Traian Vuia, celebru inventator şi constructor de avioane şi motoare, pionier al aviaţiei româneşti şi mondiale, s-a născut la 17 august 1872, în localitatea Surducul Mic, comuna Bujoru, judeţul Timiş.
A urmat şcoala primară în satul natal şi în Făget, apoi studiile liceale le-a făcut la Lugoj, absolvind în anul 1892 ca şef de promoţie. A fost un elev eminent şi a absolvit fiecare clasă cu calificativul „eximio modo” (în mod excepţional) la toate materiile, se arată în cartea „Traian Vuia. Mărturii”, autor ing. George Lipovan (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966).
Încă din copilărie, Traian Vuia avea o predilecţie remarcabilă pentru mecanica aplicată. De mic copil privea cu admiraţie zborul păsărilor de pradă, vulturii, iar jucăria favorită i-a fost zmeul, pe care l-a construit sub diferite forme, încercând să-i imprime o plutire lină şi stabilă, se menţionează în volumul „Invenţii şi priorităţi româneşti în aviaţie” (autor ing. Constantin C. Gheorghiu, Ed. Albatros, Bucureşti, 1979).
Pasionat de matematică, fizică şi tehnică, se înscrie, în 1892, la Şcoala Politehnică (secţia mecanică) din Budapesta. După un an se înscrie la Drept, pasiunea sa pentru tehnică rămânând însă aceeaşi. În 1901 şi-a luat doctoratul în ştiinţe juridice, tema acestuia fiind „Militarism şi industrialism, regimul de stat şi de contract”, conform Dicţionarului „Membrii Academiei Române” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003). În timpul studenţiei, Traian Vuia a activat şi în cadrul Societăţii „Petru Maior” a studenţilor români din Budapesta, ţinând conferinţe în domeniul tehnicii şi al filosofiei.
Revenit la Lugoj, lucrează la mai multe birouri de avocatură. Pasionat în continuare de tehnică, Traian Vuia construieşte macheta unui „aeroplan-automobil”. La 1 iulie 1902, Traian Vuia ajunge la Paris, aducând cu el şi macheta pe care o realizase. Celebrul inventator spera că în capitala Franţei, considerată atunci centrul mondial al mişcării aeronautice, îşi va putea realiza maşina sa de zburat în mărime reală şi va putea să zboare cu ea. Traian Vuia s-a adresat profesorului Victor Tatin, cunoscut atât prin lucrările sale teoretice şi practice, cât şi prin rezultatele experienţelor cu modelele zburătoare, acesta arătând interes pentru proiectul său.
„Dar în capitala Franţei Vuia nu a avut numai preocupări aviatice. Împletirea acestora cu interesul pentru economie politică, istorie, sociologie şi filosofie i-a caracterizat orientarea spirituală din tinereţe până la bătrâneţe”, menţionează ing. George Lipovan în cartea sa „Traian Vuia. Mărturii”. Încă de la sosirea la Paris, Traian Vuia s-a înscris la College de France, unde a urmat cursuri de economie politică, de istorie şi de filosofie modernă.
La 16 februarie 1903, Traian Vuia a înaintat Academiei de Ştiinţe a Franţei un memoriu în care prezenta invenţia sa – „Proiect de aeroplan-automobil” – şi în care demonstra ştiinţific, prin calcule, posibilitatea realizării zborului mecanic cu ajutorul unei maşini mai grele decât aerul, precum şi originala sa metodă de lansare în aer. La 15 mai 1903, el solicită Oficiului naţional al proprietăţii industriale din Franţa brevetarea aeroplanului-automobil, iar la 17 august 1903 i se eliberează brevetul de invenţie nr. 332106, publicat oficial la 16 octombrie 1903 („Invenţii şi priorităţi româneşti în aviaţie”).
În 1903 începe să construiască aeroplanul-automobil, iar în toamna anului următor începe să construiască şi motorul corespunzător, care constituia tot o invenţie proprie. În 1904, Traian Vuia şi-a brevetat invenţia şi în Marea Britanie, sub titlul „aeroplan-motor”, cu nr. 11181. În 1905, Traian Vuia reuşeşte să construiască aparatul – un monoplan – pe care l-a denumit „Vuia nr. 1”. Motorul cu patru cilindri, cu anhidridă carbonică, provenind de la motorul cu abur Serpollet, adus de Traian Vuia la o putere de 20 CP, a constituit cel de-al treilea motor de aviaţie din lume, potrivit volumului „Mici enciclopedii şi dicţionare ilustrate – Aviaţia” (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985).
