Cu noul volum Pe drumul speranței, Mihai Trifoi îşi consolidează poziţia de distins, cunoscut și prolific profesor, publicist, scriitor, esperantist, traducător și cercetător în domeniul interlingvisticii și esperantologiei, dar şi de autentic analist al societăţii româneşti contemporane. Lucrarea face parte din proiectul publicistic format din volumul Profesioniştii noştri 13. Mihai Trifoi profesor, publicist, esperantist la 70 de ani, apărut în anul 2014, din cele trei volume cu titlul În jungla vieții, apărute între anii 2015-2017, din volumele În umbra timpului (1 și 2, apărute în anii 2018 și 2019), și În aşteptarea zilei de mâine, apărut în 2020. În opt ani, opt volume. O adevărată performanţă!
De remarcat colaborarea statornică şi benefică cu publicaţia „Mesagerul de Covasna”, cotidianul covăsnean găzduind, în paginile sale, de peste un deceniu, articolele purtând semnătura publicistului Mihai Trifoi. În acest mod, textele lui Mihai Trifoi au parte de o primă confruntare cu publicul cititor şi o evaluare exigentă, publicistul având posibilitatea de a-şi înnoi „oferta”, în consens cu „cererea”, respectiv cu semnalele primite de la cititori, transmise prin numărul vizualizărilor şi aprecierilor formulate, pentru fiecare articol publicat.
Aşa cum subliniam în prefaţa la unul din volumele precedente, Mihai Trifoi valorifică în mod superior bogata experiență pedagogică și de comunicare în medii multiculturale și din contactul cu marile culturi ale lumii. Puterea de muncă, consecvența, creativitatea, deschiderea față de nou, documentarea din surse credibile, respectul față de cititor sunt calități care creionează portretul său profesional și moral. Publicistica lui Mihai Trifoi se impune prin diversitatea tematică, actualitatea conținutului și mesajului articolelor, profunzimea analizelor, concizia și claritatea concluziilor. În calitatea sa de publicist experimentat, de analist avizat, de critic obiectiv, uneori sever, dar realist și echilibrat, al realităților contemporane, Mihai Trifoi asigură o abordare consecventă a temelor de actualitate ale vieții cotidiene, dar și a marilor provocări ale societății românești contemporane, într-o viziune sistemică, sociologică și geopolitică, prin încadrarea evenimentelor locale în context regional, național și internaţional, şi evidenţierea conexiunilor istorice ale acestora. Conștient de faptul că „lumea întreagă, care ne include și pe noi, se află în continuă schimbare și transformare”, iar oamenii sunt ființe călătoare în timp și spațiu „aflate mereu în căutarea fericirii și a veșniciei”, Mihai Trifoi valorifică învățămintele ce se desprind din trecut, cercetează atent prezentul, dar are privirea ațintită spre viitor.
Pornind de la importanţa mass-media în societatea contemporană, Mihai Trifoi abordează problema deontologiei profesionale a ziariştilor şi a accesului acestora la sursele de informare. „Autorul acestor rânduri mărturisește cu onestitate că, neavând acces direct la informații mai profunde, aflate „dincolo de cortină”, cum au jurnaliștii profesioniști notorii…. sau precum alți jurnaliști apropiați Puterii și bine plătiți, care pot deschide toate ușile, el trebuie să se bazeze pe propria experiență de viață, pe propriile cunoștințe profesionale și pe sursele mass-media, să citească printre rânduri și, bazat pe toate acestea, să extragă intuitiv seva pentru materialele publicate, neurmărind vreun profit. Și numai timpul care trece îi poate confirma dacă a avut dreptate sau nu”. („Din nou despre resetare”).
Aceeaşi responsabilitate o au – potrivit convingerii lui Mihai Trifoi – şi istoricii (de fapt toţi cercetătorii din domeniul ştiinţelor sociale). „Atât istoricii, cât și jurnaliștii, au menirea de a scoate adevărul la lumină, chiar dacă acesta este trist uneori. Desigur, aici vorbim despre profesioniștii adevărați, dedicați trup și suflet profesiunii pe care o practică, și nu despre mistificatori ori defăimători de meserie, cei bine plătiți pentru un scop anume, politic sau de denigrare a unor personalități…” Din categoria istorici, este dat ca exemplu, din multele posibile, dr. Vasile Lechințan, „un cărturar onest și curajos în a spune lucrurilor pe nume, ca martor al realităților trăite în perioada post-decembristă”. („Istorici, jurnaliști și profitori”).
