„Nu este necesar să fim catalogaţi ca nişte eroi, ci ca nişte oameni care şi-au făcut datoria până la capăt.”– Colonel Gyorgy Alfons Gheorghe, Inspector Şef ISU Covasna
Luna august debutează cu o sărbătoare însemnată pentru Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Covasna. Pichetul de Pompieri din Întorsura Buzăului împlineşte 14 ani de când s-a înfiinţat în zona buzaielor. Pentru a celebra evenimentul, sărbătoriţii zilei au organizat un campionat de fotbal. La acest campionat au fost invitaţi pompieri din tot judeţul, poliţişti, jandarmi, dar şi angajaţi ai Primăriilor din zona Întorsurii Buzăului – toţi colaboratori, prieteni şi oameni de nădejde în comunitate.
La eveniment a fost prezent şi Colonelul Gyorgy Alfons Gheorghe, Inspectorul Şef al ISU Covasna. Acesta a acceptat să ne ofere un interviu în care să ne vorbească despre meseria de salvator.
Ce reprezintă pentru dumneavoastră ziua Pichetului de Pompieri de la Întorsura Buzăului?
Actualii mei colegi cunosc prea puţin povestea înfiinţării acestei subunităţi. Primele discuţii pe care le-am avut cu Primăria pentru a înfiinţa un pichet au fost prin 1998 – 1999. Atunci am ajuns la o colaborare foarte bună. Primăria s-a angajat să ne ofere terenul şi o clădire, iar noi ne-am angajat să asigurăm tehnica şi forţele. Pichetul a luat fiinţă puţin cam greu pentru că nu am avut posibilitatea de a ne muta imediat într-o clădire care să fie deja funcţională. (…) Până în 2006, când am făcut angajări, am lucrat cu militari în termen. Era aici o echipă formată din 4 – 5 militari în termen care asigurau şi intervenţia, o autospecială şi un subofiţer. (…) În anul 2000 am reuşit transferul, din punct de vedere al documentelor, împreună cu Primăria, atât al clădirii, cât şi al terenului şi ne-am înfiinţat. De atunci am început să facem câte ceva pentru această comunitate. Aşadar, această zi este importantă pentru că semnifică înfiinţarea unei „arme” în această localitate. Chiar dacă existau echipe de pompieri voluntari, cu timpul nostru de intervenţie, de la Sfântu Gheorghe, de la 50 de kilometri depărtare, nu puteam obţine un timp operativ. Timpul nostru operativ era de peste o oră. Până la urmă, ce puteam face era să constatăm că a ars. În acest sens ne ajutau foarte mult serviciile voluntare.
Ce calităţi trebuie să aibă o persoană pentru a deveni un pompier bun?
În primul rând trebuie să aibă atracţie pentru această meserie. În al doilea rând trebuie să fie foarte bine pregătit din punct de vedere psihic. La noi se ivesc momente când trebuie să fii foarte puternic din punct de vedere psihic, să rezişti pe timp îndelungat, să rezişti pe timp de iarnă la frig, să rezişti în faţa unor evenimente grave în care sunt puse în pericol vieţile unor oameni. La diferite intervenţii vezi cadavre, vezi oameni care sunt muribunzi, drept pentru care trebuie să fii foarte bine pregătit psihic pentru a face faţă acestor situaţii şi pentru a-ţi face meseria până la capăt, aşa cum trebuie. O altă calitate este cea de a te pregăti profesional, atât teoretic, dar mai ales practic. Un alt lucru important este capacitatea de a avea o coeziune foarte bună cu colectivul. Un pompier, de unul singur, nu poate să facă nimic. La noi se lucrează numai în echipă. Chiar dacă, de regulă, suntem formali, respectiv funcţionăm pe o treaptă ierarhică, în momentul intervenţiei trebuie să colaborăm pe o treaptă informală. Trebuie să ne înţelegem şi din priviri, şi din gesturi.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră meseria de pompier?
Pe lângă familie, pentru mine este a doua viaţă pentru că aici am crescut. Acum 34 de ani am făcut armata la Sfântu Gheorghe ca pompier. După armată am reuşit la Şcoala Militară de Ofiţeri activi la Ministerul de Interne, arma – pompier. Am terminat în 1985. De atunci sunt aici în judeţ, încercând să aduc la o treaptă superioară această meserie. Am vrut să îi fac pe oameni să aibă încredere în noi, am vrut ca oamenii să ştie că pot să apeleze la noi pentru că suntem profesionişti şi că vrem să îi ajutăm în orice situaţie. Pentru mine, vă spun sincer, este viaţa mea. Chiar dacă unii dintre colegi, la început, s-au supărat pe mine şi au spus că am metode puţin mai dure de pregătire şi de educare, nu se poate în arma aceasta să ne educăm stând în bănci. În această meserie trebuie multă sudoare. Napoleon zicea: „Cu cât mai multă sudoare pe câmpul de instrucţie, cu atât mai puţin sânge pe câmpul de luptă.” Asta este perfect adevărat. Cu cât depunem mai mult efort la pregătire, cu atât misiunile la care vom fi solicitaţi vor fi mult mai uşoare. Asta trebuie să dovedim noi. Pentru mine asta a fost primordial: să aduc la un standard cât mai înalt atât partea profesională a oamenilor mei, cât şi partea de tehnică.
