Un număr de 1778 de copii – elevi și preșcolari – din județul Covasna au părinți plecați la muncă în străinătate, numărul fiind mai mic cu 145 față de cel înregistrat în anul școlar anterior, arată un raport al Inspectoratului Școlar Județean Covasna.
În raportul prezentat ieri de către inspectorul școlar general al ISJ Covasna, prof. Kiss Imre, în cadrul unei conferințe de presă, datele au fost împărțite pe trei categorii, astfel: copiii provenind din familii în care ambii părinți sunt plecați în străinătate; copiii provenind din familii în care părintele unic întreținător este plecat la muncă în străinătate; copiii provenind din familii în care un singur părinte este plecat la muncă în străinătate.
„Față de anul trecut, avem o diminuare a acestor cazuri. Dacă anul trecut aveam, în octombrie, un număr total de 1923 de copii care aveau părinții plecați la muncă în străinătate, anul acesta, conform raportărilor primite de la directori (…), avem 1778, deci cu 145 mai puțini, la totalul general.”- a declarat inspectorul școlar general, prof. Kiss Imre.
Datele arată că, în ceea ce privește copiii provenind din familii în care ambii părinți sunt plecați în străinătate, în acest an sunt înregistrate 194 de cazuri, iar anul trecut au fost 270.
Același raport arată că în ceea ce privește copiii provenind din familii în care părintele unic întreținător este plecat la muncă în străinătate, în acest an sunt 104 astfel de situații, iar în anul școlar precedent erau înregistrate 166, iar în ceea ce privește copiii cu un singur părinte plecat la muncă în străinătate, datele arată că în acest an există 1480 de cazuri, număr mai mic decât în anul școlar anterior (atunci înregistrându-se 1487 astfel de situații).
Printre unitățile de învățământ la care numărul total al copiilor cu părinți plecați a crescut este Școala „Boloni Farkas Sandor” din Belin, unde în anul școlar precedent învățau 49 de copii care aveau părinți plecați, în acest an înregistrându-se 149 astfel de cazuri.
Totodată, datele arată că zona Întorsurii Buzăului domină în ceea ce privește cazurile cu copii care au părinți în străinătate.
„De exemplu, la Școala <<Nicolae Russu>> din Sita Buzăului sunt 37 de copii cu părinți plecați (în anul școlar precedent erau 52), în Barcani, 23 de copii cu părinți plecați (anul trecut erau 34), la Școala <<Mihail Sadoveanu>> din Întorsura Buzăului, 98, la Liceul <<Mircea Eliade>> (din Întorsura Buzăului, n.r.), 60, la Liceul <<Nicolae Bălcescu>> (din Întorsura Buzăului n.r.), 45.”- a spus inspectorul școlar general. Potrivit acestuia, o „cifră mai mare este și la Zagon, 57, dar și la Zăbala, 61, Brateș, 20, la Școala <<Korosi Csoma Sandor>> din Covasna, 94. Cifre mai mici sunt în zona Târgu Secuiesc.”
Există, totodată și localități în care nu există copii cu părinți plecați în străinătate. Printre acestea se numără Micfalău, Bixad, Malnaș, Moacșa, Dalnic.
La nivelul unităților de învățământ există și activități suplimentare pentru sprijinirea acestor copii.
Opiniile și sfaturile unui psiholog…
În legătură cu consecințele pe care le poate avea plecarea unui părinte sau chiar a ambilor părinți în străinătate, asupra copiilor rămași acasă cu alte rude sau chiar singuri, psihologul Richard Zoor din Sfântu Gheorghe, ne-a transmis opinia dumnealui:
„De cele mai multe ori, educaţia copiilor ai căror părinți sunt plecați în străinătate este pusă pe seama profesorilor sau a bunicilor. Majoritatea părinților nu conştientizează consecinţele negative majore pe care plecarea lor în altă ţară le produce asupra dezvoltării psihice şi emoţionale a copiilor. Aceste consecinţe se manifestă atât din punct de vedere fizic, cât şi emoţional, social şi educaţional. Atât la cei mici, cât şi la cei mari, se observă o scădere a interesului acordat şcolii şi temelor pentru acasă. Dorul faţă de părinţi se manifestă şi prin depresie, însingurare, sentiment de neajutorare şi lipsă de afecţiune. Efectele menționate, atât la nivel psiho-emoțional, cât și comportamental, se regăsesc într-o anumită măsură și la copiii care, deși teoretic se află în grija unui adult, adică locuiesc cu un bunic sau altă rudă, nu găsesc un sprijin real în aceștia sau nu resimt autoritatea. Dintre efectele comportamentale ale separării îndelungate a copiilor de părinți se pot menționa: abandonul școlar sau participare școlară scăzută, izolare și comunicare slabă atât cu ceilalți copii, cât și cu învățătorii sau profesorii, tendința de asociere în grupuri deviante, uneori chiar infractionale, risc de consum de droguri.”
Și, fiindcă există și cazuri în care copiii își însoțesc părinții peste hotare și intră în sistemul educațional din străinătate, l-am rugat pe domnul psiholog să ofere câteva sfaturi privind integrarea sau adaptarea mai ușoară a elevilor, preșcolarilor în noul mediu, dar și sfaturi pentru părinți, în situația reîntoarcerii acasă a copiilor plecați pentru o perioadă în străinătate, psihologul ne-a spus:
„ Pentru un copil, mtarea într-o altă țară este un eveniment traumatizant ce își pune amprenta asupra dezvoltarii sale ulterioare. Frica de necunoscut, regretul de a lăsa în spate o viață plină de amintiri și de prieteni sunt principalele cauze care determină o stare de stres atunci când are loc un astfel de eveniment. Pentru adaptarea cât mai rapidă, este necesară familiarizarea cu noua limbă. Din fericire, copiii învață ușor alte limbi. Astfel, vor avea șansa să-și facă mai repede prieteni noi, care îi vor ajuta să depășească mai repede stresul adaptării. Prietenii de la școală, de la un club sportiv, din parc, îl pot ajuta pe un copil să se integreze mai repede. Prietenii de aceeași naționalitate sunt bineveniți pentru că pot împărtăși cu copilul experiențele lor de adaptare, dar la fel de necesari sunt și prietenii nativi, care îl pot ajuta pe copil să învețe mai repede limba și să se integreze mai rapid în ceea ce privește anumite obiceiuri. Și copiii reîntorși în țară pot prezenta probleme de readaptare și integrare socială: dificultăți emoționale, comportamentale, de atenție sau relaţionale. În toate cazurile este important sprijinul adecvat din partea părinților și educatorilor. În acest sens, părinții pot face următoarele: vizite frecvente la școală pentru a discuta cu profesorii despre situația copilului, înscrierea copilului la cursuri intensive pentru învățarea limbii țării respective sau a limbii române pentru cei reîntorși, încurajarea copiilor pentru menținerea legăturii cu vechii prieteni pe rețelele de socializare, încurajarea permanentă a copiilor în toate activitățile școlare și extrașcolare.”
Ana Ciorici Costache
