Pe data de 23 septembrie Biserica Ortodoxă prăznuieşte Zămislirea Sf. Prooroc Ioan Botezătorul. De cele mai multe ori evenimentul coincide cu Echinocțiul de toamnă, momentul în care și din punct de vedere astronomic se consideră că sezonul autumnal își intră pe deplin în drepturi. Este un subiect de interes general despre care am scris pe larg în ziarul nostru de ieri.
Anul acesta, ca și cel viitor, Echinoțiul are loc, respectiv se va derula în 23 septembrie.
O minune dumnezeiască
Această dumnezeiască minune, anume Zămislirea Sf. Prooroc Ioan Botezătorul, a anunţat-o Arhanghelul Gavriil Sfinţitului Zaharia, care era supărat că soţia sa nu putuse să-i dăruiască un copil, zicându-i: „Ascultată ţi-a fost rugăciunea şi femeia ta va naşte un fiu, şi-l vei numi Ioan şi mulţi se vor bucura de naşterea lui”. Iată ce a scris și Luca, unul din cei patru evangheliști, (1,13) despre acest miracol: „Zămislirea mântuirii noastre apropiindu-se, s-a zămislit Sfântul Ioan, Înainte-Mergătorul, cu mărire şi cu minune. Multe mame zămislesc fii, dar puţine sunt acelea pe a căror zămislire ar mări-o şi ar prăznui Biserica lui Dumnezeu. Numai trei mame au fost de ale căror zămisliri în pântece s-a minunat lumea; acestea au fost Sfânta şi dreapta Ana, Sfânta Elisabeta şi Prea Sfântă, Preacurata Fecioară Maria. Dreapta Ana a zămislit pe Născătoarea de Dumnezeu; Elisabeta, pe Mergătorul înainte; iar Fecioara Maria, pe Hristos, Mântuitorul nostru. Deci, toate aceste zămisliri prin vestitor ceresc s-au binevestit şi s-au săvârşit de darul lui Dumnezeu, dar nu fără a vorbi bunul vestitor şi cu zămislitorii, de vreme ce Însuşi Dumnezeu avea trebuinţă de învoirea celor ce zămisleau. Drept aceea, bine-vestitorul, Sfântul Arhanghel Gavriil, care slujea atunci în rânduiala săptămânii sale înaintea lui Dumnezeu, a început a vorbi astfel: „Nu te teme, Zaharie, că s-a auzit rugăciunea ta şi femeia ta, Elisabeta, va naşte ţie un fiu, şi-l vei numi Ioan şi va fi ţie bucurie şi veselie şi se vor bucura mulţi de naşterea lui”
Atunci Zaharia a întrebat mirat: „Dar a naşte fii la bătrâneţi sterpe, nu este un lucru împotriva firii?”. Din nou i-a grăit blând îngerul: „La Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă, că Dumnezeu poate şi din pietre să ridice fiii lui Abraham. Deci şi femeii tale Dumnezeu îi dă putere să nască fiu la bătrâneţile şi stârpiciunea ei, că acela ce va să se nască ţie fiu, este mare înaintea Domnului… Va fi mare înaintea Domnului, se va umple mult mai mult de Duhul Sfânt încă din pântecele sale. Ioan este rânduit să-şi pună mâna pe Mesia şi să-L boteze… Şi nu numai cu cuvântul va propovădui, ci şi cu degetul său va arăta popoarelor pe Mieluşelul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii. Iată pentru care pricină Ioan va fi mai mare decât toţi cei ce se nasc din femei. Dar de vreme ce n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor, iată, vei fi mut până în ziua când vor fi toate acestea”.
Din clipa aceea limba lui Zaharia s-a legat. În schimb nerodirea Elisabetei s-a dezlegat, ducându-se vestea Zămislirii Sf. Ioan Botezătorul.
Biserica i-a închinat Sfântului Ioan Botezătorul şase sărbători peste an: Zămislirea Sfântului Ioan – 23 septembrie; Naşterea Sfântului Ioan – 24 iunie; Soborul Sfântului Ioan – 7 ianuarie; Tăierea capului – 29 august; Prima şi a Soua aflare a Capului Sfântului Ioan – 24 februarie şi a Treia aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul – 25 mai.
