În cadrul proiectelor dedicate aniversării Centenarului Marii Uniri, redacția cotidianului Mesagerul de Covasna, începând cu acest număr, va publica, în serial, volumul „Păstori sufleteşti ai Sfintelor Altare din Eparhia Covasnei şi Harghitei”, de Erich-Mihail Broanăr, Ioan Lăcătuşu și Sebastian Pârvu, volum apărut la Editura Grai Românesc, cu binecuvântarea Preasfinţitului Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei.
Cartea reprezintă un omagiu adus slujitorilor Bisericii Ortodoxe din județele Covasna şi Harghita – preoți, protopopi și ierarhi la pregătirea, înfăptuirea și consolidarea Marii Uniri. Lucrarea introduce în circuitul public informații, în mare parte inedite, despre contribuția Bisericii Ortodoxe, a școlilor confesionale și asociațiilor culturale românești din această parte de țară la păstrarea și afirmarea identității naționale românești din Arcul Intracarpatic.
Pe lângă frumuseţile naturale unanim apreciate, salba de staţiuni balneo-climaterice, bogăţia izvoarelor de apă minerală şi de gaze mofetice, întinderea pădurilor şi păşunilor alpine, zona sud-estului Transilvaniei, a Arcului Intracarpatic, cunoscută în istorie sub denumirea de Secuime, de multe ori, este percepută ca o zonă monoetnică maghiară, ca un „bloc compact secuiesc”. În afara cercurilor de specialişti şi a populaţiei locale, publicul larg cunoaşte foarte puţine date despre faptul că această binecuvântată regiune din inima României, face parte din spaţiul de etnogeneză a poporului român şi că, după Ţara Haţegului, arheologii au identificat aici cea mai mare densitate de cetăţi dacice şi castre romane. La fel de puţin cunoscute sunt intensele schimburi de populaţie, care au avut loc în decursul istoriei, de o parte şi de alta a Carpaţilor, şi numeroasele relaţii economice, culturale, spirituale, sociale desfăşurate permanent între locuitorii de pe cele două versante ale Carpaţilor Răsăriteni. Nici studiile şi nici lucrările referitoare la personalităţile româneşti din Arcul Intracarpatic nu au fost, din păcate, sub acest generic destul de bine intrate în atenţia cercetătorilor până în anul 1989. Excepţie au făcut câteva volume despre patriarhul Miron Cristea, mitropolitul Nicolae Colan, scriitorii Octavian Codru Tăslăuanu şi Romulus Cioflec şi alte câteva studii apărute în presa de specialitate şi tot atât de puţine articole în presa locală.
Cercetările întreprinse, după decembrie 1989, au pus însă în evidenţă faptul că, în localităţile Arcului Intracarpatic, respectiv a actualelor judeţe Covasna şi Harghita, pe lângă personalităţile de etnie maghiară, s-au născut valoroşi intelectuali români,elite locale şi de valoare naţională, de o mare diversitate socio-profesională: lingvişti, filologi, arheologi, istorici, teologi, geologi, botanişti, pedagogi, ingineri, economişti, informaticieni, cadre didactice universitare, decani, rectori ai unor instituţii de învăţământ superior, cercetători, scriitori, publicişti, folclorişti, medici, jurişti, ingineri, pictori, graficieni, muzicologi, compozitori, autori de cursuri universitare şi manuale şcolare şi ai unor opere de referinţă, dicţionare, lexicoane, traducători, oameni politici, miniştri, alţi demnitari de stat, ofiţeri superiori, generali ş.a. Ne aflăm în faţa unor personalităţi cu specializări dintre cele mai diverse şi cu importante rosturi în societate, care, prin competenţă profesională şi conduită morală, au dobândit o binemeritată apreciere şi recunoştinţă publică.
