Interviu cu prof. Georgeta Susana Coman, director al Liceului Tehnologic „Nicolae Bălcescu”, din Întorsura Buzăului
Ar fi dorit să devină psiholog, să se îngrijească de suflete. A ales, în cele din urmă, să devină dascăl și să pună suflet în formarea de caractere. Pasiunea pentru această profesie, dar și pentru industria textilă, a „moștenit-o” de la „mama Rodica”, din Iași, în familia căreia a locuit pe perioada studiilor liceale. Tot la Iași, și-a început cariera didactică, după care, a revenit în județul natal – Covasna, de 19 ani fiind profesor la Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu” din Întorsura Buzăului. Din acest an școlar, ocupă și funcția de director al instituției. Astăzi, prof. Georgeta Coman se pregătește, alături de colegii dumneaei, de festivitatea „Ultimul clopoțel”, în cadrul căreia își va lua rămas bun de la încă o generație de elevi. Deși în febra pregătirilor, prof. Georgeta Coman ne-a oferit din timpul său, pentru un interviu în care ne-a spus mai multe despre programul festivității, despre instituția pe care o conduce, dar și despre momente din viața domniei sale.
Stimată doamnă director, este festivitatea de „Ultim clopoțel”. Care este programul acesteia, la Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu”, cine sunt invitații?
Într-adevăr, avem festivitatea de „Ultim clopoțel”. Programul debutează la ora 10.30, cu luări de cuvânt din partea invitaților, cu premierea elevilor care au obținut rezultate foarte bune la învățătură și apoi, a celor care au participat la olimpiade și concursuri școlare, evenimentul continuând cu predarea „Cheii Liceului” elevilor de clasa a XI-a, și vom avea și un moment surpriză pentru profesorii care au predat la clasa a XII-a.
Am lansat invitații la eveniment spre Inspectoratul Școlar Județean (IȘJ) Covasna, domnului inspector școlar general – prof. Kiss Imre, doamnei inspector școlar general adjunct, prof. Marcela Ștefu, domnului inspector de discipline tehnice, prof. Marius Popescu, responsabil de unitatea nastră școlară; de asemenea, am transmis invitație către autoritățile locale – domnului primar Leca Băncilă, domnului viceprimar, Ștefan Platon și doamnei Aioanei Teodora, care este consilier local și membru în Consiliul de Administrație. Din partea Parohiei, l-am invitat pe domnul preot Ciprian Popica; am invitat-o pe doamna director al Liceului Teoretic „Mircea Eliade”, prof. Maria Bularca și doi reprezentanți ai operatorilor economici cu care colaborăm (noi avem mai mulți operatori cu care colaborăm, dar dumnealor sunt și în Consiliul de de Administrație al instituției) – domnul Raul Urdă și domnul Constantin Vlad. L-am invitat, de asemenea, pe reprezentantul părinților, domnul Ciprian Gândac.
Câți absolvenți are promoția 2017-2018 a Liceului pe care îl conduceți, și deci, câte și ce fel de clase își vor lua rămas bun de la anii de liceu, acum?
Avem două clase de absolvenți, o clasă la zi, cu 26 de copii – cu calificarea „tehnician operator tehnică de calcul” și o clasă la seral, cu calificarea „tehnician în transporturi” – cu 11 elevi, ambele clase fiind de liceu. Deci avem doar două clase de absolvenți în acest an.
În total, câți elevi are în prezent Liceul „Nicolae Bălcescu”?
Avem un total de 438 de elevi.
Ce specializări oferă Liceul „Nicolae Bălcescu”?
Specializările pe care le avem sunt următoarele: la învățământul liceal de zi: tehnician mecatronist, tehnician operator tehnică de calcul și tehnician agro-montan. La învățământul liceal seral, avem: tehnician în construcții și lucrări publice, tehnician în industria textilă, tehnician în prelucrarea lemnului și tehnician în transporturi. Avem și clase de școală profesională, cu următoarele calificări: lucrător în agro-turism, confecționer produse textile, tâmplar universal, mecanic auto și mecanic agricol. Avem o paletă largă de calificări.