Pe drumul speranței, titlul volumului de faţă este şi titlul primului articol, din capitolul I, intitulat Pandamia. De fapt, explicit sau nu, întregul volum, cu excepţia capitolului dedicat problemelor de Cosmologie, abordează, din multiple perspective, problematica coronavirusului COVID 19 şi a pandemiei cauzate, în întreaga lume, de acesta. Răspunsul la întrebarea de ce a intitulat volumul anterior „În așteptarea zilei de mâine”?, îl dă autorul în finalul articolului Ziua de mâine: „Tocmai de aceea pentru că odată cu timpul am învățat și am devenit, dacă nu mai înțelept, cel puțin mai cumpătat, având grijă de ceea ce fac, spun și gândesc, pentru ca ziua de mâine să fie mai frumoasă pentru mine, pentru semenii mei și pentru toate ființele vii, căci până la urmă Viața este cel mai de preț lucru pe care-l avem”. Înţeleaptă şi convingătoare concluzie!
În buna sa tradiţie, publicistul Mihai Trifoi, care practică un Jurnalism pedagogic (Maria Stoica), la începutul fiecărui articol defineşte problema analizată, apoi prezintă conexiunile interne şi externe, date comparative, „implicaţiile exploziei tehnologice și ale schimbărilor rapide din lumea modernă şi, după caz, pericolele care amenință omenirea şi care influențează viața indivizilor și a popoarelor”.
De la această abordare teoretică, autorul face trecerea la analiza marilor provocări cu care se confruntă România contemporană, prin raportarea acestora la experienţa altor state de pe întreg mapamondul. O parte dintre acestea sunt menţionate în articolul „La privat sau la stat?”, respectiv: „nesiguranța cetățeanului în fața agresiunilor de tot felul, provocate în bună parte de libertatea prost înțeleasă, corupția la toate nivelurile, creșterea imoralității, migrarea forței de muncă calificată, conflictele politice, lupta acerbă pentru putere și foamea de îmbogățire cu orice preț, extinderea prostituției, proliferarea nepotismului, clanurilor sau bandelor de cartier și multe altele”. Edificatoare este şi reproducerea conţinutului bannerului postat la intrarea Universității din Stellenbosch (Universitate din Africa de Sud): „Distrugerea oricărei națiuni nu necesită bombe atomice sau rachete balistice intercontinentale. Trebuie doar scăderea calității învățământului și permisiunea fraudei la examenele studenților”, şi relevarea consecinţelor acestor procese şi practici, invitând cititorul la o analiză comparativă cu realităţile din România.
Ca de fiecare dată, în final, concluzia articolelor este una optimistă, precum cea formulată în exemplu următor: „Noi, totuși, nu ne pierdem speranța și continuăm să credem că, după mult zbucium, și România va reveni la calea dreaptă și va începe ascensiunea către o viață mai bună pentru toți cetățenii ei, nu doar pentru cei favorizați de sistem sau de soartă”.
Punctul forte al conţinutului majorităţii articolelor din prezentul volum, la fel ca şi în volumele anterioare, îl reprezintă analiza schimbărilor din societatea românească postdecembristă şi a consecinţelor acestora asupra populaţiei României, pe termen mediu şi în perspectivă. Ne aflăm în faţa unor analize profunde, complexe, lucide, echilibrate, fără partizanate politice, care cuprind definirea problemelor, identificarea factorilor pozitivi şi negativi care influenţează schimbările, şi a modalităţilor pragmatice de realizare a acestora. Dintre schimbările „vizibile material, dar și ca utilitate socială cu priză la mase”, autorul ne reaminteşte faptul, „că în primii ani de după Revoluție, cele mai arătoase construcții au fost bisericile și sediile băncilor, mai târziu au început să apară ca ciupercile după ploaie farmaciile și cabinetele dentare, iar mai recent s-au înmulțit laboratoarele pentru analize medicale, piața analizelor medicale devenind un sector privat important al economiei de piaţă, prin creşterea de 5 ori în zece ani”.
Transformarea societății românești postdecembriste – apreciază autorul – s-a dovedit a fi „un proces mult mai lung decât ne-am așteptat. Ca după orice schimbare de regim prin revoluție, întâi se creează haosul și după aceea «noua ordine», dar care nu întotdeauna este chiar ceea ce s-a dorit de fapt”. La toate acestea se adaugă implicaţiile multiple şi profunde ale pandemiei.