Răpciune
Numele lunii septembrie vine de la cuvântul latinesc „septem”, șapte, pentru că era a șaptea lună în Calendarul roman. În România, luna septembrie are mai multe denumiri populare: Răpciune, Brumar cel mic, Vinicel, Viniceriu și Vinișel.
În tradiția populară, septembrie este luna în care oamenii trebăluiesc mai cu seamă prin livezi și vii. Este timpul de recoltat și de adunat provizii pentru iarnă. Cei grijulii au reușit să strângă plante medicinale, de leac până la Sfânta Maria Mică, după care ierburile își pierd proprietățile tămăduitoare. Acum se face magiunul de toamnă, iar de Ziua Crucii s-au bătut nucii, prilej de petreceri, mai ales pentru cei tineri.
De acum și până la Sfânta Parascheva au loc, în funcție de zonă, ceremonialurile numite Ostrovul viilor, adică începerea culesului la struguri. Ostrovul viilor este un fel de clacă, prilej de socializare, de trecere dincolo de legăturile de familie. Pe lângă părțile bune, acest tip de practică aduce pentru capul familiei și o grijă în plus, pentru că, deși aceste invitații la culesul viei se bazează pe reciprocitate, ele presupun și un soi de petrecere. Odinioară se chemau lăutari, se făceau diferite jocuri, având loc petreceri în toată regula. Pe vremuri, exista obiceiul ca din primul must care se storcea, să se facă ofrandă și, din ulcele noi, să se dea acesta de pomană. De asemenea, din primul must se aruncă pentru morți, ca să se bucure și ei de recoltă și să fie împăcate cele două lumi.
Anul acesta din pricina pandemiei asemenea datini nu mai pot avea, din păcate, loc.
Anotimpul belșugului
În tradiția populară, toamna începe de la Sf. Maria Mică, pe 8 septembrie, și durează până la Sf. Nicolae, pe 6 decembrie. Când tună toamna târziu, se zice că Sf. Ilie se întoarce acasă cu carul plin de porumb.
O frumoasă legendă a toamnei vorbește despre povestea „Frunzei arămii”. Se spune că într-o zi se năpusti un vânt puternic, de spărgea ferestrele oamenilor și ridica în înalt praful de pe drum. Frunza stejarului, hotărâtă să afle ce e cu vântul rece care se stârnise, prinde curaj și îl întreabă pe tatăl său, ce este toamna?
Stejarul răspunse: Toamna este a treia fiică a anului, ce coboară din înaltul cerului să-și aștearnă trena ei de culoare arămie, trena fiind voi, frunzele, care veți așterne un covor de rugină peste întreaga natură. De cum sosește de pe dealuri, începe a stropi în jur cu mănunchi de ciumăfăi, de unde și culoarea simbolică de toamnă. Treptat Soarele coboară spre Asfințit. Răcoarea cuprinde întinsul și deodată sămânța se va scutura, frunzele îngălbenite se vor desprinde de pe ramurile copacilor și se vor cufunda într-un somn adânc, pentru totdeauna. Bruma rece și vântul sunt prietenii nedespărțiți ai toamnei târzii.
Împreună vor sălta frunzele până în înaltul cerului, iar apoi le vor lăsa să cadă pe pământ. Voi vă veți părăsi fără să vreți tatăl-copac, care v-a susținut până acum. Aceasta este legea naturii și trebuie respectată. Pentru oamenii vrednici, toamna este o binecuvântare, fiindcă e plină de roade.
Cum termină stejarul de „povestit”, se uită pe dealuri și frumoasa Toamnă, aidoma unei elegante Doamne, se apropia încet. Fructele îi țineau trena, în calea ei se așezau frunze și miresme de crizanteme. Mulțumită că face și ea parte din alai, frunza de stejar din poveste plecă luată de vânt…
Omagiu Armoniei Divine
Aşadar, ziua de 23 septembrie, când s-a săvârșit dumnezeiască minune, anume Zămislirea Sf. Prooroc Ioan Botezătorul, constituie, stimaţi cititori, un prilej de a ne bucura de viaţă şi a aduce un Omagiu Armoniei Divine.
Horia C. Deliu