În decembrie 1905, Traian Vuia a început experienţele de zbor cu acest aparat. La 18 martie 1906, pe terenul de la Montesson, lângă Paris, aeroplanul „Vuia nr. 1”, pilotat de inventatorul şi constructorul său, a executat primul zbor din lume în care aparatul s-a desprins de pământ şi a zburat prin propriile-i mijloace de bord, fără nicio altă instalaţie ajutătoare legată de sol („Invenţii şi priorităţi româneşti în aviaţie”). „Vuia nr. 1” a parcurs în zbor, la înălţimea de circa 60 cm, o distanţă de aproximativ 12 metri, dovedind că un aparat mai greu decât aerul se poate ridica şi poate zbura cu propriile mijloace de la bord („Mici enciclopedii şi dicţionare ilustrate – Aviaţia”). Evenimentul a fost comentat pe larg în presa vremii. Astfel, revista „L’Aerophile” din aprilie 1906 nota: ”(….) Pentru prima oară, datorită inginerului Traian Vuia s-a putut realiza complet şi în mărime naturală, prin dispozitive mecanice foarte ingenioase şi de concepţie originală, combinarea automobilului cu aeroplanul. Lansarea aeroplanului se poate face din orice loc şi numai prin singurele mijloace de bord de care dispune. Încercările lui Vuia, după cum vedem, sunt demne de cel mai mare interes”.
În perioada iulie-august 1906, Vuia a efectuat o serie de zboruri reuşite, la Issy-les-Moulineaux, apoi a procedat la perfecţionarea aparatului său, realizând aparatul „Vuia nr. 1 – bis”, cu randament superior la motor şi elice. În 1907, Vuia zboară din nou, la 27 ianuarie şi la 2, 27 şi 30 martie, dar pe câmpul de la Bagatelle. Un alt aeroplan construit de Traian Vuia este „Vuia nr. 2”, echipat cu un motor cu benzină, marca „Antoinette”, cu opt cilindri în ”V”. Zborurile au fost încununate de succes, ultimul fiind făcut la 17 iulie 1907, tot pe câmpul de la Bagatelle, unde avionul „Vuia nr. 2” a parcurs în zbor distanţa de 70 m la înălţimea de câţiva metri („Mici enciclopedii şi dicţionare ilustrate – Aviaţia”). Traian Vuia s-a ocupat şi de soluţionarea problemei zborului vertical şi a construit, în anii 1918 şi 1922, două elicoptere.
În timpul Primului Război Mondial, Traian Vuia a militat pentru desăvârşirea statului naţional unitar român şi a fost preşedintele Comitetului Naţional al Românilor din Transilvania, înfiinţat la Paris. Numeroase personalităţi ale intelectualităţii româneşti, în frunte cu Traian Vuia, aflate în emigraţie la Paris, au hotărât întemeierea, la 17/30 aprilie 1918, a Comitetului Naţional al Românilor din Transilvania. Acest comitet, al cărui preşedinte a fost la început Traian Vuia, şi ulterior dr. Ioan Cantacuzino, a desfăşurat o intensă activitate pentru unirea teritoriilor româneşti din Austro-Ungaria cu România. Comitetul a editat la Paris revista „La Transyvlanie”, aflată sub directa conducere a lui Traian Vuia, revistă ce a contribuit la corecta informare a opiniei publice internaţionale asupra situaţiei românilor transilvăneni.
După o absenţă de 32 de ani din ţară, Traian Vuia a revenit în România în anul 1934 pentru o vizită, după care s-a întors la Paris. La 27 mai 1946 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Revine în România în anul 1950, unde, după numai o lună, moare în urma unei crize cardiace, la 2 septembrie 1950. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu din Bucureşti.
În 1956, la Paris a fost marcată împlinirea a 50 de ani de la zborul lui Traian Vuia, fiind organizată o expoziţie la aerodromul „Le Bourget” de lângă Paris. Evocând personalitatea celebrului inginer şi inventator român, acad. prof. Elie Carafoli scria: „Străinătatea însăşi rupe vălul nedreptăţii, care a apăsat greu asupra realizărilor lui Vuia. O serie de reviste de autoritate mondială îi consacră lui Vuia, în anul 1956, articole comemorative, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la primul său zbor, în care se recunoaşte faptul că el a fost primul om care a reuşit să zboare exclusiv cu mijloace proprii de la bordul avionului” („Invenţii şi priorităţi româneşti în aviaţie”).
Aeroportul Internaţional Timişoara poartă, începând din 2003, numele lui Traian Vuia. La 18 martie 2006, Aviaţia Română a sărbătorit Centenarul zborului efectuat de Traian Vuia la Montesson, lângă Paris. Cu acest prilej a fost dezvelit un bust al celebrului inventator român şi a fost inaugurat un hangar „Traian Vuia” în cadrul Muzeului Aviaţiei din Bucureşti.
La 25 aprilie 2012 a fost inaugurat, în comuna Traian Vuia (judeţul Timiş), Muzeul „Traian Vuia”. De asemenea, la Timişoara are loc anual, începând din 2015, Salonul Internaţional de Invenţii şi Inovaţii „Traian Vuia”, organizat de Societatea Inventatorilor din Banat.
AGERPRES