Pandemia provocată de Coronavirusul COVID-19 este pe larg analizată în articolele din principalul capitol al volumului, intitulat „Niciodată lumea nu va mai fi cum a fost”. Autorul îşi însuşeşte această concluzie larg acceptată de analişti din întreaga lume: „Pandemia provocată de Coronavirusul COVID-19 i-a schimbat cursul. Șocul produs de acesta are și va avea efecte dezastruoase asupra tuturor sectoarelor vieții social-economice și politice pe plan național și mondial, astfel că va trebui ca oamenii să-și schimbe comportamentul față de semenii lor, față de mediu și față de drumul pe care vor vrea să meargă în viitor”. În acest sens, este prezentată lecția asiatică, respectiv experienţa Chinei, ca exemplu de bună practică, în stoparea răspândirii noului virus COVID-19. Învăţând din lecția chinezească, şi după încetarea epidemiei – afirmă Mihai Trifoi –, România ar trebui să tragă câteva învățăminte. „În primul rând, ar trebui să aibă întotdeauna pregătit pentru eventuale evenimente asemănătoare un plan bine gândit și strategiile corespunzătoare. În al doilea rând, sistemele sanitar și informatic ar trebui perfecționate, mărindu-li-se astfel eficiența, în al treilea rând, dar nu ultimul, societatea românească ar trebui să pună mai mult accent pe educația civică în școli, pentru a forma cetățeni responsabili”. De fapt, România trebuie să cunoască şi să generalizeze experienţa pozitivă, de pe întreg mapamondul, deoarece „odată cu răspândirea la scară planetară a coronavirusului COVID-19, lumea «a luat-o razna», adică a ieșit de pe linia evoluției normale și, până să se dezmeticească, fiecare națiune «infectată» a decis propriile măsuri de securitate și apărare contra temutului dușman invizibil, dar încet-încet popoarele își revin, căci restricțiile se înmulțesc și lupta se ascute”. Este obligatorie adaptarea la această nouă realitate.
Atacul nemilos al coronavirusului COVID-19 – consideră Mihai Trifoi – „poate fi comparat cu o undă de șoc după o explozie atomică, căci a trezit omenirea din mersul ei într-o direcție greșită și-i impune o realitate nouă, la care trebuie să se adapteze, proiectând un alt scenariu pentru viitor”. Aprecierea este preluată din surse ale Ligii Internaționale a Profesorilor Esperantiști şi a Asociației Universale de Esperanto, care au publicat APELUL Secretarului General al Națiunilor Unite, António Guterres, către statele lumii.
Titlurile articolelor dedicate Pandemiei cauzată de coronavirusul COVID-19 vorbesc sugestiv despre conţinutul şi mesajul lor: Solidaritatea, între coeziune și descompunere; Omenirea îngenuncheată; România, test de anduranță; Viața noastră post-COVID-19; În vreme de pandemie: inocularea; Resetarea lumii; De la „satul global” la primii pași către statul global; Pandemia, bat-o vina!; Alertă sau relaxare?; COVID-19 – Omenirea mascată; Teama, între dragostea maternă și datoria civică; Mai bine mai târziu decât niciodată; Bumerangul, pandemia și politica; România promisiunilor deșarte; Cum e posibil?; A fi sau a nu fi; Cine conduce omenirea?!; Un început de an școlar SF; Din nou despre resetare; Psihoza și blocajul ş.a.
COVID-19, „dușmanul sau arma începutului de secol XXI”, a reuşit să „îngenuncheze omenirea”, a răvășit lumea, ne-a adus numai suferință și haos sau ne-a și dăruit ceva?! Răspunsul la această întrebare este preluat din „Buletinul de știri European”, organul de presă al Uniunii Esperantiste Europene, care publică un text al unui autor necunoscut, despre care am putea spune că este o „sinteză” a schimbărilor benefice pe care le-a adus temutul virus în viața noastră, sinteză pe care Mihai Trifoi o traduce din esperanto și o aduce la cunoștința cititorilor din țara noastră. Referindu-se la îngrădirile şi restricţiile impuse de starea de urgenţă, la necesitatea respectării lor de către toţi cetăţenii şi la obligaţiile ce revin autorităţilor publice centrale şi locale în această grea misiune, Mihai Trifoi afirmă: „În situații extreme, se cer măsuri extreme pentru a înlătura pericolul. Și în situația excepțională pe care o trăim acum cu toții, autoritățile au și greaua sarcină de a ne apăra pe noi de noi înșine”. („Viața noastră post – COVID-19”).
