„În vremea serii, atunci e ceasul spaimei, iar mai înainte de a se face ziuă, ei nu mai sunt. Iată partea, partea jefuitorilor noştri şi soarta celor ce ne-au prădat pe noi.”
(Isaia, Cap. 17, paragraful 14.)
Şi vi se pare Dumneavoastră, cititorilor, că aceste cuvinte nu sunt actuale şi în zilele noastre, deşi au trecut milenii de când au fost rostite, când vin pe înserat „mascaţii” şi te duc la locul cuvenit pentru a da socoteală despre faptele comise împotriva semenilor?!
În sensul său de bază, previziunea înseamnă o „anticipare (pe baza unor legi obiective) a unor fenomene sau evenimente viitoare”. De fapt, termenul este mai mult sau mai puţin sinonim cu alte cuvinte: prezicere, prorocire, prevestire, profeţire, predicţie şi altele.
Unii oameni se întreabă, pe bună dreptate, dacă nu cumva profeţiile sunt simple şarlatanii sau chiar există şi alte căi de cunoaştere. În acest sens am aminti aserţiunea filosofului danez Martinus, care spunea că întreaga lui ştiinţă a primit-o pe cale intuitivă, fiind de inspiraţie divină. Greu credibil, nu-i aşa? Şi totuşi, dacă ţinem seama că pregătirea lui intelectuală consta în doar patru clase primare, efectuate într-un sat din Danemarca, cum a putut el crea o operă atât de vastă şi logic închegată, lucru imposibil chiar şi pentru mulţi licenţiaţi în filosofie? Dar pentru a nu ne îndepărta de subiect, să ne urmăm calea, exemplificând ideea.
În numărul 40, Anul V, Ediţia 10 martie 2015 – 9 aprilie 2015, al revistei „Normal despre paranormal”, se poate găsi articolul „Previziuni despre Al Treilea Război Mondial”, semnat de profesorul Gheorghe Panaitescu, din care ne-am inspirat şi noi, pentu a comenta o informaţie până acum necunoscută autorului acestor rânduri. Este vorba tocmai despre o profeţie, cea mai veche, cu referire la al Treilea Război Mondial. Ea aparţine cavalerului templier Ioan de Vezelay, cunoscut şi ca Ioan de la Ierusalim, care în anul 1099 afirma cu toată convingerea: „Văd şi ştiu. Ochii mei citesc în adâncurile cerului întâmplările viitoare şi eu trec dintr-un singur pas pragul Timpului. O mână mă conduce spre ceea ce voi nici nu vedeţi şi nici nu ştiţi”. Multora această afirmaţie li s-ar părea uşor mistică, însă nu trebuie să uităm că pe scara evoluţiei omul se află pe trepte diferite, iar unii dintre noi au anumite capacităţi receptive mai dezvoltate decât oamenii obişnuiţi, iar Cunoaşterea în general se află încă la începutul ei, deci nu putem nega pur şi simplu cele spuse, doar pentru că nu credem noi. Oamenii visează de mult să construiască „Maşina Timpului”, de ce n-ar exista spirite mai evoluate, capabile să „călătorească” sau să privească în Timp?! Poate în viitor acest vis, ca şi altele, se va împlini şi călătoria în timp nu va mai fi o simplă supoziţie.
Aşadar, să facem împreună o „călătorie în timp”, alături de Ioan de la Ierusalim, pornind din anul 1099, când el afirma următoarele: „Peste o mie de ani Ierusalimul nu va mai fi oraşul lui Cristos. Creştinii veniţi în pelerinaj de departe nu vor mai putea intra după voia lor unde ei aveau dreptul să intre, în locurile care sunt leagănul credinţei lor. Creştinii nu vor mai îndrăzni să se apropie de Sfântul Mormânt şi de relicvele credinţei lor care vor fi în întregime sub paza şi supravegherea evreilor care îşi vor ridica din nou aici templele lor şi ţara lor. Evreii vor umple lumea şi o vor domina de la un capăt la celălalt capăt al ei şi oamenii îşi vor pierde credinţa în Isus pe tot Pământul”. Nu vom comenta această previziune, deoarece totul ar deveni prea complicat, ci lăsăm cititorilor libertatea de a medita la cele afirmate de templierul vizionar, şi de a raporta afirmaţia la realitatea zilelor noastre.