Cum descrieţi colectivul de pompieri din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al judeţului Covasna?
Eu, sincer să fiu, pot să spun că am un colectiv foarte bun. Nu neg că avem şi „uscăturile” noastre, dar sunt prea puţine pentru a umbri colectivul care este foarte bine închegat. Facem evenimente comune, ca cel de azi, de mulţi ani. (…) Repet, noi nu putem să lucrăm dacă nu suntem într-o coeziune aproape perfectă.
Cum aţi văzut iniţiativa aceasta de a integra SMURD, Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare, în cadrul Unităţilor de Pompieri?
Cred că a fost o idee bună. Noi nu venim în concurenţă cu Serviciul de Ambulanţă Judeţean, ci venim în ajutorul acestui serviciu. Să fim sinceri, nu am angajat de la început oameni pentru Serviciul Mobil de Urgenţă. Criteriile pe baza cărora au fost selecţionaţi şi angajaţi pompierii nu au fost pentru SMURD. Eu o văd ca pe o iniţiativă foarte bună, atât pentru noi, pentru că avem intervenţii la care colegii se pot ajuta între ei în cazul accidentelor, acordând primul ajutor medical, dar şi pentru a ajuta Serviciul de Ambulanţă atunci când efectivele lor sunt diminuate sau când nu au posibilitatea de a trimite la faţa locului, cât mai urgent, un echipaj de prim – ajutor. Acum avem la nivelul Unităţii peste 70 de subofiţeri care au făcut pregătire în acest domeniu. Noi îi rotim, atât la Întorsura Buzăului, cât şi la celelalte subunităţi din judeţ, şi sperăm ca pe viitor să avem posibilitatea ca măcar 90% dintre pompierii din judeţ să aibă cursul de prim – ajutor medical.
Cum colaborează ISU Covasna cu celelalte Instituţii ale M.A.I.? Dar cu instituţiile locale, ori cele judeţene?
Vreau să vă spun că am fost lăudaţi la o întrunire de un Secretar de Stat, anul trecut, la Cluj. Judeţul Covasna este considerat ca fiind primul atunci când vine vorba despre colaborările cu Instituţiile Ministerului Afacerilor Interne. Eu am încercat, şi am reuşit, cu fiecare Inspector Şef, atât de la Poliţie, cât şi de la Jandarmi, să avem o colaborare foarte bună. Ne sprijinim unul pe altul, au fost şi sunt nişte oameni pe care ne putem baza. La rândul nostru şi noi suntem prezenţi la solicitările lor.
Cu autorităţile locale, pot să spun că, atât la nivelul Prefecturii, cât şi al Consiliului Judeţean, dar să nu uităm Instituţiile din localităţi, eu vă spun că avem o colaborare foarte bună. Nu am întâlnit nici un Primar care să nu fie receptiv.
Pe lângă colaborările cu celelalte instituţii ale M.A.I sau cele locale, mai aveţi şi alte parteneriate?
Noi suntem prieteni foarte buni cu pompierii de la o unitate din Ungaria, cu pompierii de la o unitate din Slovacia şi cu pompierii de la o unitate din Cehia. Anul viitor vin la noi la un campionat de fotbal. Anul acesta am fost noi în Slovacia. De fapt, fotbalul e doar un pretext. (…) Legăturile acestea sunt de cel puţin 8 ani. Este foarte uşor să creezi prieteniile, dar este mai greu să le menţii. În fiecare an ne vizităm, dar pentru acest lucru avem nevoie de bani. Este dificil, dar nici nu vrem să renunţăm. M-am luptat foarte mult să obţin aceste legături. Este important ca oamenii noştri să aibă posibilitatea să vadă în exterior. (….) Este un schimb de experienţă din care învăţăm foarte multe.
Ce simţiţi atunci când aflaţi că oamenii îi consideră pe pompieri nişte eroi?
