Lansarea cărții „Insomniile bufniței” semnată de poeta Mihaela Aionesei și recitalul intitulat „Exercițiu de tril” susținut de actrița Camelia Paraschiv Katai de la Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, alături de Alin Costache, student al Facultății de muzică din Brașov, eveniment ce a deschis, vineri, șirul „Zilelor culturale românești” la Târgu Secuiesc”, a mers direct la sufletul tuturor celor prezenți, ostoindu-le măcar un pic setea de frumos de care au suferit, mult prea mult timp.
Surpriza organizatorilor- Asociația de Dezvoltare Locală și Culturală din Târgu Secuiesc și „Mesagerul de Covasna” – a fost cu atât mai mare cu cât, la mai puțin de două luni de la organizarea unui eveniment similar- lansarea cărții „Mina de gînduri” a scriitorului ieșan Paul Arva și recitalul actriței Camelia Paraschiv Katai- la care a participat doar „o mână de oameni”, vineri am fost întâmpinați de mulți oameni frumoși ce au umplut sala de festivități a Incubatorului de Afaceri din localitate.
Vicepreședintele Asociației de Dezvoltare Locală și Culturală din Târgu Secuiesc, Paul Onose, a adresat mulțumiri tuturor celor prezenți la acest eveniment care a marcat punctul de început a ceea ce au ales să poarte denumirea de „Zile culturale românești” la Târgu Secuiesc. Printre invitați s-au numărat oaspeți de seamă precum prof. dr. Catinca Agache de la Iași, alături de prof. dr. (poet) Ioan Ciurea, din Covasna, poetul Ionel Simota din Miercurea Ciuc și prof. dr. Luminița Cornea, din Sf. Gheorghe.
În deschiderea evenimentului, Maria Graur, directorul cotidianului Mesagerul de Covasna a spus: „Mă bucur că astăzi ne aflăm în fața unei săli pline; pentru noi, organizatorii, și pentru mine în mod special, este o mare bucurie că am reușit să ne reîntâlnim în timp atât de scurt, aici, la Tg Secuiesc. În 21 martie, când, împreună cu Asociația de Dezvoltare Locală și Culturală am organizat primul eveniment de acest fel – lansarea cărții „Mina de gânduri” a scriitorului ieșean, Paul Arva, și recitalul „Manechinul” susținut de actrița Camelia Paraschiv Katai- v-am promis că e un început, că noi vom reveni pentru a lua parte, laolaltă, la aceste EXERCIȚII DE FERICIRE, deoarece merităm să ne bucurăm sufletele împreună. Mă bucur că astăzi ați răspuns în număr atât de mare invitației noastre de a ne fi alături nouă, dar mai ales Mihaelei Aionesei, autoarea volumului de poezii „Insomniile bufniței” pe care îl lansăm astăzi, la ea acasă, la Dumneavoastră acasă ”.
„Ceea ce faceți dvs aici e o misie istorică și nu o profesie obișnuită, este istorie.”
În discursul său, doamna prof. dr. Catinca Agache și-a exprimat satisfacția de-a fi prezentă la acest important eveniment din viața culturală a românilor din Târgu Secuiesc. „ Îmi exprim bucuria că mă aflu alături de dvs, că am descoperit aici o viață culturală românească. Mărturisesc că, din Iași fiind, am fost invitată la foarte multe proiecte culturale în țară și în străinătate, însă, ceea ce am descoperit la Sfântu Gheorghe, acum 2 ani, și aici la Tg Secuiesc, astăzi, mă copleșește de-a dreptul. Vorbeam cu doamna prof. Maria Stoica (la dubla lansare de carte ce a avut loc la Sf. Gheorghe, în 9 mai a.c.- n.red) că de fapt, ceea ce faceți dvs aici e o misie istorică și nu o profesie obișnuită, este istorie. În acest context, cred că și a scrie poezie, literatură, este un fapt remarcabil!”
Mihaela Aionesei scrie poezie adevărată!
Prezentă ca și altă dată alături de Mihaela Aionesei, doamna prof. dr. Luminița Cornea a menționat: „ Mihaela Aionesei are în suflet harul, dăruit de Dumnezeu, al poeziei. Cele trei volume, apărute până acum, demonstrează spusele Sfântului Apostol Pavel: „Prin harul lui Dumnezeu, sunt ceea ce sunt.” Mihaela este poetă. Ea a vrut să scrie poezie și a scris poezie adevărată. Volumul Insomniile bufniței (2014,Timișoara, Editura Eurostampa), dovedește că autoarea este o poetă sensibilă, deosebită prin originalitate, prin îmbinările inedite de imagini ce emoționează sufletul.