Actualul Liceu „Nicolae Bălcescu” a debutat ca Liceu de Cultură Generală. Vă rog să ne oferiți, dacă este posibil, câteva repere din istoria acestei unități de învățământ.
În urma împărțirii administrativ – teritoriale din 1968, comuna Întorsura Buzăului a fost declarată oraș, trecând de la județul Brașov, la județul Covasna. În acest context, au fost înființate noi unități economice – Întreprinderea pentru Tractoare, numită „IPT”, Cooperativa „Arta Populară”, fabrica de scaune și, datorită acestui fapt, s-a mărit numărul populației, atât în rândul populației civile, cât și a celei școlare. La momentul respectiv, autoritățile s-au gândit că ar fi necesară o instituție de învățământ liceal, deoarece elevii din zonă mergeau la licee din Târgu Secuiesc, Sfântu Gheorghe, Brașov, Codlea, Săcele și finalizau acolo studiile liceale, pentru că nu aveau alte localități mai apropiate sau alte condiții. Astfel, la 15 septembrie 1968, s-a înființat Liceul de Cultură Generală din Întorsura Buzăului, care a funcționat la început în incinta școlii generale.
De ce dotări ar mai avea nevoie școala?
La întrebarea aceasta, mulți ar spune multe, multe, dar pe noi ne-ar ajuta foarte mult dacă am avea un spațiu și dotare pentru bibliotecă sau pentru un centru de documentare și informare și încă un spațiu, pentru festivități. Aceste două lucruri ne lipsesc din școală. În ceea ce privește biblioteca, sigur, avem parteneriate cu biblioteca orășenească și cu biblioteca și centrul de documentare de la Liceul Teoretic „Mircea Eliade”, dar nu avem o bibliotecă a noastră.
Despre realizările elevilor școlii – rezultate la concursuri, olimpiade, etc, ce ne puteți spune?
Ce-i drept, elevii participă în special la olimpiade la tehnologii, dar au participat și la matematică, și la religie ortodoxă și au adus și rezultate. Totodată, au fost antrenați în concursuri sportive, dar și în alte tipuri de competiții organizate de diverse instituții ale statului – Instituția Prefectului, Poliția, Ministerul Educației Naționale, Direcția pentru Agricultură, Universitatea „Transilvania” din Brașov și de alte organizații nonguvernamentale.
De cât timp predați la această unitate de învățământ și când ați preluat conducerea acesteia?
Slujesc această școală, de 19 ani, iar conducerea acesteia am preluat-o de la 1 septembrie 2017.
Care sunt principalele provocări pe care vi le oferă funcția de director?
Una dintre provocări a fost aceea de a-mi construi un alt fel de relație cu colegii, apoi, de a-mi forma o echipă, pe care să o valorizez și pe care să mă bazez și în al treilea rând, de a aduce schimbare în atitudine, atât în rândul elevilor, cât și a profesorilor. Acestea trei, puse la un loc, ar fi, pentru mine, realizarea numărul 1: dacă reușesc să încheg o echipă, să o valorizez și să fiu alături de ea, ori de câte ori e nevoie.
Cum ați ales cariera didactică? Ați avut un model în acest sens?
Este o întrebare foarte bună. Liceul l-am făcut la Iași. Acolo am locuit la o familie de intelectuali. Doamna era inginer textilist și director la un liceu la care am ajuns, ulterior, pedagogă, iar domnul era inginer constructor. Doamna aceasta, care se numește Rodica Bucșă, pentru mine a fost un reper, un model de cadru didactic, fiind o persoană devotată meseriei, aproape de elevi, dar și de colegii profesori. De multe ori când întâmpin un obstacol, o consult și dacă nu am timp să o sun, mă întreb: „Oare ce ar fi făcut mama?” (pentru că așa îi spuneam: „mama”, chiar dacă eu am și părinți naturali, care au rămas la Barcani, localitatea mea de baștină). Mă întreb mereu ce ar fi făcut mama Rodica în situația aceasta, ca să nu nedreptățească pe nimeni?” (am emoții când îmi amintesc de aceste lucruri, de astfel de momente…).