Adâncind analiza, autorul încearcă să răspundă şi la întrebarea „Ce se întâmplă în vreme de pandemie, când virusul COVID-19 a „sechestrat” oamenii în case? Cu ce se ocupă ei?”. Publicistul trece în revistă posibilele preocupări, în funcţie de profesii, nivel de pregătire, vârstă, sex, starea civilă, pasiuni, etc. Pe lângă această mare diversitate a modalităţilor de petrecere, în aceste împrejurări, neobişnuite până acum, cu toţii au o preocupare comună – apreciază Mihai Trifoi: „ascultă știrile pe toate canalele informative posibile. Ce se întâmplă însă în mintea lor?” – întreabă retoric publicistul. („În vreme de pandemie: inocularea”). Răspunsul îl are fiecare dintre noi, în funcţie de grila de raportare şi receptare a noianului de ştiri transmis zilnic de mass-media şi de capacitatea fiecăruia de a alege „grâul de neghină”, respectiv ştirile obiective de cele care manipulează receptorii.
Făcând o analogie cu informatica, unde verbul „a reseta”, înseamnă „a reinstala unul sau mai multe programe în calculator”, inspirat, Mihai Trifoi apreciază că „pandemia provocată de virusul agresiv COVID-19 se pare că are tocmai acest rol, de a reseta lumea, obligând-o să-și instaleze alte «programe»” („Resetarea lumii”).
Discuțiile pro și contra referitoare la un asemenea „program”, respectiv la „tendința spre globalizare, sunt tot mai zgomotoase, în special cu ocazia întâlnirilor oficiale ale marilor puteri economico-politice ale lumii moderne”, în spaţiul public, mai ales în mediul virtual, discutându-se tot mai des despre trecerea de la „satul global” la primii pași către „statul global”, tendinţă impulsionată şi de evoluţia şi consecinţele multiple ale pandemiei, eveniment care „a provocat schimbări nebănuite în structura economică și social-politică, și în comportamentul oamenilor, nu doar în România, ci peste tot pe glob”.
COVID-19 își continuă ofensiva făcând ravagii prin țările lumii. Din neputința noastră de a fi stopat, se naște întrebarea firească: Cine conduce acum omenirea? Statele Unite, China, Rusia, ONU, OMS etc.? Nu! – este de părere Mihai Trifoi: „Fără a minimaliza rolul acestora, oricât s-ar părea de absurd, acum lumea (respectiv civilizația umană) este condusă de minusculul și invizibilul coronavirus COVID-19, care, dacă nu este primit într-un loc, se duce în altul, diversificându-se.” („Cine conduce omenirea?!”).
Sub amenințarea coronavirusului COVID-19, lumea se schimbă mai alert decât ne-am fi închipuit – constată Mihai Trifoi –, „căci ceea ce, în urmă cu câțiva ani, vedeam doar la televizor cum chinezii umblă pe stradă cu măștile pe față din cauza smogului, iată că în prezent am ajuns în situația să vedem o întreagă omenire mascată și debusolată”. („COVID-19 – Omenirea mascată”).
Aspecte actuale ale relaţiilor dintre statele lumii, ale mutaţiilor intervenite în raporturile dintre marile puteri economice şi militare, sunt abordate în articolele Noi orientări geopolitice pe scena lumii; Of, America, America!; Semnal de alarmă; Civilizația umană și biodiversitatea, ş.a. În articolul Suntem nevoiți să trăim împreună, autorul ne reaminteşte faptul că „Planeta aceasta nu e doar a noastră. Omul nu este stăpânul ei absolut. Din când în când, Natura ne arată acest adevăr, ca pe un semnal de alarmă, atunci când Omenirea devine prea arogantă și uită că și oamenii sunt doar «musafiri» pe acest pământ, ca și toate celelalte ființe, și nu stăpâni”.