Poezia Mihaelei ne apare precum o coloană de marmură rămasă de la un templu mai vechi (Ov. Densusianu). Este aici o … taină, denotând legătura cu tradiția – acel templu solid, rămas și păstrat din vremuri mult îndepărtate. Simțim în poezia Mihaelei Aionesei vagi influențe, cum este firesc, din Blaga și, mai ales, din poeții simboliști. Aceste „influențe” demonstrează doar legătura cu „templul”, deoarece poezia Mihaelei reprezintă trăirile și frământările sufletului ei.
De ce „insomnii”? Gândim insomniile ca anume frământări, extraordinare stări sufletești specifice insului care este învăluit de probleme. De pildă, poemul singurătatea singurătății, prin „nimeni și nimic nu-ți poate aduce / căldura sânului pierdut”, provoacă o stare „în care te pregătești de alt drum fără să-i / simți tăișul.” Deși există o formidabilă „încorsetare”, încât „zorii se izbesc cu tâmpla de gratii / pasărea zidită apare cu urme de sânge pe aripi / cu trilurile vuind tăcut uiți ierți / și redevii tu.” Altă dată suferința trimite la vindecări conform tradiției populare: „ . . câmpiile tac vuind un descântec / mă simt.”
Unele versuri sunt mărturisiri tulburătoare, probabil izvorâte dintr-o biografie … complicată. Toate generează o minunată poezie. „Încleștarea zilelor” rămâne vie în memorie; „sătulă de oftat” se bucură că dorul a „rămas neîmblânzit.”
Poemul „moment de gingășie”, transmite o stare de maximă delicatețe: „am tânjit mereu să retrăiesc / momentul de gingășie / fără să-mi fie frig / fără să mă nărui de teamă / când dau de mine / sub masca lividă.” Alteori simți prezența speranței: „îmi plec genunchii și aștept / din mila nu știu cui / să-mi pâlpâie o nouă viață” (stihie). Sunt versuri străbătute de combustia poetică a sufletului eului liric.
Tot și toate sunt încununate de iubire: „stă ceva ghemuit în lume / numele ei / din umbra pământului / foșnește la cea mai simplă atingere // i-u-b-i-r-e”. Iubirea supremă ce nu poate fi nicicând învinsă este preamărită în poemul „un curcubeu ce se desface la Paște”: „un curcubeu ce se desface la Paște / al meu / al cailor / sau al lumii / și oricâte ciori vor încerca / să fure bobul de grâu / nimic nu mă va împiedica / să iubesc la fel ca El.”
Opțiunea poetei este aceea de a nu folosi semne de punctuație și majuscule, inclusiv la titluri. Oferă astfel cititorilor posibilitatea de a-și imagina stări artistice și sufletești diferite, în funcție de trăirile spirituale ale fiecăruia. Unii își ascund necazul, își ascund de fapt inima, poeta Mihaela Aionesei se destăinue, își descătușează sufletul prin poezie. Ritmul versurilor din volumul Insomniile bufniței este în concordanță cu trăirile sufletului poetei.
Fără a fi o poezie „veselă”, poezia Mihaelei Aionesei place, binedispune, pentru că se pliiază pe sufletul nostru, al cititorului de astăzi. Așa a vrut să scrie Mihaela. Așa știe Mihaela să scrie poezie. Și scrie bine. Aceasta este poezia românească de astăzi. Volumul Insomniile bufniței este o carte de poezie care poate să salveze poezia actuală”.
„Sunt convins că Mihaela își va lăsa urma cuventă în marea carte de literatură”
Bunul și dragul nostru prieten din Miercurea Ciuc, poetul Ionel Simota, susținător necondiționat al evenimentelor culturale pe care „Mesagerul de Covasna” le organizează în județul Covasna (și pe această cale îi adresăm mii de mulțumiri), ne-a fost alături și de această dată, dar mai ales poetei Mihaela Aionesei.
Vorbind cu sinceră emoție despre autoarea volumului de poezii „Insomniile bufniței” și despre evenimentul dedicat acesteia, Ionel Simota a menționat : „Aș spune că Mihaela este una dintre autoarele extraordinare din zona aceasta de poezie și un făcător de literatură foarte serios. Eu sunt convins că Mihaela își va lăsa urma cuvenită în marea carte de literatură, pentru că poezia ei are aproape toate ingredientele, pentru a rămâne acolo. Este o poezie puternic metaforizată care te duce către o meditație extraordinară, este o poezie care necesită chiar pregătire în ceea ce privește literatura, ca să reușești să o înțelegi, să reușești să o savurezi și să rămâi cu ceva, în final. Poeziile Mihaelei m-au fascinat; așa am reușit să o cunosc mai bine pe Mihaela și am rămas fascinat de ceea ce face.