Primele momente la catedră cum au fost?
Am locuit zece ani la Iași. Acolo mi-am început cariera. În primii trei ani am fost pedagog și am lucrat cu adolescenți, iar în următorii ani am avut catedră și am primit dirigenție, tot la o clasă de adolescenți, unde aveam și discipline din specialitatea mea – „textile – pielărie”. Eram, oarecum, obișnuită cu stilul adolescenților, cu atitudinea, dar, ulterior, am fost și învățătoare.
S-au schimbat relațiile dintre elevi și profesori, privind la începutul carierei dumneavoastră? Dacă da, în ce sens?
Da, s-au schimbat… . La începutul carierei mele, elevii aveau mai mult respect pentru profesor și pentru meseria aleasă. Acum, nu prea mai au nici respect, nici interes… își cunosc foarte bine drepturile, dar foarte puțini, sau chiar deloc, îndatoririle și acest aspect mă doare cel mai tare.
Care sunt greutățile cu care se confruntă un cadru didactic?
În opinia mea, în primul rând, lipsa legislației care poate să îl protejeze pe profesor sau pe învățător. Apoi…ne lovim de dezinteresul tot mai mare al elevilor, pentru tot ceea ce înseamnă școală, ne lovim de absenteism… toate acestea vin ca tăvălugul și se răsfrâng tot mai mult peste sistemul nostru de învățământ.
Dacă nu ați fi ales această profesie, ce ați fi ales și de ce?
Acum mă întorc în tinerețe, cu gândul… Inițial am vrut să fac Facultatea de Psihologie, dar am fost un copil ascultător și când mi s-a spus: „Psihologia își intră în drepturi peste 40 de ani. Fă Stomatologie, pentru că stomatologii câștigă mai bine”, am ascultat. Am făcut doi ani de Stomatologie, după care m-am transferat la „Asistenți medicali generaliști”, am și terminat, am profesat și ca asistent medical generalist, foarte puțin, e drept, dar am trecut și prin sistemul sanitar.
Ce traseu profesional interesant!
Da…
Care sunt cele mai frumoase momente, realizări, din carieră?
Am fost învățătoare, cum spuneam, timp de doi ani, la o școală din Iași. Acolo, am avut bucuria și satisfacția de a vedea cum prind contur informațiile pe care le transmiteam. Când îl vezi pe acel copil care a rămas repetent și era pentru a treia oară în clasa I, cum îl duci la finalul clasei I și vezi că știe alfabetul, știe să citească, să socotească… aceea a fost pentru mine cea mai mare împlinire! Am rămas în școala respectivă doar doi ani, dar în doi ani, am avut satisfacții maxime cu copiii aceștia.
Am mai avut momente de bucurie când am participat la olimpiade și concursuri pe meserii. Am avut și participare la faza națională, de unde nu ne-am întors cu premii, dar n-am fost nici la coada clasamentului.
Ce sfat ați da unui tânăr care ar dori să devină profesor?
Consider că orice meserie trebuie făcută din sufet și cu suflet. Pentru a fi dascăl trebuie să ai chemare, să iubești copiii, să simți ce au pe suflet, să empatizezi cu ei, dar să îi disciplinezi cu dragoste! (…) Eu am în mintea mea un motto: „Profesorul trebuie să știe să-și vândă marfa”. Eu zic că poți să îți faci domeniul atractiv, să-ți faci disciplina ta atractivă, trebuie să fii profesor, să simți pulsul clasei, să vezi cum poți să îi modelezi pe copii, să faci din „lutul” acela din mâna ta, să iasă ceva frumos!
Admiterea la liceu și la învățământul profesional/dual începe în curând. Ce ne puteți spune despre oferta educațională a instituției pentru anul școlar următor?
- Admiterea se apropie, este foarte adevărat; elevii de clasa a VIII-a sunt aproape de absolvire. Noi vom avea patru clase, în anul școlar următor, una de liceu, cu calificarea tehnician mecatronist și trei clase de profesională – lucrător în agro-turism, confecționer produse textile și tâmplar universal.
