Andrei Șaguna a contribuit decisiv la Marea Unire prin emanciparea Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania și prin constituirea ASTREI – Asociația Transilvană pentru literatura și cultura poporului român, fiind considerat de urmași „trimis de Providența Divină pentru fericirea poporului său … un Moise [care] … dădu poporului său tablele legii … și, în fine, lovi în piatră și dădu apa cerească poporului său: știința, lumina, cultura.” (Nicolae Popea1, 26 martie 1900 în Stelian Gombos).
Nu intrăm în detalii, pentru că sunt specialiști care au lămurit suficient contribuțiile uriașei personalități la formarea României Mari.
Vreau însă să atrag atenția asupra unei chestiuni de detaliu, care însă este crucială pentru bunul mers pe mai departe al culturii și societății românești din Transilvania.
Andrei Șaguna a înțeles că fără Biserică și fără acțiune culturală sistematică, finanțată de societatea românească, aceasta nu va izbândi în raport cu un stat hotărât să-i desființeze neamul. Modelul Șaguna se referă la un tip special de lucrare. Șaguna a reușit să construiască o dublă rețea: a gândirii – laică și bisericească și a acțiunii – prin structurarea grupurilor finanțatoare ale gândirii naționale. Șaguna s-a asigurat că expresia românească a neamului și deci, neamul însuși, își pune pe picioare pavăză chiar din interiorul său, prin formarea elitelor. Pentru că marele merit al episcopului, dincolo de făurirea instituțiilor, a fost trezirea energiilor deja existente și instituționalizarea lor: „Tu, Doamne ştii, că către scopul meu a alerga doresc: pre românii transilvăneni din adîncul lor somn să-i deştept şi în voe către tot ce-i adevărat, plăcut şi bun să-i trag.” (apud. Maria Berenyi). Și nu a fost ușor: prigoana împotriva neamului era sistematică și precisă. Acest etaj al desăvârșirii omului românesc era aproape complet interzis în secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea în Transilvania dualismului.
La Sfântu Gheorghe, o mână de oameni au creat Centrul de Studii Harghita-Covasna „Nicolae Colan”. În prezent încă se bucură de suport logistic din partea Episcopiei și de generozitatea unor firme private. Acestea însă salvează instituția de la dispariție, neasigurând nici pe departe imperativul funcționării unei instituții de cercetare, cu atât mai puțin misiunea de propagare națională a culturii și de cristalizare socială după modelul Șaguna. Academia Română a declinat suportul după ce l-a promis. În momentul de față nu există universitate românească, instituție de stat, preocupată de cunoașterea sistematică a încheieturii Carpaților, locul unde se arcuiește geopolitica care ne privește, direct: pentru că aici Mitteleuropa se întâlnește cu placa Eurasiatică.
Știința-pentru-România nu aduce nici voturi, nu e legată direct nici de discursul „integrării euroatlantice”, nici de „lumea bună” a celor cu „conexiuni” prin proiecte cu gir înalt. Poate de aceea nici una dintre instituțiile statului român nu au reușit să susțină constant și deplin activitatea Centrului European de Studii Harghita-Covasna. Cunoașterea problematicii, a priorităților specifice ale românilor sunt la mila Domnului. În felul acesta imperativul constituțional al dreptului la identitate pentru toți cetățenii României, prin „nediscriminarea în raport cu ceilalți cetățeni români.” (art.6, alin. 2 din Constituția României) a rămas descoperit: avem în centrul României două județe în care discriminarea a devenit parte a normalității, pentru aproximativ 100 mii de români.
Dar dincolo de acest aspect constituțional, avem și obligația legală de a întemeia actul de guvernare pe știință. Anton Golopenția, zilele trecute desemnat membru post-mortem al Academiei Române arăta că : „Activitatea sociologiei (ca, de altfel, cea a tuturor celorlalte ştiinţe informaţionale ale unui popor, în măsura în care-şi împlinesc sarcina de a informa aparatul conducător despre dezvoltările sociale care-l interesează prezintă deci următoarele două laturi: activitatea de observare propriu-zisă şi pregătirea instrumentelor necesare pentru observare şi pentru prezentarea mijloacelor şi căilor de realizare a posibilităţilor alese de guvern. La acestea se adaugă o a treia sarcină: formarea tinerei generaţii de specialişti pentru îndeplinirea sarcinii de observare şi de pregătire a instrumentelor.” (Sociologie, p.60) Or, Centrul de la Sf. Gheorghe, după un sfert de secol de activitate, poate foarte bine constitui nucleul acesta informativ și formativ fără de care calitatea actului politic în Centrul României se întâmplă în orb. Dar pe lângă întemeierea guvernării, Centrul va răspunde imperativului valorificării acestor locuri pentru toți locuitorii, în sensul că va prezenta și istoria, și frumusețile, și oportunitățile fără discriminare, repunând aceste minunate locuri pe harta vie a întregii societăți. Nu în ultimul rând, Centrul va furniza chiar de la fața locului cunoaștere indispensabilă pentru corecta plasare a autorității în raport cu ceilalți etnici, pentru că, așa cum arăta martirul pușcăriilor comuniste, Golopenţia, pe aceștia „nu e vorba de a-i îngloba neamului românesc, cum au «maghiarizat» ungurii, ci de a-i câștiga pentru statul românesc, pentru rânduiala firească a locurilor în care s-au înrădăcinat de mult.” (Golopenția, op.cit. 320). După cum tot Centrul poate oferi consultanță și formare aparatului administrativ local pentru buna guvernare pe baza experienței sale.
