Mihaela Aionesei este o femeie puternică, dar sensibilă în acelaşi timp. Momentele grele i-au fost muză de inspiraţie, însă aceasta a ştiut să transforme un coşmar într-un vis frumos – acela de a scrie poezii. Şi-a descoperit pasiunea pentru scris în perioada copilăriei, şi, de atunci , viaţa a dus-o pe căi nebănuite, având grijă să o maturizeze. Deşi a renunţat la această îndemânare pentru o perioadă semnificativă, un moment „înapoi în timp” poate fi cheia tuturor golurilor noastre. Cel puţin, pentru Mihaela Aionesei, acea întoarcere la liceu a fost tot ce avea nevoie pentru a se regăsi pe sine, şi a-şi construi un nou început.
Publicul covăsnean a făcut cunoştinţă cu tânăra poetă din Târgu Secuiesc recent, cu ocazia întâlnirii estivale a scriitorilor denumită „La umba nucului bătrân” de la Araci, care a fost organizată la sfârşitul lunii iunie, în cadrul „Zilelor Andrei Şaguna”.
R: Doamna Mihaela, ne bucurăm să vă avem alături, deoarece sunteţi un model demn de urmat, totodată, şi o mică scriitoare. Aţi debutat cu un volum de poezii. Cum vă simţiţi ca artist ?
M: Voi incepe interviul cu o glumă..Da, sunt „o mică”… de 1,50 până la 1,70 mai este cale lungă. De altfel, pseudonimul sub care public uneori este Mignona. Debutul a fost în urmă cu câțiva ani, mai precis în 2010 când am publicat în prima antologie de poezie a unui cenaclu online, Cartea tinerilor Scriitori-Eitura Rovimed Bacău 2010.În urma unor colaborări pe rețele de literatură online și a unor concursuri, am mai publicat ca și coautor în zece antologii, trei dintre ele publicate de la începutul acestui an, dintre care una internațională Antologia Scriitorilor Români Contemporani din întreaga lume Starpress 2013-Editura Fortuna și una bilingvă Infinitul Iubirii-Editura Măiastra, Târgu Jiu 2013. Prețuiesc toate antologiile, fiecare are o poveste frumoasă în spate, dar ultimele două cred că sunt cele mai reprezentative, pentru că dreptul de a publica l-am câștigat în urma unui concurs, iar pe mine competiția mă încântă și mă motivează.
Ca artist mă simt aproape împlinită, tocmai pentru că în cinci ani de activitate online am reușit să public în mai multe antologii, reviste de specialitate atât online cât și paper, și cel mai important am scos două volume personale de poezii, primul Cerșetori de stele- Editura Artbook , Bacău 2011 și al doilea publicat anul acesta Anotimp (i)legal –lumina, Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău 2013, volume care mi-au dat cele două aripi de care orice are nevoie să-și poată mențină echilibrul într-o lume în care vezi la fiecare pas cum se prăbușesc valorile.
R: Cum vă privesc cunoscuţii dvs., acum, că aţi scos la iveala o abilitate preţioasă ?
Nu am observat o schimbare în atitudinea cunoscuților și nici nu mi-aș dori, eu sunt același om, doar mai preocupat, mai însingurat și asta înțeleg unii mai greu.Timpul meu are altă valoare acum, prefer să citesc, să meditez în loc să ies în locuri publice, „m-am călugărit”, spuneam într-unul din poeme, nu este o cale ușoară, dar îți dă satisfacții pe care nu ți le poate oferi nimeni.
R: De când aveţi această îndemânare?
M: Din copilărie, cred că de prin clasa a șasea. Eram activă în cenaclul Casei Pionierilor aici în Târgu Secuiesc, unde aveam o doamnă profesoară de limba maghiară, a cărui nume din păcate nu mi-l amintesc. Ea este cea care ne-a sugerat să încercăm să compunem versuri și încercările mele au fost reușite, unul din poeme fiind publicat în ziarul Cuvântul nou. Îmi amintesc că atunci a venit o comisie de la București printre care era și scriitorul Fănuș Neagu, Dumnezeu să-l odihnească, am prezentat un program de recitări printre care și câteva poeme din creația proprie care l-au impresionat plăcut, și, după ce m-a felicitat mi-a trimis o legitimație de corespondent special la revista Cutezătorii. A fost cred cel mai fericit moment din copilăria mea, darul cel mai de preț. Din păcate nu am știut cum să-mi cultiv acest talent și nici nu a avut cine să mă susțină la acea vreme, așa că talentul meu s-a pierdut oarecum pe drum în toți acești ani, nu pentru că nu aș mai fi scris, ci pentru că nu am dat importanța necesară gândurilor mele. Așa a fost să fie…toate au timpul lor.
