Pentru 17 elevi olimpici cu rezultate la olimpiadele școlare județene, din Școala Gimnazială „Avram Iancu” Covasna și două cadre didactice, proiectul PE DRUMURI DE ISTORIE ȘI LEGENDE, derulat în perioada 28-30 mai 2015, în cadrul unui parteneriat între Direcțiile Județene de Tineret și Sport din Covasna și Hunedoara, alături de Asociația Cultural Creștină „Justinian Teculescu” din Covasna, a reprezentat oportunitatea de a descoperi patrimoniul istoric al dacilor din zona munților Orăștiei.
Prima zi, joi,28 mai, 2015
Este ora 15:30. Aştept cu nerăbdare să vină tata și să mă ducă la autocarul cu care vom pleca într-o mica aventură prin județul Hunedoara. Plecarea este la ora 16:00 şi trebuie să ajung la locul de plecare din timp.
Deşi am ajuns acolo pe la 15:45, autocarul era aproape plin. Când am coborât din maşină m-am întâlnit cu colegii mei de clasă, Darius şi Rareş. Noi am urcat împreună în autocar şi ne-am aşezat pe penultimele locuri. Eu am stat singură pe scaun. În spatele nostru s-au aşezat Elena, Jasmine, Larisa şi Alexandra, patru fete din clasa a 6 a. În faţa băieţilor erau aşezaţi Brăduț şi Tudor, amândoi tot din clasa a 6 a. Noi formam „Colţul vesel”.
Am plecat la ora 16:00 „fix”. La început „Colţul vesel” era tăcut şi plictisit, dar nu mult ne-a trebuit și fiecare a început să râdă la glumele şi bancurile spuse.
Timpul a trecut nespus de repede şi nici nu ne-am dat seama când am trecut de Braşov și am ajuns la Făgăraș, o localitate foarte frumoasă, mie, în special, mi-a plăcut catedrala imensă pe lângă care am trecut, cu cupolă aurită.
Drumul a fost şi mai distractiv când am trecut pe lângă un hotel imens, care se afla de-a lungul șoselei, care era atât de sinistru – pentru că nu era nicio lumină aprinsă – şi am zis că acolo locuieşte fratele lui Dracula.
De atunci drumul n-a mai avut aproape niciun pic de haz, până la intrarea pe autostradă, unde am început să formăm propoziţii haioase, din trei cuvinte, în care iniţialele unui cuvânt să fie o literă de pe numărul de înmatriculare al unei maşini. Am oprit din nou, dar totul s-a schimbat din iarnă până acum, pentru că zăpada a fost înlocuită de iarbă, de astfalt şi de florile de mac sângerii. Acolo ne-am jucat prinselea şi de-a v-aţi ascunselea, punându-ne în mişcare picioarele amorțite. În timp ce mă ascundeam am găsit un loc micuţ plin cu maci, de unde am cules câteva flori pentru mine, colegi şi profesoare. Văzându-mă, băieții s-au luat după mine, şi au cules şi ei flori de mac, plus că le-au luat pe cele mai mari care erau ofilite.
La urcare, în microbuz mirosea a cozonac cu mac.
Drumul a devenit mai plictisitor şi noi eram din ce mai obosiţi, dar asta nu ne-a oprit să râdem şi să glumim. La Orăștie am ieșit de pe autostradă. La un moment dat n-am mai zărit farurile maşinilor. Intrasem pe un drum care se strecura prin pădurea deasă şi sinistră.
Rareş spune:
„-Dacă o să văd doi ochi roşii, la noapte aici dorm…”
„-Bine zici! am spus toţi în cor, înlemniţi de frică.”
Eu mă gândeam:„Cine a avut ideea să pună tabăra fix în mijlocul pădurii!?”
Am ajuns la „Tabăra Căprioara” pe la ora 10 noaptea. Deşi totul era înfricoșător, curtea părea mai sigură. Când am ajuns în fața celor două pavilioane, ne-am împărțit pe grupe, iar băieţii au mers într-un pavilion şi noi fetele în celălalt. Eu am stat îm cameră cu Elena, Jasmine, Larisa şi Alexandra.
. .
În cameră este friguţ, pentru că este o tabără de vară şi nu avem calorifer. Deja ne sărise somnul şi ne-am culcat târziu, râzând şi glumind. Pentru că ne era frig am dormit câte două în pat, eu stând cu Larisa.
Ziua a doua, vineri, 29 mai, 2015
Dimineață ne-am trezit o dată cu razele de soare. Distracţia a început imediat. Câteva fete ne-am jucat Mikado, dar apoi ne-am urcat în paturile de sus şi ne-am bătut cu pernele…
Până s-au trezit fetele de-a şaptea am stat în pavilion, dar apoi am zbughit-o afară.