Doar dacă scria INSOMNIILE BUFNIȚEI pe o bucată de hârtie și ar fi fost de ajuns: titlul este unul colosal și plin de înțelesuri, de profunzime. (…)
Te felicit Mihaela și îți declar că voi fi mereu alături de tine, îți voi oferi umărul de care ai nevoie, astfel încât să reușești să faci pașii importanți pe care ți-i dorești, pe drumul literaturii”.
„Sufletul este cel care ne ține deasupra”
Copleșită de emoții, dar în aceeași măsură fericită pentru frumoasa „întâmplare” ce a avut loc „la ea acasă”, Mihaela Aionesei a spus , printre altele: „ Vreau să-i mulțumesc poetului Ionel Simota pentru sprijin, pentru că poate puțini dintre Dvs știți că în lumea literară nu este chiar așa de ușor cum pare dinafară, și atât de frumos, iar dacă nu ai parte de o susținere din partea cuiva care este în Uniunea Scriitorilor sau chiar în Liga Scriitorilor, nu prea ești băgat în seamă. (…) S-a vorbit despre volumul meu, despre mine, dar eu cred că cel mai important lucru de astăzi este faptul că ne-am adunat aici, la prima ediție a „Zilelor culturale românești” din Tg Secuiesc: Este un vis care a stat pe buza sufletului fiecăruia. Cred că fiecare dintre noi care are o latură artistică, sentimentală, și-a dorit să avem astfel de evenimente, poate nu neapărat o lansare de carte- dar un loc unde să ne adunăm și unde să putem socializa, deoarece e vorba și de socializare. Nu cred că ajunge doar ceea ce se întâmplă la biserică unde, după slujbă, fiecare se salută și se întreabă de sănătate, iar după aceea merge fiecare la treaba lui, și nu mai știe de suflet…pentru că sufletul este cel care ne ține deasupra” .
Exercițiu de tril
Profunzimea și emoția poeziilor Mihaelei Aionesei cuprinse în volumele „Insomniile bufniței” și „Anotimp (i)legal-Lumina au pătruns frumos și adânc în sufletele celor prezenți prin recitalul intitulat „ Exerciții de tril” susținut de actrița Camelia Paraschiv Katai, în dialog cu Alin Costache, student la Facultatea de muzică din Brașov. Sala „a amuțit”, cuștile inimilor s-au deschis, lacrimile au inundat ochi și mai ales suflete, mâinile s-au unit… A fost o seară minunată pentru care merită să adresăm felicitări și mulțumiri tuturor celor ce au făurit-o: autoarei Mihaela Aionesei, actriței Camelia Parschiv Katai, lui Alin Costache, oaspeților, publicului, organizatorilor.
Reacții post eveniment… pe facebook
„Exercițiul de tril- sună ciudat având în vedere că vorbim despre Insomniile bufniței, și totuși actrița Camelia Paraschiv Katai, de la teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe a reușit această performanță. Cu iscusința-i caracteristică, a regizat un moment de excepție în care chiar s-au auzit triluri, nu buhuhu-urile bufniței. Vocea ei când suavă, când hotărâtă, revoltată sau resemnată a pătruns în sufletele celor prezenți. Mâinile ei au atins păsările ferecate, acele păsări pe care le ținem ascunse de ochii lumii, am văzut descătușarea lor în lacrimile scăpate fără voie, le-am simțit zbătându-se în ochii celor care încercau să le mai țină închise. Nu vă fie teamă să plângeți, să arătați pescărușul care se zbate între coaste, și această slăbiciune face parte din măreția de-a fi om. Dumnezeu când a făcut femeia, mai întâi a plâns văzându-l pe Adam atât de trist pentru că era singur. Din lutul format în fața Lui a modelat un trup, ia pus o coastă și apoi a suflat…deci suntem formați din lacrimi, țărână și divin. Să dăm fiecăruia ceea ce i se cuvine la timpul potrivit…Momentul muzical susținut de Alin Costache, student al Facultății de muzică din Brașov s-a revărsat peste noi ca o cascadă, un amestec de fericire și tristețe în care abia puteai respira printre doruri…Haide mamă, haide tată… (…) Când spun că minunile sunt printre noi, că minunile sunt oamenii de lângă noi care vin ca o prelungire a mâinii lui Dumnezeu, greșesc eu oare? Cu siguranță nu! Căci, iată, încă