Îmi creşte sufletul. Dar nici exagerarea nu este potrivită. De ce? Pentru că eu consider că omul trebuie să fie om. Dacă este om înseamnă că are suflet. Sufletul acela trebuie dedicat semenilor. Nu este necesar, cred eu, să fii neapărat pompier ca să te duci să salvezi pe cineva. Trebuie să ai curaj, iar curajul este definit câteodată ca o nebunie. Da! Un pompier trebuie să aibă un pic de nebunie. Aşadar, trebuie să ai curajul să te arunci să salvezi un semen, indiferent ce vârstă ar avea, ce sex, pentru că aceste lucruri chiar nu contează. În momentul în care este necesar să acţionăm, atunci colegii mei pot să dovedească faptul că pot să facă ceea ce trebuie să facă: să acorde primul ajutor medical, să salveze bunurile în limita posibilităţilor. Nu este necesar să fim catalogaţi ca nişte eroi, ci ca nişte oameni care şi-au făcut datoria până la capăt. De asta suntem plătiţi. Întotdeauna le-am spus colegilor mei că niciodată nu voi lăsa garda jos, voi fi foarte sever cu ei, până când vor dovedi că la orice acţiune pot să îşi îndeplinească misiunea aşa cum trebuie. Poate că sunt pretenţios câteodată, dar să ştiţi că e mai bine să fiu aşa şi să le cer acum cât mai multe, decât să lăsăm lucrurile să treacă lejer, fără a avea plăcerea de a face un lucru în mod profesionist.
Există persoane care spun că pompierii, în special cei de la unităţile de mici dimensiuni, sunt prea bine plătiţi pentru munca pe care o prestează datorită numărului mic de intervenţii. Ce părere aveţi despre acest lucru?
Ne bucurăm că au foarte puţine intervenţii. La noi sunt două compartimente mari: de prevenire şi pregătire al populaţiei şi cel pentru intervenţii. Compartimentul de prevenire are ca obiectiv să facă tot posibilul, după cum şi numele o sugerează, să prevină situaţiile de urgenţă, prin pregătirea populaţiei sau a administraţiilor publice locale. Pe partea cealaltă, de intervenţie, cei care sunt pregătiţi au obligaţia de a intervenii într-o situaţie care nu s-a putut prevenii. Eu mă bucur, sincer, că nu sunt atâtea evenimente. Eu mă bucur când maşinile stau în garaj. În momentul în care o maşină de pompieri a ieşit pe poartă înseamnă că cineva suferă, înseamnă că cineva este în pericol. Noi nu ne dorim acest lucru. Ne dorim ca prevenirea să fie un serviciu foarte puternic, de aşa natură încât ceea ce se poate prevenii să se prevină. Vă daţi seama că nimeni nu îşi doreşte să îi ardă casa, nimeni nu îşi doreşte să fie într-un accident, nimeni nu-şi doreşte să fie într-o situaţie în care viaţa lui să fie pusă în pericol.
Sunt plătiţi, dar nu este chiar aşa cum crede lumea. Salariul lor de bază este de 800 de lei. Da, se ajunge până la un salariu de aproximativ 2.000 de lei, dar acestea sunt sporuri pe care eu le consider ca fiind normale. Dacă un pompier ar primii, să zicem, 1.000 de lei pe lună, acesta automat va încerca să îşi mai găsească încă un loc de muncă. Va veni la serviciu ori obosit, ori stresat. În aceste condiţii nu va mai fi apt de serviciu. Pentru noi este important ca omul acela, când vine în tura de serviciu, să fie odihnit, să fie într-o stare psihică bună, să nu se gândească la ce vor mânca cei de acasă, sau că nu îşi poate plăti ratele şi aşa mai departe. Trebuie să avem un efectiv care vine la serviciu de plăcere, nu din obligaţie.
Ce le transmiteţi oamenilor din judeţ în legătură cu sistemul de intervenţii în situaţii de urgenţă?
În primul rând să fie convinşi că această instituţie este 24 din 24 de ore, 7 zile din 7 pregătită pentru a interveni în orice situaţie. Îi asigur că toţi angajaţii mei vor putea interveni pentru orice eveniment atunci când este nevoie. Oamenii trebuie să aibă încredere şi să apeleze la noi imediat când au o situaţie de urgenţă. La fel, le transmit şi să îşi ia măsurile de prevenire a incendiilor sau a altor evenimente ce s-ar putea întâmpla pentru că nici noi nu putem să fim peste tot.
Şi pompierilor din judeţ ce le transmiteţi?
Să nu uite ce i-am învăţat. Să nu uite, în primul rând, să fie oameni. Să nu uite să fie un colectiv bine închegat. Să nu uite că această armă (n.r. pompierul) este una care în statistici beneficiază de încrederea a 90% din populaţie. Acest lucru ne bucură foarte mult, dar ne obligă. Pentru asta trebuie să se pregătească, să se instruiască şi să fie, în orice moment, pregătiţi să meargă la intervenţii, să salveze vieţi şi bunuri. Şi succes în continuare!
Iulia Drăghici – Taraş
