aceea problema a fost tratată cu o anumită lejeritate, iar astăzi sunt probleme uriașe.
Și mai este puțin timp pentru rezolvarea lor…
Da, mai este puțin timp și atâta vreme cât nu sunt bani, nu se va rezolva. Este un mod de a gândi și de a lucra românește. Noi nu spunem că facem, ci, facem „ce-o vrea Domnul”, adică istoria noastră este voința Lui Dumnezeu, nu a noastră.
Legat de tendința aceasta a oamenilor, de a lăsa lucrurile să se desfășoare de la sine, reținerea de a depune eforturi, știm că au existat multe discuții și încercări de a pune pe roate un proiect pentru termoizolare. Se mișcă lucrurile?
Am cheltuit cincizeci de mii de lei ca să fac proiectul, iar oamenii nu vor să accepte ideea că trebuie să pună și ei 10%, iar eu nu mă pot duce să fac tot. Fondurile europene îmi dau 50 %, eu mă duc cu 40%, dar, ce se întâmplă mai departe? Este o situație în care facem o eroare impardonabilă: pentru cel de la bloc, trebuie să merg eu cu 40% din banul public, ca să-l ajut și nu vrea să vină și el cu 10%, cel de la casă nu beneficiază de nimic, ori majoritatea celor din Întorsura Buzăului stau la casă. Nu pot accepta să mă duc eu cu 50% la cei de la bloc. Ne-am întâlnit, am discutat. Nici eu nu sunt de acord. Regret că am cheltuit acești bani fără a se concretiza nimic…
Oricine trece prin Întorsura Buzăului observă clădirea neterminată a Casei de Cultură, care apare ca o pată în imaginea unui orășel atât de frumos. Ce se întâmplă cu această construcție, a cărei lucrare stagnează de ani de zile?
Lucrăm la proiectul prin care clădirea va deveni un centru multifuncțional. Va fi mai mult decât o Casă de Cultură. Prin acest proiect vor fi prevăzute spații de birouri, spații pentru asistenți maternali și o mulțime de alte lucruri. Lucrăm la el.
Când va fi gata acea clădire, cu Casa de Cultură de aici de lângă Primărie, ce se va întâmpla?
Acea casă veche de Cultură a fost grajdul comunal. Ideea că în vechiul grajd comunal e Casa de Cultură, trebuie stinsă și nu pot decât dacă o dărâm.
O altă problemă cu care știm că se confruntă întorsurenii, este cea legată de rețeaua de termoficare. Sunt probleme vara, cu apa, din cauza centralei?
Astăzi sunt în situația că folosesc o uzină ca să încălzesc un lighean de apă. Mai concret: consum cincizeci de mii de lei pe lună, ca să încasez zece mii de lei. Adică, avem o centrală de 7,5 Megawati, iar consumul este de 0,1 Megawati.
Pierderile sunt destul de însemnate. Ce se poate face în această privință?
Lucrăm. Trebuie să schimbăm ceva. Mi-ar conveni mai mult să dau fiecăruia câte o instalație de apă. Dar este ilegal. Așa că vom reabilita centrala, astfel încât vom avea un cazan micuț pe care îl vom folosi exclusiv pentru încălzit apă caldă, un cazan care consumă mai puțin.
Se va materializa această idee până vara viitoare? Știm că sunt necesari a fi parcurși anumiți pași, de la așternerea pe hârtie a ideii, a proiectului, până la momentul în care noua centrală va fi pusă în funcțiune.
Este greu de crezut că până vara viitoare va fi gata. Pentru că un proiect, de la idee până la materializare, are nevoie de 3-4 ani.
În finalul interviului, ce le transmiteți cititorilor, întorsurenilor?
Ideea este că ne deplasăm într-o direcție bună, că nu avem viteza pe care o așteaptă, este pentru că nu putem avea altă viteză, dar suntem pe calea cea bună. Facem lucrurile temeinic și serios. Fac un apel la întorsureni să aibă răbdare, că lucrurile se vor așeza cum trebuie.
Au consemnat Oana-Mihaela Costache