R: Care este povestea cărţii nou-lansate ?
În urmă cu un an, mai precis pe 15 ianuarie 2012, când am fost la Bacău pentru a-mi aduce primul volum acasă, mi-am făcut curaj după 22 de ani să trec pe la liceul PTTR unde am terminat în 1990, unde am fost așteptată de doi colegi. În timpul vizitei s-a întâmplat ceva, am recăpătat ceva ce lăsasem acolo, m-am regăsit pe mine, mi-am găsit acea stare de inocență, dacă pot să-i spun așa, a adolescenței lipsite de griji în care totul se rezuma la a simți.M-am ghidat prea mult în viață după verbul „TREBUIE”. Am simțit nevoia unei eliberări de mine, cea împovărată, și aici s-a întâmplat. Amintirile au năvălit, m-au asaltat.Vedeam în fiecare colț o umbră care mă striga sau mă prindea de mână. Prima parte a volumului („Sub Zodia Mărului, așa am văzut eu adolescent”), începe cu poemul, „După 22 de ani” și continuă cu poeme legate de liceu, de adolescență, de dragoste, o avalanșă de trăiri pe care mi le-am reprimat încă de când am ieșit pe poarta liceului, în 1990. M-am închis pe mine cea de atunci într-o clepsidră și bine am făcut, altfel nu știu cine sau ce mi-ar fi putut da un restart. Au fost cei mai frumoși ani și spun asta cu mâna pe suflet. Nu știu cât de mult apreciază tineretul din ziua de azi anii de liceu, dacă simt gustul fructului oprit la terminarea lui, dar după mine nu există perioadă mai frumoasă.
R: Cum v-aţi hotărât să faceţi publică lucrarea dvs. ?
Recunosc că primul volum l-am scos la insistențele d-nei Cristina Ștefan, o poetă sufletistă din Bacău, în a cărui cenaclu online activam de câțiva ani, care m-a susținut și încurajat pentru că nu eram foarte sigură că ceea ce scriu are o valoare mai mare decât cea sentimentală.Astăzi, după atâtea lansări, concursuri, critici, gândesc altfel. Am prins curaj, încredere și merg mai departe.
R: Ce mesaj ascunde titlul ?
Nu îmi place să dezvălui foarte mult, de altfel unul din critici, pr. Gheorghe Neagu din Bacău, mi-a și spus: „un autor nu își explică niciodată versurile”. Cred că este nevoie de puțin mister, așa că voi lăsa cititorilor plăcerea de a descoperi mesajul.
R: Vă simţiţi mai populară acum, că şi restul oamenilor vă cunosc abilităţile, şi cel mai probabil vă citesc opera ?
Este un sentiment plăcut să vezi că unii îți aștepteaptă postările. Acvtivez în mai multe site-uri literare și sunt mulțumită de imaginea pe care mi-am creat-o prin poemele mele, dar nu aș putea spune că sunt populară și nici nu sufăr de acest sindrom.E destul de ușor să cazi într-o latură care nu te avantajează ca autor, aceea de a face orice să ieși în evidență pentru a avea popularitate.Nu mă caracterizează. Dovadă că deși scriu de cinci ani, în județul nostru s-a aflat de curând, cu ocazia evenimentului de la Araci, „La umbra nucului bătrân”, eveniment la care am participat la invitația prof. Luminița Cornea din Sfântu Gheorghe care, printr-o întâmplare fericită, a fost la lansarea volumului Anotimp (i)legal-lumina, în cadrul cenaclului Ion Itu din Brașov, invitată de președinta Ligii Scriitorilor, prof. Viorioca Popescu, un alt înger păzitor al meu care m-a susținut și încurajat încă de la prima întâlnire.
R: Care sunt cei mai înfocaţi susţinători ai dumnevoastră şi ce aprecieri aţi primit din partea familiei ?
Cei care au văzut partea mea luminoasă mi-au fost mereu aproape, m-au susținut și m-au încurajat, mi-au fost alături și în momentele bune și în cele mai puțin bune. Cei care au fost orbi de la început, sunt la fel și acum…Gestul cel mai frumos din partea familiei, și pe care îl consider un semn de apreciere, este sponsorizarea primului volum pe care mi l-au făcut cadou la împlinirea a 40 de ierni, dacă alții spun primăveri, eu fiind născută de sfântul Nicolae nu pot spune altfel. Le mulțumesc pe această cale soțului, fiicei, fratelui, cumnatei și nu în ultimului rând tatălui pentru susținere.
R: Cine sau ce, v-a inspirat în poeziile dvs ?