O întrebare care preocupă pe specialiştii în anticiparea viitorului omenirii este şi Inteligența artificială – binefacere sau pericol? Progresul continuu și accelerat al științei, cu ramurile ei de vârf, pune omenirea în fața unei întrebări capitale: „Inteligența Artificială (IA) reprezintă o binefacere sau un pericol pentru viața oamenilor și viitorul speciei?!”. Trecând în revistă opiniile pro şi contra exprimate în dezbaterile actuale, Mihai Trifoi, concluzionează: „De aceea suntem de părerea că Inteligența Artificială trebuie folosită numai în scopuri pașnice, care să aducă omenirii binefaceri, dar câtă vreme vor exista pe lume teroriști, și aici ne referim la toți cei care seamănă în jurul lor teroare, în loc de iubire, pericolul folosirii IA în alte scopuri decât cele pașnice continuă să existe…”
Pe aceeaşi linie, în articolul Lumea liberă, autorul se delimitează de cei care înţeleg greşit facilităţile oferite de „lumea liberă”. „Ce înseamnă «lumea liberă»? Aceasta înseamnă lumea prost înțeleasă. Este lumea în care poți să faci tot ce vrei, tot ce-ți trece prin minte pentru a te face ascultat, temut, lăudat și chiar a-ți afișa singur faptele cele rele pe Facebook ori pe alte rețele de socializare, pentru ca astfel să ieși în față pentru a fi remarcat, adică să vadă toți cine ești și ce poți” („Lumea liberă”).
În timp ce învăţaţii lumii caută răspunsuri la marile provocări cu care se confruntă mapamondul, nu sunt de neglijat – spune autorul – şi „alte întrebări, mai mărunte dar pentru noi mai grave, precum: Cum e guvernată România, dacă am ajuns să ne fie rușine din cauza conducătorilor ei?; De ce sistemul sanitar de abia mai face față, în ciuda tuturor eforturilor?; Cum a devenit stoparea ofensivei micului dușman nevăzut, COVID-19, „mărul discordiei” în viața politică?, şi multe altele referitoare la începerea şi desfăşurarea anului şcolar, promisiunile neonorate ale politicienilor ş.a.
Cronicar fidel al vremurilor noastre, pe lângă problematica pandemiei provocată de coronavirusul COVID-19, în volumul de faţă, Mihai Trifoi abordează o multitudine de aspecte ale vieţii economice, sociale, culturale, politice româneşti actuale, în acelaşi registru de obiectivitate şi riguroasă documentare, cu formularea învăţămintelor ce se desprind, în fiecare caz în parte. Stau mărturie, în acest sens, articolele: Goana după profit; Ziua de mâine; Speculanții; Psihoza și blocajul; Bucurie nejustificată; De prin presă adunate…; Efecte secundare; Tonul face muzica; Alegeri parlamentare 2020 – schimbare de macaz; Ascensiunea unor lideri și partide politice noi; E posibilă o criză alimentară?; Drumul spre iad, pavat cu intenții bune; Efectul tămăduitor al apelor minerale; Ziua Limbii Române în 2020; Interlopi, clanuri și politicieni; Fapt divers; Raportarea la trecut; Protestatari, anarhiști și vandali; După chipul și asemănarea…; Figuri emblematice ale zilelor noastre; 12 mai – Ziua Internațională a Asistenților Medicali; Între barbarie și civilizație, ş.a.
În calitate de cetăţean al comunei Bixad, localitate din judeţul Covasna, cu populaţie maghiară numeric majoritară, în care profesorul Mihai Trifoi a fost, zeci de ani, dascăl de limbă română şi doi ani directorul şcolii, prezentul volum cuprinde şi un interviu cu primarul Bács Márton Csaba, care a obţinut cel de-al cincilea mandat ca primar al comunei, despre perspectivele de dezvoltare a localităţii în anii următori.
Bineînţeles că din cuprinsul volumului nu puteau lipsi referinţele privind limba ESPERANTO, ca limbă a păcii și colaborării, o limbă internațională care facilitează o comunicare mai rapidă între indivizi sau/și popoare. „Auzim adesea exclamația: «A! Esperanto? Mai există?!»”. Tuturor scepticilor, detractorilor, celor cu idei preconcepute ori celor mai puțin informați, cunoscutul esperantist Mihai Trifoi le răspunde: „Da, mai există! Și nu numai că există, dar și aduce un sprijin important în efortul de a instaura o pace durabilă pe planeta noastră…, fiind apreciată de unele dintre cele mai importante organizații internaționale, precum ONU și UNESCO”. Şi pentru a convinge cititorii, Mihai Trifoi reproduce, în traducere din Esperanto, două texte edificatoare, „mai ales acum când, din motive obiective de toți știute, drepturile omului sunt restricționate”. Este vorba de Mesajul Asociației Universale de Esperanto cu ocazia Zilei Drepturilor Omului, 10 decembrie 2019 şi Salutul Asociației de Esperanto Universală cu ocazia celei de a 160-a aniversări a lui Ludovic Lazăr Zamenhof, 15 decembrie 2019, L. Lazăr fiind iniţiatorul limbii internaționale Esperanto, concepută ca o modalitate eficientă de asigurarea păcii pe mapamond. „Și o pace – afirmă Mihai Trifoi – poate exista și dura numai dacă ea se bazează pe justețe și egalitate între oameni, grupuri de oameni și popoare”.