Vizionarul continuă astfel: „Continente şi lumi la care Herodot nici nu visa măcar vor fi descoperite de oameni dincolo de marile păduri de care vorbeşte Tacit şi dincolo de oceanul nesfârşit de apă care începe imediat după Coloanele lui Hercule”. Aici el face referire la descoperirea Americii, iar Gibraltarul de azi era numit în antichitate Coloanele lui Hercule.
Ioan de Vezelay mai afirma: „Peste o mie de ani de aici încolo toate micile ţări din Europa şi câteva ţări mari şi puternice se vor uni într-un singur imperiu. Apoi războaie fără număr vor începe cu popoarele Răsăritului”. În mod cert templierul nu avea de unde să ştie, în urmă cu 914 ani, despre înfiinţarea Uniunii Europene şi despre războaiele actuale, cel mai recent fiind cel din Ucraina. Şi previziunile sale nu se opresc aici…
„Peste o mie de ani oamenii vor scotoci fundul mărilor cu corăbii care merg pe sub ape şi vor zbura cu navele Fehler! Es wurde kein Dateiname angegeben în cer printre stele. Ei vor ţine în pumnii lor puterea soarelui şi se vor crede dumnezei şi vor înălţa spre cer mii de clădiri cât Turnul lui Babel pe toată faţa Pământului”. Cum putea să ştie Vezelay în 1099 despre submarinele, avioanele, navele cosmice şi zgârie-norii zilelor noastre?! Să fi fost doar o simplă presupunere? Ne îndoim, căci el îşi continuă profeţia referindu-se şi la alte aspecte ale societăţii moderne, deci în viziunea lui peste o mie de ani: „Fiecare oraş va deveni o Sodomă. Obiceiuri spurcate vor deveni fireşti. Oamenii vor fi mulţi ca nisipurile, vor popula pustiurile şi mările şi vor fi puternici ca nişte dumnezei şi se vor crede chiar dumnezei. Omul va deveni aşa de însetat de putere că setea lui de putere nu va mai putea fi potolită. Dar la capătul acestui drum îl va pândi prăbuşirea în abis”. Şi cumva dumneavoastră, dragi cititori, vi se par aceste vorbe, aruncate peste timp, ca neadevărate?! Şi mai ales avertismentul din ultimul enunţ, căci lumea, dacă va continua în acelaşi fel, în mod sigur se va îndrepta către abis, deoarece consecinţele comportamentului uman, care calcă totul în picioare, distrugând în neştire fauna şi flora şi otrăvind apa şi aerul, vor fi în mod sigur cele prezise de Vezelay: „Peste o mie de ani foametea va domni peste cea mai mare întindere a Pământului, va arde măruntaiele oamenilor şi oamenii vor dori cu ardoare să schimbe lumea. Atunci vor apare negustorii de iluzii, dar iluziile pe care ei le vor vinde oamenilor vor otrăvi sufletele, vor pângări trupurile şi vor întuneca minţile. Atunci se vor porni răzmeriţe şi războaie cumplite, vor fi comise omoruri şi nelegiuiri şi viclenii aşa de mari că lumea întreagă va deveni un iad şi fiecare zi va deveni o apocalipsă”. Ce sunt acei „vânzători de iluzii” dacă nu traficanţii de droguri, de carne vie, de etnobotanice şi alţii asemenea lor care duc la distrugerea fiinţa umană? Dar şi cei care acumulează fără-ncetare averi nenumărate şi sărăcesc astfel popoarele lumii pentru ca ei să trăiască în lux şi huzur, iar celor mulţi şi obidiţi „să le vândă iluzii”. Toţi aceştia se vor actori în Noua Ordine Mondială, dar cine ştie ce va fi peste o altă mie de ani…
Încă ne aflăm la sfârşitul primei mii de ani prorocită de templier, care îşi continuă prezicerea astfel: . . „Oamenii vor cădea în păcate trupeşti înfiorătoare, bărbaţii şi femeile se vor destrăbăla la vedere. Femeia va fi cutezătoare şi semeaţă în destrăbălarea ei. Popoarele se vor topi într-o unire fără rost, vor forma o adunătură în care fiecare se va simţi singur, legea va fi uitată, tradiţia pierdută, credinţa abandonată”. Prostituţia, unele emisiuni televizate, libertatea fără margini, încălcarea legilor, abandonarea tradiţiilor, nivelul moral scăzut şi faptele abominabile ale unor semeni de-ai noştri vin să confirme spusele acelui templier de demult. Dar el nu se opreşte aici, ci continuă