Odată cu venirea toamnei, locuitorii judeţului au demarat curăţenia specifică acestui anotimp. Utilizarea focului deschis la arderea de mirişti, vegetaţie uscată şi resturi vegetale care se face prin ardere a provocat adeseori incendii din cauza nesupravegherii focului făcut în aer liber sau nerespectării unor măsuri de prevenire.
Propagarea focului se poate face şi prin scânteile sau particulele incandescente degajate de ardere şi purtate de vânt sau de curenţii de aer.
Pentru a preîntâmpina producerea unor incendii cu efecte devastatoare se impune manifestarea unei griji deosebite la arderea resturilor vegetale, pentru că un foc scăpat de sub control poate avea consecinţe grave atât pentru cel în cauză cât şi pentru cei din jur. În acelaşi timp, toţi cei care au în administrare zone împădurite trebuie să supravegheze cu mai mare atenţie păşunile, cunoscând faptul că mulţi ciobani ard vegetaţia de pe acestea. Acest lucru se poate face prin strângerea resturilor în grămezi şi arderea acestora cât mai departe de liziera pădurii.
Cetăţenii au obligaţia de a anunţa orice incendiu care pune în pericol viaţa, sănătatea populaţiei, bunurile materiale precum şi de a participa la acţiunile de stingere şi limitare a extinderii acestuia.
Se interzice lăsarea fără supraveghere a focului deschis. Scăpat de sub control, focul deschis se poate propaga la materialele şi elementele combustibile din apropiere.
În aer liber principalul factor favorizant în propagarea focului îl constituie vântul, prin direcţia şi viteza sa.
Alţi factori favorizanţi în propagarea focului sunt: prezenţa materialelor combustibile în apropiere (ierburi, frunze, căpiţe de fân sau resturi vegetale, construcţii din lemn etc.) şi configuraţia terenului care poate determina crearea curenţilor de aer.
Arderea miriştii, arderea vegetaţiei şi a resturilor vegetale se execută cu respectarea următoarelor prevederi generale:
a) condiţii meteorologice fără vânt;
b) parcelarea miriştii în suprafeţe de maximum 10 ha, prin fâşii arate;
c) izolarea zonei de ardere faţă de căi de comunicaţie, construcţii, culturi agricole vecine, instalaţii, fond forestier, prin executarea de fâşii arate;
d) desfăşurarea arderii numai pe timp de zi;
e) asigurarea pentru suprafeţe de ardere mai mici de 5 ha a substanţelor şi mijloacelor de stingere necesare;
f) asigurarea, în cazul suprafeţelor de ardere mai mari de 5 ha, a unui plug, a unei cisterne cu apă, a mijloacelor de tractare şi a personalului de deservire;
g) pe terenurile în pantă, arderea miriştii se face pornind din partea de sus a pantei.
h) colectarea în grămezi a vegetaţiei uscate şi a resturilor vegetale în cantităţi astfel încât arderea să poată fi controlată;
i) curăţarea de vegetaţie a suprafeţei din jurul fiecărei grămezi pe o distanţă de 5 m;
j) supravegherea permanentă a arderii;
k) stingerea totală a focului înainte de părăsirea locului arderii;j) interzicerea acoperirii cu pământ a focarelor.
Arderea miriştii, vegetaţiei uscate şi a resturilor vegetale se execută numai după obţinerea permisului de lucru cu focul, cu excepţia executării arderii vegetaţiei uscate şi a resturilor vegetale în cadrul gospodăriilor cetăţeneşti.
În perioadele de secetă prelungită arderea miriştii, vegetaţiei uscate şi a resturilor vegetale este interzisă.
Distrugerea miriştilor şi a resturilor vegetale prin utilizarea focului deschis a vegetaţiei uscate, se efectuează cu respectarea prevederilor Ordinului comun al ministrului internelor şi reformei administrative şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 579/605/2008 şi informarea în prealabil a serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă al localităţii unde doriţi să efectuaţi arderea.
ISU COVASNA
COMPARTIMENTUL INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE
lt. Cocerhan Maria – Veronica