Când s-a trezit doamna Adriana Bota, am făcut înviorarea de dimineață şi apoi am mers la masă. Micul dejun a fost foarte bun, după părerea mea. Imediat după micul dejun „am plecat pe urmele dacilor”. Mulți dintre noi învățaserm la școală despre celebra cetate a dacilor, care după numele de Regia ai fi tentat să spui că e o cetate romană, dar nu toți au avut ocazia să o și viziteze. Așadar, primul popas este cetatea Sarmizegetusa Regia, fosta capitală a Daciei. Noi ne-am întâlnit cu ghidul, aproape de Cetatea Costești. Eram foarte nerăbdători, emoționați, curioși și abia așteptam să ajungen în zona cetăților dacice. De acolo am luat-o pe un drum pietruit cu multe gropi, ceea ce ne-a făcut să credem că suntem într-un montagne russe. Am urcat destul de mult timp şi mi-am spus:” Dar bine mai ascundeau şi dacii cetăţiile!”
Am ajuns la cetate în jurul orei 11. Eram singuri. Împreună cu domnul ghid am intrat în frumoasă lume a istoriei. De asemenea, la intrare se văd zidurile cetătii, mă rog, o parte, ziduri care se continua în pădure, mult, dacă aveți curiozitatea să le urmați măcar un pic. Pătrunzând în cetate pe furiş, am văzut un drum pietruit, alee sau via principalis, unde s-au păstrat multe dale din piatră ce datau de pe vremea dacilor. Mai departe, se aflau sanctuarele: Soarele de Andezit, care indica perfect Nordul, precum şi un sanctuar circular mare, mai multe mici şi sanctuare dreptunghiulare. În sfârșit am ajuns la altar si brusc s-a deschis o poiană în fața ochilor, poiana în care se găsește celebrul sanctuar circular mare, și multe altele. Noi am gasit fascinantă priveliștea care se deschide de sus, se văd numai coroanele copacilor ca niște valuri, mă rog, e foarte frumos, greu de descris. Am fost la fiecare monument în parte, ne-a impresionat cadranul solar, sanctuarele și toată priveliștea generală. Am aflat că sanctuarele reprezintă calendare religioase și agricole, ca și cadranul solar, de formă circulară, împărțit în 10 felii. N-o să vă vină să credeți dar pe noi ne-a impresionat lungimea și acuratețea cu care au fost făcute canalizările, care se văd ușor cu ochiul liber. Noi elevii, ascultam absorbiți ceea ce ne spunea ghidul și admiram frumusețea cetății creată în totalitate de populația dacică care a trait în acele locuri, dacii fiind “cei mai viteji și mai drepți dintre traci. Apoi, am descoperit ascuns la umbra unui brad se afla şi un izvor dacic. Ne-am luat apă rece și ne-am mai înviorat, fiind mai plini de energie.
Ghidul „ne-a părăsit”, la Cetatea Costești, pe care am vizitat-o singuri. Ea era ascunsă după o pădure de flori de salcâm. Acolo se aflau două mici locuințe şi două puncte de observaţie. După ce am admirat ruinele ne-am aşezat pe iarbă şi am luat un mini-prânz. Apoi, am strâns cimbrişor şi alte flori, eu cu Darius am făcut şi un ierbar. Când mergeam spre autocar am strâns flori de salcâm, cărora le mâncam pistilul dulce ca mierea.
Ne-am reîntâlnit cu domnul Demian, ghidul nostru, în Orăștie, la muzeul de istorie, unde am pătruns şi mai adânc în lumea dacilor și am vizitat expoziția „Lut frământat, pământ cu suflet”. După ce am văzut muzeul ne-am îndreptat spre statuia impunătoarea primului rege dac, Burebista, apoi am trecut prin faţa catedralei din Orăştie.
După rugămintele noastre, d-nele profesoare s-au înduplecat să ne ducă şi la Castelul Corvinilor din oraşul Hunedoara. Castelul este impunător, înconjurat de ziduri măreţe. El este construit în stilul arhitectural gotic, care mie mi se pare rece şi sumbru, dar în același timp cred că este rafinat şi sofisticat. Din acest castel m-a înfricoşat cel mai mult camera de tortură şi închisoarea, unde erau puse nişte manechine foarte realiste și înfricoșătoare. Camera care mi-a plăcut cel mai mult este Salonul Domnițelor, dar m-a impresionat şi dormitorul regal, din care patul a fost pentru mine atracţia principală. După ce -am ieșit din castel, ne-am îndreptat spre tarabe, de unde fiecare şi-a cumpărat câte un suvenir sau chiar mai multe.