o dată mi s-a confirmat că ele apar în viața noastră atunci când trebuie, atunci când te simți mai singur ca niciodată pentru că ai fi vrut să fii înconjurată de oameni dragi care nu mai sunt, dar ce binecuvântare să fii alături de oameni care știu să-ți umple locul gol cu bucurii atât de neînsemnate poate pentru unii , dar atât de importante pentru mine. M-am simțit răsfățată de soartă și de toți cei prezenți. În afară de aprecieri, flori și gânduri bune, am avut parte de surprize care m-au copleșit. Am primit de la un tânăr extrem de talentat în arta origami, o bufniță. Un alt tânăr talentat mi-a făcut cadou un portret al fiicei mele. Acasă am găsit în geantă un frumos colier pe care mi l-a strecurat o bună prietenă. Un domn extrem de galant mi-a adus un braț de liliac, scuzându-se că nu mi-a putut aduce întregul copacul, am avut parte de un invitat surpriză care a vorbit despre carte, sala a fost plină de oameni și de lumină, actrița a fost desăvârșită, prietenii au venit de departe să mă susțină …Cu adevărat ieri Dumnezeu m-a ținut în brațe, pentru că nu am simțit absențele care dor uneori, deși la final nu mi-am putut sfărâma între dinți lacrimile și ele s-au rostogolit într-o tăcere rebelă în semn de mulțumire pentru voi toți cei care mi-ați fost alături. Respect și prețuire tuturor celor prezenți și nu în ultimul rând organizatorilor: Asociația de dezvoltare locală și culturală și Mesagerul de Covasna. Să fiți binecuvântați!”
( Mihaela Aionesei)
MULȚUMIRI PENTRU FRUMOSUL DĂRUIT!
„Aseara i-am dăruit poetei MIHAELA AIONESEI un buchet de lăcrămioare, ca de mireasă. Se pare că am fost inspirată! Sufletele spectatorilor s-au „logodit” cu poemele Mihaelei. Rar putem spune cu mâna pe inimă că ne inundă fericirea! Aseară, în timpul recitalului „Exercitiu de tril” din poemele ei, alături de Alin Costache,”sufletul meu muzical” din acest recital, AM FOST FERICITĂ! Am simțit că spectatorii din sală erau POEZIE, s-au dizolvat cătușele sufletelor, mi-am putut odihni fericirile, frământările, neputințele, în privirile lor…ca-n privirea mamei. Aseară am simțit că multe păsări și-au recâștigat aripile! Mulțumim, Mihaela! Asteptăm noul volum să prindă buchetul! Mulțumim MARIA GRAUR pentru organizare, susținere, pentru fericirea ce respiră pe oriunde treci! Iau în mâini sufletul tău frumos și-l privesc în ochi, cu toate florile mele de cireș, cu toate neputințele mele…știu că oricând putem deschide cuștile inimilor să intre FRUMOSUL!” (Camelia Paraschiv Katai)
„Onoarea și plăcerea de a fi fost la o asemenea minunăție… Mihaelo-Cameliană este, bineînțeles, de partea mea. Eu vă mulțumesc din inimă.(Marius Deac)
„ La cât de rar se întâmplă și cât de rari oameni de calitate avem aici la noi în oraș, e păcat să nu ne manifestăm plăcerea participării la astfel de evenimente. Ghețarul trebuia spart odată și odată și mă bucur că ciocanul ai fost tu (Mihaela Aionesei-n.red). Trebuia un astfel de ciocan, turnat dintr-un aliaj puternic și călit în timp cu multă muncă și sudoare în fierăria edemică a bunului simț. Noi îți mulțumim, sau cel puțin eu pentru că nu îmi permit să mă exprim în numele celorlalți concetățeni.( Liviu Munteanu)
„ O seară magnifică alături de personalități ale culturii românești, în orașul nostru. Reîntâlnirea cu vechi prieteni din perioada „GHELINȚA” a dat o și mai mare bucurie acestei seri.O bucurie a sufletului prin poezia plină de aforisme cu adânci reverberații scrisă de Mihaela, fosta mea vecină de bloc, cu un program artistic la un nivel înalt dat de o actriță de excepție -Camelia Paraschiv Katai care ne-a încântat și ne-a bucurat sufletul. Mulțumiri Mesagerului de Covasna ,d-nei Maria Graur „resposabila” cu fericirea, cea care a organizat întâlnirea împreună cu membrii din „Asociație”. Sper să ne reîntâlnim în curând! (Marius Alexandru Brăiloiu)
Maria Graur, Ana Alina Costache