În acest sens, volumul Repere identitare româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, apărut la Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2014, în capitolul Personalităţi ale ştiinţei, culturii şi spiritualităţii româneşti, prezintă sinteze biobibliografice a peste 350 de personalităţi grupate astfel: academicieni, cadre didactice universitare, cercetători ştiinţifici, scriitori, muzeografi şi arhivişti, publicişti, pictori şi sculptori, arhitecţi, medici, ofiţeri, ingineri, profesori şi învăţători, lideri naţionali şi locali, alţi intelectuali români din judeţele Covasna şi Harghita. Un loc distinct în rândul intelectualilor români din sud-estul Transilvaniei, îl ocupă păstorii sufleteşti ai Sfintelor Altare din Eparhia Covasnei şi Harghitei – ierarhi, preoţi-protopopi, monahi şi teologi.
Redăm sintetic, câteva informaţii referitoare la elita intelectuală laică, din localităţile judeţelor Covasna şi Harghita.
Profesori universitari, foşti decani, prodecani, prorectori şi rectori: Flilofteiu Francisc Laszlo (1730-1810), profesor la Blaj, Alexandru Tohăneanu (1907, Întorsura Buzăului – 1988, Bucureşti), profesor la Universitatea din Cluj-Napoca; Ioan Şandru (1913-2010), născut la Poiana Sărată, profesor la Universitatea din Iaşi; Matei Basarab (n. 25 iunie 1929, Covasna), fost decan al Facultăţii de Drept din Cluj-Napoca (1991-1995); Horia Colan (n. 11 mai 1926, Covasna), decan al Facultăţii de Mecanică din Cluj-Napoca (1990) şi rector al Institutul Politehnic din Cluj-Napoca (1990-1992).); Nicolae Ciangă (n. 1947, Covasna), fost prodecan al Facultăţii de Geografie din Cluj-Napoca (1997-2000), Virgil Solnoţiu, născut în 1933 în Cristurul Secuiesc, fost decan al Facultăţii de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, pictor, Petru Pânzaru din Covasna, Mihai Rafiroiu din Araci, Ştefan Vodă din Topliţa, Nicolae Bucur din Miercurea-Ciuc, Elena Glodeanu din Covasna, Vasile Bejan din Breţcu, Anca Ursache Cojan din Covasna, Ion Micu din Miercurea-Ciuc, Gheorghe Moldoveanu din Iarăşi, Ioan Roşca din Sărmaş, Traian Chindea din Bilbor, Nicolae Cotfas din Subcetate, Doina Butiurcă din Subcetate, Titus Felix Furtună din Covasna ş.a.
Din numărul mare de profesori universitari, autori de lucrări, cursuri, studii şi articole de specialitate, conducători de doctorat, menţionăm: Aurel Gociman-Oituz, Nicolae Cordoş, Aurel Duşa, Ernest Lupan, Ioan Maxim, Petre Suciu, Mihu Cerchez, Nicolae Tane, Alexandru Otca, Ionel Havan, Sorin Micu, Ilie Tămaş, Doru Covrig, Dan Dobrean, Carmen Tămaş, Carmen Moş, Liviu Rusu Ciucanu, Maria Ciobotă, Sorin Pop, Ioan Mariş, Vasile Avram, Radu şi Ana Selejan, Dumitru Mureşan, Valer Dorneanu, Victor Dobreanu, Dan Dobreanu, Dan Munteanu Colan, Valer Dorneanu, Victor Dobreanu, Cornel Udrea, Tudor Daniel Cotfas, Nicolae Cotfas, Radu Petru Cotfas ş.a.
Cercetători ştiinţifici: Susana Geangalău din Tulgheş, Horia Radu din Vâlcele, Cecelia Fărcaş din Iarăşi, Felicia Diculescu din Întorsura Buzăului, Constantin Hârlav din Bilbor, Pavel Mureşan din Subcetate, Dorel Marc din Gălăuţaş ş.a.
Scriitori: Romulus Cioflec din Araci, Ilie Şandru din Topliţa, Ion Nete din Miercurea-Ciuc, Ion Ciurea-Weidner din Covasna, Gheorghe Olteanu din Sf. Gheorghe, Dumitru Hurubă din Subcetate, Cornel Udrea din Gheorgheni, Nadia Cella Pop din Ariuşd, Radu Macrinici din Sf. Gheorghe, Ionel Simota din Miercurea-Ciuc ş.a.