Scriind am început o terapie cu mine. Am coborât adânc până în miezul copilăriei, am încercat să mă desprind de amintiri și trăiri care mă țineau legată în trecut, deci poemele sunt direct proporționale cu trările mele. Inspirația este o stare de ardere în care sufletul se transformă în cenușă, ca mai apoi să renască. Încerc să prind mereu momentul potrivit pentru a transmite această stare.
R: Consideraţi că dacă aţi fi locuit într-un oraş mai mare, aţi fi avut mai mult succes ori recunoaştere în societate ?
Succes nu, dar cu siguranță aș fi putut participa la mai multe evenimente culturale, la ședințe de cenaclu. Aș fi avut posibilitatea să-mi promovez mai bine volumele, să mă fac cunoscută, fără eforturile pe care le-am făcut până acum pentu a mă menține pe linia de plutire.
R: Am înţeles că aţi avut câteva momente de cumpănă legate de sănătate. Cum le-aţi depăşit ?
Acelea au fost moment de înălțare, așa scriam într-un poem, „iubește-ți căderile ca pe icoane/te vor înălța”.. Nu aș fi fost omul de azi dacă nu aș fi trecut prin acele încercări.Nu mi-a fost ușor, dar am avut suportul familiei și credința. Nimic nu este întâmplător în viața unui om și oricât de greu pare a fi la un moment dat trebuie să avem răbdare, până când Dumnezeu vine cu plata pentru fiecare suferință. Eu sunt în acel moment când Dumnezeu mă răsplătește. Trăiesc o fericire supremă pe care nu o pot explica, dar pe care mi-aș dori să o cunoască fiecare om. Mă simt cu adevărat binecuvântată.
R: Care sunt valorile etice cele mai importante pentru dvs. ?
M: Valori avem toți, dar nu le respectăm.Viața însăși este destul de ciudată și ne pune uneori în situația de a încălca tocmai acele valori la care ținem cel mai mult, de aceea cred că este bine să ne ghidăm după legile iubirii, astfel încât să ajungem cu sufletul curat acolo unde trebuie și privindu-ne în oglindă să ne placă ce vedem.
R:Care este motto-ul care vă reprezintă cel mai bine ca persoană?
E ceva ce am descoperit de puțin timp, „iubește-te cum îți iubești aproapele”, așa scriam într-un poem, dacă reușești să ajungi la această stare te poți dărui lumii, poți împărtăși din lumina dată la naștere cu oricine intră în viața ta, și ăsta este cel mai minunat lucru, nu asta a făcut și Iisus? Nu s-a frânt ca o pâine caldă în noaptea sfântă și s-a dăruit lumii?
Este un sentiment sublim, cu cât dăruiești mai mult cu atât ești mai bogat spiritual.
R: Dacă ar fi să alegeţi între carieră şi familie, care ar fi învingătorul ?
Învingătoare ar fi IUBIREA. Cele două conviețuiesc foarte bine atâta timp cât există înțelegere și toleranță. La început a fost mai greu și pentru mine, așa cum greu i-a fost și familiei să înțeleagă momentele mele de singurătate, dar atât de necesare creației. Muzele sunt capricioase, au nevoie de timpul lor pe care nu-l impart cu nimeni.
R: Care credeţi că este factorul cel mai important în a îmbina viaţa de familie cu cea profesională ?
Echilibrul.Timpul acordat să fie în așa fel împărțit încât nimeni să nu se simtă neglijat.
R: Aveţi un model în viaţă ?
Cred că pentru a ne păstra personalitatea nu trebuie să ne avem model decât pe noi, privindu-ne în oglindă să încercăm în fiecare zi să șlefuim acea imagine până ne place ce vedem, până ne simțim bine în pielea noastră. Ne puteam ghida după anumite personalități, dar nu ne puteam trăda copiind pe alții.
R : Dar un scriitor favorit, după care vă ghidaţi , sau care vă inspiră în operele dvs ?
Îmi place Ana Blandiana și nu o dată am fost comparată cu ea. Cred că e singura căreia i-am citit cele mai multe volume de poezie, poate de aici și influența. Asta pentru că biblioteca din oraș nu are o ofertă foarte bogată. Lucian Blaga este unul dintre preferați, dar nu pot spune că mă ghidez după altceva decât după ceea ce îmi spune inima. Desigur, sunt mulți autori pe care-i admir și care fac parte din cercurile în care mă învârt.Fiecare are ceva diferit și unic de dăruit, trebuie doar să vedeam dincolo de cuvânt, acolo se ascunde comoara din suflet.
R: Va preocupă cititul ? Ce carte v-a impresionat cel mai mult ?
