Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt sărbătoriţi împreună în 29 iunie. Biserica a hotărât ca aceşti doi mari Apostoli să fie cinstiţi în aceeaşi zi deoarece în aceeaşi zi şi în acelaşi an au pătimit moarte de martiri la Roma.

Sf. Apostol Petru a fost răstignit cu capul în jos, iar Sf, Apostol Pavel a fost martirizat prin tăierea capului. În popor, sărbătoarea este cunoscută şi sub numele de Sânpetru, marcând miezul verii agrare şi începutul secerişului.

Sf. Petru avea  numele  evreiesc  Simon, însă Iisus Hristos l-a preschimbat în Chefa („Piatră”), fiind de neam iudeu. S-a născut în Galileea în anul 10 î.Hr. şi a fost fratele Sf.Apostol Andrei, cel care a adus creştinismul şi în ţara noastră. Era pescar şi înainte de a deveni Apostol al lui Iisus şi-a făcut ucenicia la  Sf. Ioan Botezătorul. După ce Iisus a săvârşit o minune  pe când tânărul ucenic pescuia, Petru a fost uimit, fiind mai apoi chemat să devină  în chip metaforic un „pescar… de oameni”. Adică să-l urmeze şi să-i îmbrăţişeze credinţa. Chit că la început era cam neîncrezător. A acceptat până la urmă nobila misiune, dar  finalmente  a plătit  cu viaţa într-un chip dramatic. Şi-a trăit ultimii ani la Roma, unde a trăit martiriul crucificării cu capul în jos, dându-şi duhul pe data de 29 iunie a  anului 67.

Sf. Pavel s-a numit şi el iniţial altfel: Saul („Furtună”). Se ştie că s-a născut în Tars, dintr-o  familie de iudei de vază. Deşi nu a făcut parte dintre cei 12 ucenici, a fost considerat cel mai mare propovăduitor al învătăturii lui Hristos. A studiat la Şcoala marelui învăţat Gamaliel, la început apărând drept  un conştiincios apărător al legii, chiar aprig prigonitor al creştinilor.  Ulterior va deveni şi el un bun creştin, în urma unei întâmplări care l-a pus în mare cumpănă spirituală: în timp ce  mergea spre  Damasc pentru a-i prigoni pe creştini, i se arată într-o revelaţie copleşitoare  Domnul  Iisus şi îl întreabă cu o propoziţie rămasă celebră: „Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?”

Şocat, a meditat îndelung  la semnificaţiile acest episod, care avea să-i schimbe filosofia  vieţii.  Episcopul Damascului l-a botezat în anul 34, preschimbându-i numele în Pavel („Linişte”). Tot acum, în mod miraculos, îşi recapătă vedera  pe care şi-o pierduse în urma revelaţiei amintite mai înainte. Datorită schimbării credinţei,  va fi prigonit de autorităţi, fiind închis de trei ori.  În final, piere decapitat în aceeaşi zi cu Sf. Petru, pe vremea Împăratului Nero.

Ambii Sfinţi  Apostoli  Petru şi Pavel  au devenit peste timp pilde vii de dăruire întru păstrarea şi răspândirea credinţei.

 Numeroşi  sărbătoriţi

De ziua Sf. Apostoli Petru şi Pavel peste o jumătate de milion de români îşi sărbătoresc onomastica. În jur de 380.000 dintre ei sunt bărbaţi, majoritatea acestora  purtând unul dintre cele două prenume. Alte nume masculine sunt Paul, Petrică, Petrişor, Petruţ, Petruş şi Patronel.

Femeile sărbătorite sunt în jur de 120.000 , cele mai multe purtând  prenumele de Paula (peste 45.000), dar se întâlnesc şi apelative precum Petronela, Petruţa ori Paulina.

Moştenit din latina populară în forma Chetru (Sanchetru, de la Sanctus Petrus), prenumele Petru a pătruns în Balcani pe filiera greco-slavă, metamorfozându-se în româneşte în variantele amintite, inclusiv cu diminutivele respective.

Prenumele Pavel reprezintă forma românească a lui Paul (latinescul Paullus, „Mic”). La noi s-au răspândit forme variate, în afară de Pavel, apărând şi Pavăl, Pavlu, Pavle (azi mai rare), cu diminutive ca Pavelică şi Păvălaş, iar pentru femei Pavelina, Paulina, Polina, cu derivaţii mai puţin numeroase, ca Paulica, Pavelica ori Paveluţa.

Tuturor sărbătoriţilor le urăm „La mulţi ani”  cu sănătate şi bucurii !

Horia C. Deliu

 

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail