Protopopul Constantin Gane (1937-2006)
Protopopul Aurel Suciu (1951-2015)
În cadrul proiectelor dedicate aniversării Centenarului Marii Uniri, redacția cotidianului Mesagerul de Covasna publică, în serial, volumul „Păstori sufleteşti ai Sfintelor Altare din Eparhia Covasnei şi Harghitei”, de Erich-Mihail Broanăr, Ioan Lăcătuşu și Sebastian Pârvu, volum apărut la Editura Grai Românesc, cu binecuvântarea Preasfinţitului Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei.
Cartea reprezintă un omagiu adus slujitorilor Bisericii Ortodoxe din județele Covasna şi Harghita – preoți, protopopi și ierarhi la pregătirea, înfăptuirea și consolidarea Marii Uniri. Lucrarea introduce în circuitul public informații, în mare parte inedite, despre contribuția Bisericii Ortodoxe, a școlilor confesionale și asociațiilor culturale românești din această parte de țară la păstrarea și afirmarea identității naționale românești din Arcul Intracarpatic.
X.12. Protopopul Constantin Gane
(1937-2006)
Părintele Protopop Constantin Gane s-a născut în anul 1937, luna noiembrie, ziua 15, în localitatea Cobalca de lângă Chişinău, Republica Moldova, din părinţii Alexandru şi Susana, o familie aleasă de preot. Aici a primit o educaţie creştină temeinică în legea noastră ortodoxă, dar de la părinţi i s-a întipărit în suflet o mare dragoste şi respect faţă de ţară şi neamul nostru românesc. Rămas orfan de tată la vârsta de 16 ani, soarta nu a fost blândă cu el, viaţa devenea tot mai grea.
De tânăr, nădăjduise să slujească lui Dumnezeu. Se înscrie la Seminarul Teologicdin Cluj, pe care-l şi termină, apoi face o şcoală de tehnician în construcţii. Ceea ce a învăţat aici avea să fie de folos chiar şi în timpul preoţiei.
La insistenţele mamei sale, Susana, reia studiile teologice. În anul 1964, se căsătoreşte, iar la doi ani după căsătorie, în anul 1966, este hirotonit preot pe seama parohiilor misionare Micfalău, Malnaş-Băi şi Bixad Olt, protopopiatul Sfântu Gheorghe. În anul 1969, devine licenţiat în Teologie şi este numit preot în Băile Tuşnad, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.
Ca preot, a slujit mereu cu multă evlavie şi devotament, şi-a iubit misiunea preoţească, ţara, poporul din care făcea parte, dăruindu-se cu toată fiinţa şi generozitatea binelui Bisericii Ortodoxe şi neamului nostru românesc. Ani de-a rândul, pe lângă misiunea preoţească în parohia Băile Tuşnad, a îndeplinit funcţii administrative, consilier economic la Alba Iulia 1984-1987 şi din 1990 Protopop al Judeţului Harghita. Pentru merite deosebite, a fost apreciat cu cele mai înalte distincţii bisericeşti, Iconom-Stavrofor, Crucea Patriarhală. A fost membru în Adunarea Naţională Bisericească – trei legislaturi şi a fost ales membru în diferite organizaţii non-guvernamentale. A muncit în mod onest şi cinstit 51 de ani, 4 luni şi 12 zile, din care 40 de ani, 7 luni şi 14 zile ca slujitor al Bisericii noastre străbune. Moartea neaşteptată a Părintelui Protopop a lăsat vii şi adânci regrete în sufletele membrilor familiei, ale preoţilor, ale credincioşilor şi ale tuturor celor ce l-au cunoscut.
După participarea la slujba înmormântării protopopului Constantin Gane, preotul protopop Gligore Vizoli, din Miercurea-Ciuc, a consemnat: „În ziua de 15 noiembrie 2006, a încetat să mai bată inima fratelui nostru preot protopop Constantin Gane, în vârsta de 69 de ani. Moartea neaşteptată a iubitului şi apreciatului părinte a îndurerat adânc pe doamna preoteasă Olga, pe cei trei copii cu familiile lor, întreaga preoţime din Episcopia Covasnei şi Harghitei, dar şi din alte părţi ale ţării.Această plecare nu ne putea lăsa indiferenţi. Ierarhi, preoţi şi credincioşi, de îndată ce au aflat trista veste, s-au grăbit să-şi exprime simţămintele lor profunde şi alese de condoleanţe, compasiune şi apropiată participare la greaua încercare.”