Și cititul este o terapie, dar trebuie chibzuință. Cititul haotic dăunează. Nu reușești să înțelegi nimic și riști să-ți provoci un dezechilibru așa cum mi s-a întâmplat și mie. E ca atunci când ești înfometat și nu știii cu ce să te potolești mai întâi. Acum sunt mai cumpătată. Oscilez între poezie care mă relaxează și psihologie care mă ajută să descopăr tainele ascunse din noi. Cred că cea mai impresionantă carte rămâne OMUL despre care s-au scris atâtea, dar încă nu se știe cu adevărat nimic.Taina lui rămâne tot la Dumnezeu…
R: Care a fost cel mai fericit moment din viaţa dvs ? Dar cel mai greu, şi ce efecte a avut asupra dvs ?
M: Cel mai fericit moment a fost nașterea fetiței mele, Ela.Cred că orice mamă consideră acest moment binecuvântat.Nu există în viața unei femei împlinire mai mare. Cel mai greu, a fost moartea celei care mi-a dat mie viață… au trecut 11 ani , dar este o rană care nu se vindecă niciodată. Mă fac doar că uit durerea, că nu văd sângerarea, pentru că nu îmi place să trăiesc în această stare de slăbiciune. Este o legătură pe care numai Dumnezeu o poate rupe, nu moartea…
R: Cum vă caracterizaţi ? Sunteţi o fire luptătoare ?
Prin natura zodiei, săgetător, sunt o luptătoare. Orice obstacol ivit în viața, chiar dacă m-a doborât, m-a făcut mai puternică.Viața mea stă sub semnul numelor pe care le port – Mihaela Nicoleta. Am simțit întotdeauna influența lor. Sunt o fire sensibilă, iubitoare, generoasă, dar pot cădea la fel de ușor în latura extremă atunci când mă simt trădată: „fereastră și zid/umbre încăierându-se/eu și cu mine”…cam asta ar fi descrierea , metaforic vorbind.
R: Aveţi clipe în care simţiţi că doriţi să evadaţi într-o altă lume ? Care este destinaţia de vacanţă la care visaţi să ajungeţi ?
Sentimentul de fugă…cred că este prezent în viața fiecăruia atunci când se simte neînțeles, când este înconjurat de răutăți la care nu știe cum să răspundă. Nu m-am gândit niciodată la o destinație anume, dar simt că ar trebui să împlinesc un vis al mamei, acela de a ajunge la Ierusalim la Mormântul Sfânt. Nu știu ce sper să găsesc, dar cu siguranță este un loc de unde vii cu toată încărcătura spirituală de care ai nevoie până la sfârșitul vieții.
R: Cum v-aţi defini stilul, precum scriitoare ? Care este semnătura dvs, cum vă „marcaţi teritoriul” în domeniul competitiv al artei scriiturii ?
Un stil se formează în timp, cred că este prea devreme să mă definesc…
R: Aveţi planuri în ceea ce priveste un nou proiect ? Doriţi să continuaţi cu valorificarea talentului dumnevoastră ?
Bineînțeles. Al treilea volum de poezii l-am trimis unei edituri care a organizat un concurs de manuscrise. Zilele acestea se vor afișa rezultatele. Nu am prea multe speranțe, fiind mulți autori înscriși, dar orice competiție este un pas înainte, indiferent de rezultat. Participarea este la fel de importantă. Este un mod de autoevaluare. Am primit propunerea de a edita volumul și de la alte edituri. Aștept să văd ce îmi rezervă astrele și apoi voi lua o hotărâre. Pornită pe acest drum nu există cale de întoarcere, deci până la sfârșitul zilelor voi continua calea cuvântului.
R: Ce alegeţi dintre faima şi o viaţă sufletească bogată ?
Faima este ceva care te poate trage ușor înapoi, prefer să mă îmbogățesc sufletește și să-i îmbogățesc pe toți cei care au răbdarea să mă citească.
R: De unde pot cititorii cumpăra cartea dumnevoastră ?
Cartea nu este distribuită în librării. Am avut rezerve în a publica printr-un contract cu o editură, pe viitor îmi doresc să fac acest lucru. Mi-ar ușura oarecum partea de distribuție, pe care am făcut-o până acum personal.
R: Ce le uraţi începătorilor într-ale scriiturii ? Un sfat, ca de la artist la artist ?
M : Să aibă încredere în forțele proprii, să ceară ajutorul atunci când au nevoie de un sfat profesionist și să nu se lase niciodată doborâți de critici. Ele sunt constructive, dar asta se vede după ani și ani de exercițiu.
Am renunțat de mult să dau sfaturi, pot doar să-i încurajez să-și urmeze calea oricât de greu ar părea la început. Fiecare răscruce duce pe un drum mai bun.
R: Foarte frumos..Vă mulţumim pentru timpul acordat, şi vă dorim mult succes pe viitor !
Deasemenea! Spor, inspirație și multă liniște sufletească.
Interviu realizat de Diandra Pavel