Ce mesaj aveți către elevii care ar putea să se îndrepte către Liceul „Nicolae Bălcescu”?
Le transmit că dorim să le asigurăm o formare profesională de calitate, să formăm tineri autonomi, responsabili, în măsură să decidă pentru propria carieră și care să se poată integra ușor atât pe piața muncii interne, cât și pe piața muncii externe. Când au venit în vizită, le-am spus că diplomele oferite de noi ca și licee tehnologice, sunt recunoscute de Uniunea Europeană, ceea ce este un mare avantaj!
Există ceva ce v-ar plăcea să se schimbe în sistemul educațional actual?
Da, dacă aș avea o baghetă magică, aș schimba programele, care sunt foarte stufoase, au un conținut bogat, dar și-au pierdut esența. Dacă ar fi mai puțin conținut, cred că și copiii ar aprofunda informația mult mai ușor.
Ce vă doriți pentru unitatea de învățământ pe care o conduceți? Ce planuri și proiecte aveți ca dascăl, ca director?
Îmi doresc să reîmprospătez oferta educațională. Îmi doresc niște calificări noi, niște specializări noi. Am solicitat spre ARACIP, printr-o cerere, o nouă calificare – de pădurar, pentru nivel 3, asta înseamnă pentru școală profesională. Vom avea vizita celor de la ARACIP (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar –n.r.), în luna iunie, chiar la început, s-ar părea că lucrurile stau bine și mă bucur pentru aceasta și îmi doresc, pe viitor să introducem și profil servicii – coafură, manichiură, pedichiură, bucătar, ospătar. Cu toate că avem deja o paletă largă de calificări, îmi doresc ca elevul, copilul de aici din zonă, care are părinții nevoiași sau care are părinții plecați în străinătate ca să-și câștige o bucățică de pâine, să nu fie nevoit să rămână prin internate, să facă naveta, ci să putem noi să oferim acest lucru, aici, pentru că avem cu cine și pentru cine și copiii sunt dornici de calificările acestea pe care le-am gândit.
Ce vă doriți de la anul școlar următor?
În primul rând, îmi doresc sănătate, atât pentru mine, cât și pentru copii, pentru că aceasta nu se poate cumpăra. Îmi doresc, totodată, o echipă de oameni care să investească, să dea din tot ce au ei mai bun achiziționat în suflet, ca să se simtă viață aici, să se vadă că facem ceva frumos.
Despre proiectele sau realizările din acest an, ce ne puteți spune?
Anul acesta, am scris, împreună cu doamna Filofi Andreea, profesor de limbă română și engleză, doamna Oana Comăniță, profesor de limbă română și ajutate de doamna inspectoare Madar Julia, un proiect pentru a putea să ieșim cu elevii să facem practică, undeva în Germania. Acum așteptăm să primim un răspuns pozitiv. Ni s-a transmis că la începutul lunii iunie vom afla dacă proiectul a fost desemnat câștigător sau nu, dar chiar dacă nu va fi câștigător, noi nu abandonăm ideea de a reveni și de a ne dori să câștigăm și să facem stagii de practică în Uniunea Europeană. O altă realizare de care sunt foarte bucuroasă este că am realizat site-ul școlii cu un elev de-al nostru, însă sunt tristă pentru că termină liceul, acum. Este un băiat talentat, cu aplecare spre informatică (…). O altă realizare de care m-am bucurat foarte tare este că am primit ca și donație o mașină din Germania, căreia i-am pus dublă comandă, pentru ca elevii care au modul de conducere a automobilului să realizeze practica, astfel! Mă bucură enorm acest lucru. Avem și 28 de calculatoare pe care trebuie să le aducem din Germania, pentru că le-am primit tot cadou și rămâne de văzut cum le putem aduce acasă. Mai avem promis un microbuz, cu opt locuri și toate acestea sunt bucuriile mele, sunt lucruri care îmi aduc mare, mare bucurie!
A consemnat Ana Ciorici Costache