Șaguna a înțeles că România mare nu se poate fără „cultura poporului român” din Transilvania, și pentru aceasta a capacitat atât resursa bisericească, a capitalului cât și pe cea intelectuală, care s-au susținut reciproc prin cultură întru același scop: unitatea neamului românesc. Pentru că ce este Unitatea României dacă nu o lucrare sufletească, sub semnul culturii? Iar sufletul are deasupra sa cerul credinței, se exprimă intelectual, unitatea de neam fiind, în fond, ultima justificare a circulației bogăției individuale, întocmai cum despica apele Adam Smith în „Bogăția națiunilor”, încă de la 1776. Lucrarea sa a însemnat 800 de școli „poporale” , un gimnaziu, un liceu, o școală real-comercială, un institut teologic-pedagogic, un ziar, și a întemeiat instituția manualului românesc pentru întreg învățământul din Transilvania (Stelian Gombos, idem). Să fi fost resursele sale materiale mai mari decât ale noastre? Sau să fi fost încrederea lui în izbânda științei-pentru-neam mai mare?
Concret – dezvoltarea Centrului European Harghita-Covasna
Profil și Oportunitate
Obiectul de activitate general al Centrului va fi de cercetare socială multidisciplinară: sociologie, psihologie socială, drept, economie, istorie, geografie, ecologie umană, administrație publică.
Centrul va avea ca scop prezența Academiei Române în interiorul Curburii Carpaților, în județele Harghita-Covasna, în condițiile în care în regiune, cu excepția Facultății de Științe politice de la Universitatea din Cluj Napoca nu există instituții superioare cu profil academic românești. Cu destinația precumpănitor de cercetare Centrul va fi prima instituție de profil din zonă.
Afiliere
Centrul va fi subordonat direct Secției de Științe Economice, Juridice și Sociologie a Academiei Române, cu personalitate juridică autonomă, condus de un director.
Centrul va putea fi subordonat oricărei instituții care va înțelege să îi asigure funcționarea în raport cu scopurile sale, inclusiv Bisericii.
Structura și Obiective
Centrul va avea ca scop efectuarea de studii interdisciplinare și multidisciplinare pe profil intercultural în spațiul de confluență culturală și geografică al Curburii Carpaților, în condițiile în care în momentul de față nu există o prezență academică de profil în zonă. Al doilea scop este aducerea la cunoștința publicului și a factorului decident a unor date girate științific privind situația unui spațiu de importanță strategică. Centrul va produce două cercetări semnificative pe an (cercetări de teren de câte 15-30 de zile fiecare, publicabile în volum).
Centrul va avea un director, un secretar științific, un director economic (și un director pe resurse umane), director bibliotecă. Directorul va fi și redactorul șef al Revistei Centrului.
Compartimentele sale de cercetare vor avea câte trei cercetători, după cum urmează:
- Analiză și monitorizare presă (analiza conținutului) – cu două compartimente: monitorizare și analiză/sinteză, pe presa de limba română și maghiară din zonă. Va oferi instituțiilor interesate sinteze media.
- Cercetări și tendințe demografice – va urmări evoluțiile demografice pe tipuri de localități, categorii de venituri, tipuri etnice, etc. și va face proiecții demografice pe care le va oferi instituțiilor interesate.
- Studii etnosociologice (etnografie, folclor, sociologia comunităților, sociologie și economice rurală etc.) – cercetări teoretice și aplicate privind situația de fond a comunităților din perspectivă interdisciplinară, astfel încât inventarul lor cultural să rămână în patrimoniul național și memoria culturală universală.
- Studii istorice și de interculturalitate (istorie, antropologie culturală, etc.) – studii pe axa temporală a timpului istoric privind coexistența între comunitățile etnice din zonă.
- Administrație publică – studii de profil pentru administrația publică centrală și locală în spații interculturale, de contact interetnic.
- Compartiment proiecte naționale și internaționale – va gestiona granturile interne, europene, atât în ceea ce privește elaborarea lor cât și urmărirea implementării.
Compartiment de formare profesională:
- Compartiment mass-media – își propune să formeze și să perfecționeze jurnaliști pe profil intercultural, finalizat printr-un certificat recunoscut.
- Compartiment administrație publică – va susține cursuri de perfecționare de profil pentru spații interculturale pentru instituțiile interesate. Acestea se vor finaliza cu un certificat recunoscut.
De asemenea, Centrul va avea în structura sa:
- Biblioteca – va stoca datele etnofolclorice, sociologice, antropologice, economice, rezultate în urma cercetărilor. De asemenea, biblioteca va conține cărțile și revistele de interes, române și străine.
- Compartiment traduceri. Centrul va monitoriza presa de limba maghiară și va publica în limbi de circulație internațională.
- Revista Centrului, bilingvă, română și engleză – instrument esențial pentru a aduce la cunoștința opiniei publice care frecventează bibliotecile internaționale, mediul online, problematica arealului. Revista va fi deschisă tuturor contribuțiilor științifice cu argumentație solidă și va fi un punct de reper național în problema interculturalității și interetnicității.
Bibliografie
Golopenția, Anton, Opere Complete, vol. I, Sociologie, Ediţie alcătuită şi adnotată de prof.dr. Sanda Golopenţia. Studiu introductiv de prof.dr. Ştefan Costea, Ed. Enciclopedică, [Bucureşti], 2002
Prof. dr. Radu Baltasiu