Păstrând structura volumelor precedente, şi volumul de faţă are un consistent capitol dedicat Cosmologiei, care cuprinde traduceri și comentarii din limba Esperanto, realizate de autor, cercetător în domeniul interlingvisticii și esperantologiei. Pentru început, sunt redate informaţii despre ESPERANTO ca limbă internațională oficială a Institutului Martinus din Copenhaga, institut fondat în anul 1932, „având ca scop de a se îngriji și de a valorifica moștenirea intelectuală a filozofului danez Martinus Thomsen (cunoscut, după dorința lui, cu numele simplu Martinus).
Capitolul „Cosmologice” cuprinde teme incitante de cunoaştere şi reflecţie care definesc locul şi rostul omului în lume, legătura cu Divinitatea, cu universul, timpul, viaţa şi moartea. În textele traduse şi comentate sunt abordate probleme privind: raportul dintre limbile naționale și internaționale – Esperanto, despre moarte și înviere, despre principiul trinitar existent în spatele întregului univers ca ființă vie, calea către pace, lucrul care sabotează protecția de orice fel contra războiului și efectelor lui, contestarea tradițională împotriva atitudinii antirăzboinice, curajul de a trăi, înclinarea omenească spre martirizare, ciclul spiral, principiul contrastului, binele neplăcut și binele plăcut, fructele din pomul înțelepciunii sunt fructele acelor semințe pe care cineva însuși le-a semănat mai devreme, capacitatea de a iubi și inteligența trebuie să fie folosite într-un fel nou, drumurile vieții omului pământean, ş.a.
Articolul Atmosfera de Crăciun este o traducere a unui articol din revista KOSMOS, nr. 2/2020, versiunea în limba esperanto, organul de presă al Institutului Martinus din Copenhaga, şi se referă la „spiritual Crăciunului” sau „magia Crăciunului”, cum ar spune americanii, care pune stăpânire pe oameni în apropierea marii sărbători a Nașterii lui Iisus. În general, cititorul va găsi în acest articol unele gânduri mai profunde ale filozofului danez Martinus Thomsen în legătură cu acest eveniment. Traducătorul atenţionează cititorii „că scopul acestui text este pur informativ, fără vreo intenție de a influența sau deturna mentalul sau credința cuiva, doar că se apropie Crăciunul și trebuie să intrăm în atmosfera sărbătorii, chiar dacă în anul 2020 «spiritual Crăciunului» a avut de suferit din cauza pandemiei”.
Aşa cum sublinia profesoara Maria Stoica, în toate volumele publicate, Mihai Trifoi „pledează pentru omenie, în modul cel mai simplu şi convingător. Aduce armonia într-o societate dezbinată şi transmite ideea convieţuirii paşnice a unor grupuri sociale ori etnii pe care clasa politică le învrăjbeşte în mod regretabil”. Şi de această dată, recomandăm cititorilor, cu aceeași căldură, noul volum Pe drumul speranței, semnat de distinsul intelectual Mihai Trifoi, lucrare care oferă o lectură plăcută, instructivă și necesară pentru înțelegerea evoluțiilor contradictorii din societatea românească contemporană și, pe un plan mai larg, din întreaga lume. Majoritatea cititorilor vor recepta, cu siguranţă, în mod pozitiv, mesajul opiniei scrise şi în acest volum de către autor. Vor fi şi cititori care poate vor considera excesive informațiile despre „fața urâtă” a societății românești, așa cum, credincioșii creștin-ortodocși, cu siguranță că vor avea rezerve față de unele rezolvări propuse de filozoful danez Martinus Thomsen. Dar, trecând peste aceste aspecte punctuale, în ansamblul său, ne aflăm în fața unui volum de publicistică de o certă valoare intelectuală, cu un conținut de o mare diversitate și valoare informativă, cu un mesaj care îndeamnă la reflecție și responsabilitate individuală, comunitară, națională și internațională. Felicitări autorului și tuturor celor care au făcut posibilă apariția volumului de față! Sănătate şi succes pe mai departe neobositului şi înţeleptului cronicar al vremurilor prezente, Mihai Trifoi.
Lansarea volumului va fi anunţată din timp în paginile ziarului Mesagerul de Covasna.
Dr. Ioan LĂCĂTUȘU