Slujba înmormântării s-a oficiat în ziua de 18 noiembrie 2006, în Biserica din Băile Tuşnad, unde regretatul părinte a slujit timp de 37 de ani. La prohod au slujit: ÎPS Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, ÎPS Andrei Andreicuţ, Arhiepiscopul Alba Iuliei şi PS Ioan Selejan, Episcop al Covasnei şi Harghitei, fiind înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi, peste 60 la număr, foarte mulţi prieteni şi cunoscuţi. Înalţii ierarhi au rostit un cuvânt de despărţire şi apreciere faţă de activitatea pastoral misionară a părintelui protopop Constantin Gane:
ÎPS Laurenţiu Strezaa ţinut să sublinieze faptul că „Slujba înmormântării este deosebită, este un ritual pascal; este complicat, dar măreţ. Pentru preot este o mare bucurie – clipa trecerii dincolo este însoţită de o aşa mijlocire. Am venit să ne rugăm pentru părintele Constantin ca Dumnezeu să-i primească jertfa vieţii sale. Taina vieţii lui nu o cunoaştem. Ritualul acesta a fost pentru noi o lecţie şi ca o ultimă predică pentru noi. Să înţelegem că viaţa este o împreună lucrare cu Dumnezeu. Petrecându-l pe părintele care trece dincolo în veşminte şi cu Evanghelia suntem toţi alături într-un cuget. Am venit cu mult drag la înmormântarea părintelui Constantin şi din mai multe motive: 1. din motiv sentimental-părintele a fost coleg de facultate cu ÎPS Laurenţiu şi cu pr. consilier Ezechil Oancea; 2. am venit să aducem mărturie familiei că vom fi alături în aceste momente grele; 3. am venit şi în demnitatea de mitropolit, ca să fim alături de PS Ioan în acest moment când pierde un slujitor, un om statornic, căruia i-am cunoscut dragostea pentru cele sfinte şi implicarea în construcţia şi restaurarea bisericilor, valorificându-şi pregătirea sa tehnică. Dumnezeu va rândui ca părintele să se roage pentru mântuirea familiei: „îl veţi întâlni des nici nu ştiţi unde…”. Bunul Dumnezeu să-i odihnească sufletul şi să-l aşeze în cortul drepţilor”.
La rândul său, PS Andrei, printre altele, a spus: „Am venit un sobor de slujitori de la Alba Iulia să aducem compasiune familiei şi să-i spunem că ne-a fost drag părintele Constantin. Citind la Epistola IITimotei 2,24 vom vedea că aşa a fost părintele Constantin, cum vorbeşte Sfânta Scriptură. Părintele Constantin a slujit 10 ani la centrul Eparhial de la Alba Iulia. L-au caracterizat 4 lucruri: 1. a fost binevoitor cu toţi; i-a primit cu dragoste pe toţi care au venit, indiferent că era român sau maghiar; 2. i-a iubit pe toţi; 3. le-a purtat sarcinile; 4. a fost întotdeauna optimist, avea nădejde şi umor în situaţiile de cumpănă (te scoteau vorbele lui presărate cu umor din starea apăsătoare de tristeţe şi deznădejde)”.
În final, PS Ioan, cu glasul plin de emoţii, a spus: „Este timpul despărţirii de părintele Constantin. În biserica din Tuşnad a slujit 40 de ani. Să luăm aminte de la ce şi cum pleacă un preot al lui Dumnezeu? De la o Sfântă Liturghie. Este şi un moment de cugetare pentru noi. De unde vom pleca noi? Participarea noastră să fie prilej pentru noi de a medita la moarte. Fericit este părintele că pleacă din lumea aceasta de la Sfânta Liturghie. Pleacă înveşmântat în haine preoţeşti şi cu Evanghelia pe piept. Îl trimitem şi ne rugăm să ajungă la poarta Raiului, la Apusul Soarelui, iar Hristos să-l cheme să slujească vecernia în rai şi apoi să slujească şi să se roage pentru noi care am rămas să purtăm crucea dăinuirii neamului românesc. Să slujeşti biserica 40 de ani este un lucru foarte mare”. PS Ioan a amintit faptul că a cunoscut pe mama părintelui (născută în Grecia) care a cântat la strană, în biserica părintelui protopop, şi a făcut prescură. Acest om pe lângă activitatea pastoral –misionară, gospodărească deosebită (a contribuit la ridicarea catedralei din Sfântu Gheorghe) pleacă în braţele sale cu râvna pentru care a luptat să constituie Episcopia Covasnei şi Harghitei; a contribuit la punerea în mişcare duhovnicească a Episcopiei nou înfiinţate.