cu aceeaşi precizie: „Peste o mie de ani femeile se vor culca cu femeile şi bărbaţii cu bărbaţii, bătrânii se vor culca cu copilele şi aceste cumplite fărădelegi se vor petrece în văzul întregii lumi şi vor fi considerate de toţi ca lucruri fireşti. Toate aceste spurcăciuni vor fi întărite prin legi”. Autorul acestor predicţii face referire nu numai la practicarea legală a prostituţiei, ci şi la legiferarea căsătoriilor între homosexuali, şi la faptul că toate acestea practici noi, prin transmiterea televizată, sunt aduse „în văzul întregii lumi” şi considerate deci „lucruri fireşti”, într-o societate bolnavă, am spune noi. Însă această stare de lucruri nu poate continuă fără urmări, căci aşa cum o spune Vezelay: „Dar din pricina acestei destrăbălări şi a acestui marasm sângele va deveni impur, răul se va întinde dintr-un pat în alt pat precum focul de la o casă la altă casă, boli cumplite şi molime înfricoşătoare se vor abate peste locuitori, trupurile vor putrezi de vii adunând în ele toate bolile pământului, feţele se vor acoperi de răni şi bube cu puroi, membrele se vor descărna şi dragostea trupească va fi o primejdie de moarte pentru oricine”. Şi nu credem că mai este necesar să redăm aici numele acestor boli care macină azi omenirea, căci le ştim deja cu toţii. Mai bine să vedem ce mai are de zis călugărul templier: „Peste o mie de ani peste tot se vor răspândi ca o apă revărsată ereziile. Ura cea mai crâncenă va domni între popoare.
Peste o mie de ani lumea va ajunge la un cinism şi o prefăcătorie aşa de mari încât cel care este putred de bogat şi doarme pe sacii plini cu aur va primi ajutor şi sprijin şi va primi hrană de pomană, iar el la rândul său se va preface că îi ajută pe săraci, dar ce va da el săracilor cu o mână le va lua înapoi înzecit cu cealaltă mână”. Să mai dăm exemple? Oare nu vedem cu toţii ce se întâmplă în ultimii ani în biata noastră ţară, nu vedem cum „tagma jefuitorilor” continuă să se îmbogăţească furând de la popor?! Fie că se numeşte şpagă sau mită ori bonus sau recompensă, acestea reprezintă bani nemunciţi, bani primiţi de pomană sau furaţi de la cei mulţi şi săraci.
Azi totul este comerţ şi profit, iar viaţa nu valorează prea mult, aşa cum adevărat a prezis-o şi Ioan de la Ierusalim: „Peste o mie de ani lumea întreagă va deveni o piaţă în care fiecare lucru îşi va avea preţul lui şi totul va fi de vânzare. Carnea şi munca omului îşi vor avea şi ele preţul lor, ochi de om şi inimi de om scoase din piepturi ca nişte bucăţi de carne se vor vinde altora. Cuvântul dat, onoarea sau credinţa nu vor mai valora nimic. Omul va ajunge cu adevărat stăpânul pământului, dar pământul va fi sterp, apa otrăvită şi putredă, văzduhul va fi dogoritor. Peste o mie de ani viaţa se va scumpi fiindcă bogăţiile pământului vor secătui, bogatul va trăi ascuns în bogăţia lui ca lupul în vizuină”. Nu-i aşa că recunoaşteţi în aceste cuvinte transplantul de organe, promisiunile mincinoase ale politicienilor, poluarea excesivă, secătuirea resurselor energetice şi acumularea bogăţiilor în mâinile unor potentaţi ai vremii?! Dar ce se va întâmpla în viitor cu cei care conduc lumea şi care vor fi relaţiile oamenilor cu ei, ne spune tot templierul Ioan: „Peste o mie de ani cei care vor conduce lumea nu vor avea niciun dumnezeu, vor fi suverani fără credinţă şi onoare, al căror nume nimeni nu-l va cunoaşte, vor porunci mulţimilor neştiutoare şi indiferente şi le vor hotărî soarta de la adăpostul palatelor lor ascunse de ochii lumii, de dinapoia zidurilor inpenetrabile. Nimeni nu va participa la adunările şi la sfatul lor. Vor face în aşa fel încât orice om ducând o viaţă de sclav să se creadă liber şi fericit”. Şi noi chiar aşa ne credem, deşi suntem manipulaţi pe toate planurile, iar adevăraţii conducători ai lumii stau în umbră şi acţionează prin intermediul altora.