Ne-am terminat excursia în jurul orei 6, dar am ajuns în tabără pe la ora 7 şi pentru că, cina era la ora 8, am hotărât, ca toţi copiii să mergem pe terenul de sport și să ne jucăm cu mingea. Terenul era imens şi era dotat cu coşuri de baschet, porţi de fotbal, precum şi bare pentru fileu. Ne-am jucat până la cină, dar şi după. Pe la ora 9, am început să zăbovim prin cameră, dar am avut ideea strălucită de a-i chema pe băieți la noi să jucăm Kems. Am jucat până la 11, dar apoi ne-am plictist, iar băieţii au, plecat la ei în cameră. Celelalte fete au stat până târziu, dar eu am adormit repede.
Aproape se înserase când am părăsit castelul și am ajuns îm tabără. La sfârșitul zilei aveam sentimentul unei datorii împlinite faţă de mine şi de rădăcinile neamului meu.
Ziua a treia,sâmbătă,30 mai,2015
În dimineața aceasta ne-am trezit la 7:20 şi ne-am făcut bagajele foarte repede, având la dispoziție doar o jumătate de oră. Din fericire am fost gata la timp pentru micul dejun, apropo, delicios în ziua aceasta.
Ne-am luat rămas bun de la „Tabăra Căprioara” în jurul orei 9. În această zi avem programate alte două obiective turistice: Cetatea Deva și Cetatea Alba-Iulia.
Pentru că Cetatea Deva este mult mai aproape, am vizitat-o prima. Accesul la ea se putea face doar cu o telecabină pe şine. Cetatea este de tip locuință, dar doamna Adriana Bota ne-a spus că toți locuitorii de lângă cetate se refugiau în ea. Priveliștea de sus este impresionantă şi de aceea doamna Florentina Teacă, a făcut o multitudine de poze, atât cu noi, cât și cu peisajul. Spre mirarea noastră am vizitat destul de repede cetatea. Când am coborât, am observat o troiţă ridicată în memoria țăranilor români, omorâți cu cruzime în acea zonă. Lângă stația de telecabină este Centrul Olimpic de gimnastică Deva. Am stat lângă el și l-am așteptat pe domnul Mărgineanu, așa-zisul domnul de la Crăişori. El ne-a dat suc şi cireșe proaspete, pe care le-am mâncat fără să respirăm.
Apoi am plecat spre o altă cetate, mai mare şi mai celebră decât Cetatea Deva, Cetatea Alba – Iulia. Ajunşi în Alba-Iulia, am pătruns în cetate, îndreptându-ne spre Catedrala Încoronării, unde au fost încoronaţi Regele Ferdinand şi Regina Maria. În fața catedralei se aflau busturile celor două Altețe Regale ale României din perioada interbelică.
Am aflat că la ora 12 se va desfășura schimbarea zilnică a gărzii.
După ce-am ieșit din catedrală, ne-am îndreptat spre Poarta Principală decorată în stilul gotic. Pe partea cealaltă a porţii se afla monumentul ridicat peste celula unde au fost închiși Horia, Cloşca şi Crişan.
Pentru că schimbarea gărzii se făcea foarte aproape de Biserica Catolică, am ales să o vizităm și pe aceasta, desigur, ea era decorată tot în stilul gotic.
La ora 12:11 a început Schimbarea de gardă, care a fost foarte frumos organizată, cu costume autentice, din timpul ocupației habsburgice, iar oamenii erau foarte bine pregătiți. După ce am vizitat aproape toată cetatea, am plecat spre casă.
Am ajuns acasă în jurul orei 6. Eram foarte obosiți, iar eu când am ajuns acasă m-am pus direct în pat.
Astfel, pentru unii dintre noi am reușit să ne împlinim un vis, Acela de a ajunge la Sarmizegetusa Regia. Sincer, nu se compară nici pe departe cu ceea ce am văzut la tv. Norocul nostru a fost că am realizat aceasă vizită cu ajutorul Direcțiilor Județene de Tineret și Sport în cadrul unui parteneriat între jud. Covasna și Hunedoara și a Asociației Cultural Creștine „Justinian Teculescu” din Covasna, care a făcut posibilă această excursie foarte educativă pentru noi elevii și consider că: TOȚII SUNTEM DATORI SĂ MERGEM ACOLO!
SFÂRŞIT!
Realizat de Cimpoiaş Maria – Daria, elevă a Școlii Gimnaziale Avram Iancu Covasna, Cl. a V A, olimpică la Limba și Literatura Română, locul II la etapa județeană