„Părinte, tu mi-ai pus crucea pe umăr, altfel aş fi rămas şi astăzi la Ierusalim” s-a adresat Preasfinţitul Ioan, ca şi în vremurile când părintele protopop era în viaţă. „La Ierusalim nu am făcut şcoală de episcop, dar am învăţat multe probleme de administraţie de la protopopul nostru Constantin Gane. De altfel, protopopi şi preoţi au învăţat de la părintele Constantin Gane administraţie. Singur şi-a pregătit cădelniţa, şi-a condus maşina, familia şi biserica. A fost membru în Adunarea Eparhială, în Adunarea Naţional Bisericească şi de astăzi în cea mai preţioasă Adunare a Sfinţilor şi a Drepţilor”. După serviciul religios, trupul neînsufleţit al Părintelui Constantin a fost aşezat într-un mormânt săpat lângă zidul Bisericii, în care a slujit cu atâta credinţă şi dragoste faţă de Dumnezeu. „Dumnezeu să-i facă parte cu drepţii Săi întru împărăţia Sa şi veşnică să-i fie pomenirea.”
Părintele protopop Constantin Gane a fost unul dintre iniţiatorii înfiinţării Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei. A fost membru în Adunarea Naţională Bisericească – trei legislaturi şi membru fondator în diferite asociaţii culturale. Este autorul unor studii şi articole de teologie şi istorie bisericească.
X.13. Protopopul Aurel Suciu (1951-2015)
Părintele Aurel Suciu s-a născut la 9 decembrie 1951, în familia vrednicilor ortodocşi Aurel şi Ana Suciu din Bran-Poarta. Încă de mic i-au fost îndreptaţi paşii către Sf. Biserică. A fost cel mai mare dintre cei patru fraţi. Şcoala generală a făcut-o în Bran, iar apoi a absolvit Liceul Teoretic din Predeal. Vacanţele le-a petrecut la Mănăstirea Răteşti – Buzău, unde l-a avut duhovnic şi îndrumător, tot timpul cât a trăit, pe protosinghelul Dosoftei Mocănaşu. Cu toate acestea, chemarea vie spre preoţie a venit pe neaşteptate în clasa a XII-a, cu puţin timp înainte de Bacalaureat. Iniţial a dorit să devină medic-veterinar, dar un cuvânt duhovnicesc şi o luminare tainică în urma unei vizite la mănăstire l-a făcut să-şi dorească preoţia şi într-un timp atât de scurt să se pregătească şi să reuşească admiterea la Facultatea de Teologie din Sibiu, promoţia 1970-1974. Anii de studii au fost încărcaţi de frumoase amintiri. Tot atunci a cunoscut-o pe Ileana Torje cea care avea să-i fie preoteasă şi mama celor trei băieţi: Sebastian, Ciprian şi Daniel (plecat la Domnul acum 7 ani).
Preoţia o începe în 1974, în comuna Araci, jud. Covasna, o veche vatră ortodoxă cu străluciţi slujitori. Repară casa parohială, impunătoare şi frumoasă, iar în urma cutremurului din 1977, amenajează o capelă şi adună materialele pentru reparaţia frumoasei biserici grav avariate de cutremur. Este însă numit preot în Sf. Gheorghe, la vechea ctitorie a lui Andrei Şaguna şi secretar al Protopopiatului, poziţie din care este responsabilul şi cu lucrările de zidire şi pictura catedralei din centrul oraşului. În paralel, în condiţii grele, renovează capital casa parohială distrusă de un incendiu şi nelocuită din anii ’40. Apoi, cu neobosită osteneală, începe renovarea bisericii parohiale şi construirea gospodăriei anexe casei parohiale, ajungând după sfinţirea catedralei din oraş, în anul 1983, protopop al judeţului Covasna.
Ca protopop s-a implicat şi în susţinerea măreţului proiect de rectitorire a Mănăstirii Sâmbăta, pe care l-a iniţiat şi finalizat vrednicul de pomenire Mitropolit Antonie Plămădeală.
În anul 1990, venind în Braşov, în nou înfiinţata Parohie Tractorul III, se angajează alături de credincioşi la zidirea Bisericii Sf. Dimitrie şi Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou. Slujeşte la început cu naşul lui de cununie, pr. Viorel Chiţu şi cu pr. Dumitru Dârjan, la Biserica „Sf. Ap. Petru şi Pavel”. Apoi ca trupul Bisericii primare în catacombe, într-o capelă amenajată la parterul unui bloc, vreme de 13 ani. Alături de pr. Răzvan, finalizează construcţia bisericii şi începe pictarea acesteia. S-a mutat la cele veşnice în septembrie 2015. Dumnezeu să-l odiheanscă în pace!
În condiţiile istorice cunoscute, desfăşurându-şi activitatea într-un mediu multietnic şi pluriconfesional, în care enoriaşii români au fost numeric minoritari, preoţii protopopi ortodocşi din Eparhia Covasnei şi Harghitei, în calitatea lor de părinţi sufleteşti şi lideri ai comunităţilor româneşti, s-au străduit să contribuie la păstrarea şi afirmarea culturii româneşti şi la prosperitatea materială şi spirituală a românilor din sud-estul Transilvaniei.
Erich-Mihail Broanăr
Ioan Lăcătuşu
Sebastian Pârvu