Ca urmare a atitudinii şi faptelor noastre iresponsabile faţă de planeta pe care locuim, lucrurile se vor schimba în tot mai rău precum prognoza călugărul templier: „Peste o mie de ani soarele va dogori cu putere şi va pârjoli câmpiile, apa se va ascunde tot mai adânc sub pământ şi se va împuţina, văzduhul nu va mai apăra omul de căldura soarelui, lumina va arde pielea şi ochii”. Şi atunci, conform previziunii, va începe marele război: „Peste o mie de ani cei săraci şi lipsiţi de drepturi, cei fără acoperiş deasupra capului vor porni un război distrugător în care vor fi ocupate multe ţări şi în care luptele cumplite vor aminti despre năvălirile barbare de odinioară”.
Şi iată că ne apropiem de sfârşitul celor o mie de ani despre care prevestea cu atâta precizie Ioan de la Ierusalim. Putem noi spune că acest vizionar n-a avut dreptate? În trufia lui nemăsurată şi în lipsa lui de compasiune faţă de semenii săi, pe măsură ce a acumulat noi cunoştinţe, omul s-a crezut atotputernic şi s-a ridicat împotriva legilor firii, sfidându-l chiar pe Dumnezeu, dar în nimicnicia lui încă nu-şi dă seama că prin aceasta se îndreaptă pe calea autodistrugerii. Încă nu e prea târziu, dar curând va fi, căci oamenii sunt prea lacomi, însetaţi de putere şi orgolioşi ca să accepte argumentele logice care li se pun în faţă. Se vorbeşte în continuare despre poluarea în exces şi despre încălzirea globală, dar se face ceva concret şi vizibil în acest sens?! Prea puţin, căci una se promite şi alta se face. Pe la toate televiziunile se vorbeşte despre marele cutremur care se va produce în România, dar câte măsuri s-au luat pentru a consolida sutele sau miile de clădiri ale Bucureştiului, construcţii vechi, ameninţate să se prăbuşească la o zguduire mai puternică? La noi se tot vorbeşte, dar nu se face, iar când răul se va produce, cei responsabili vor da vina unii pe alţii şi atât. Omul este nu numai lipsit de credinţă, dar şi delăsător peste măsură, lăsând pe mâine ce poate face astăzi, însă mâine s-ar putea să fie prea târziu.
La gradul de ştiinţă la care a ajuns azi omenirea, s-ar cuveni ca locuitorii planetei să fie mai conştienţi şi mai practici, deci mai pregătiţi decât templierul Ioan de Vezelay, şi nu doar să anticipeze Viitorul şi să aştepte ca el să se întâmple, ci să încerce să-l schimbe pentru ca acesta să nu se producă în formele lui catastrofale. Dar implacabil Omul îşi va urma calea, căci subjugat încă de tendinţele sale animalice de impunere cu orice preţ a supremaţiei, nu va renunţa la lupta pentru putere şi bogăţie şi astfel va trebui să treacă până la capăt prin „zona întunecată” a vieţii. Dă, Doamne, mai multă lumină în minţile oamenilor!
Mihai Trifoi