Muzeografi şi arhivişti: Nicolae Moldovan din Vâlcele, Sidonia Puiu din Topliţa, Aurel Marc din Topliţa, Dan Vasile Baicu, Ioan Lăcătuşu, Luminiţa Florica Cornea din Sf. Gheorghe, Ana Dobreanu din Miercurea –Ciuc, Dan Buzea din Întorsura Buzăului, Zorel Suciu, Costel Cristian Lazăr şi Viorica Macrina Lazăr din Topliţa ş.a.
Publicişti: Octavian Codru Tăslăuanu din Bilbor; Ghiţă Popp din Poiana Sărată; Octavian M. Dobrotă din Odorheiu Secuiesc, Mihai Filimon, Gheorghe Chiper, Mihai Groza, Angela Bârsan, Gina Ştefan din Miercurea-Ciuc, Mihai Suciu din Voşlobeni, Marius Sorin Deac, Ioan Drăgan, Horia-Vasile Deliu, Herman Rosner, Vasile Stancu, Preda Niţă, Dumitru Manolăchescu, Gabriel Florescu, Maria Graur, Oana Mălina Negrea, Doru-Decebal Feldiorean, Erich-Mihail Broanăr, Dan Tănase din Sf. Gheorghe, Gheorghe Anghel din Întorsura Buzăului ş.a.
Profesori şi învăţători autori de manuale şcolare şi volume de specialitate: Dimitrie Cioflec din Araci, Gheorghe Zaharia din Întorsura Buzăului; Nicolae Bogdan din Hăghig, Teodor Chindea din Voşlobeni; Matei Jurebiţă din Covasna; Ligia Ghinea din Sfântu Gheorghe; Constantin Sporea din Vama Buzăului; Gheorghe Rafiroiu din Araci, Nicolae Vleja din Covasna, Florin Diac din Vidacut, Toni şi Victor Geangalău din Tulgheş, Doina Dobreanu din Subcetate ş.a.
O parte din personalităţile româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, în rândul cărora la loc de cinste s-au aflat ierarhii şi preoţii ortodocşi, au participat la evenimente importante din istoria naţională, au contribuit hotărâtor la înfiinţarea şi funcţionarea unor instituţii şi la redactarea unor publicaţii de importanţă naţională sau au obţinut performanţe ştiinţifice, culturale şi sportive notabile, precum: patriarhul Elie Miron Cristea, din Topliţa, autorul primei teze de doctorat din istoria literaturii române despre Viaţa şi opera lui Eminescu (tipărită în maghiară, susţinută la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Budapesta în anul 1895); tinerii Elie Miron Cristea şi Octavian Codru Tăslăuanu, din Bilbor, principalii organizatori ai Muzeului Asociaţiunii ASTRA; Octavian Codru Tăslăuanu conducător, proprietar şi editor al revistei Luceafărul (1902-1906 Budapesta, 1906-1914 Sibiu, 1919 Bucureşti); în 1920 a înfiinţat la Cluj Institutul de Arte Grafice şi Tipografia „Ardealul”, iar în anul 1941 a înfiinţat la Bucureşti revista „Dacia”, împreună cu Emil Giurgica şi cu Dan Botta; Ghiţă Popp, din Poiana Sărată, editorul seriei a III-a a revistei „Tribuna”, la Bucureşti, în care a militat cu curaj, demnitate şi convingere pentru unirea Transilvaniei cu Patria mamă, iar în 1917, la Kiev, a scos revista „România Mare”, care se adresa prizonierilor români proveniţi din armata austro-ungară; Romulus Cioflec, din Araci, a fost redactor, respectiv prim redactor la „Cuvânt Moldovenesc” şi la „Sfatul Ţării”, la Chişinău (1918); Nicolae Bogdan, din Hăghig, aflat în exil la Paris, a făcut parte din Comitetul Naţional al Unităţii Române, condus de Take Ionescu şi a publicat studiul Les roumains de Transylvanie; Pompiliu Nistor, din Araci şi Octavian Codru Tăslăuanu, din Bilbor, au făcut parte din grupul de iniţiativă care a propus înfiinţarea Corpului Voluntarilor Ardeleni, în anul 1917; patriarhul Elie Miron Cristea, împreună cu Iuliu Hossu şi alţi fruntaşi ardeleni au făcut parte din delegaţia care a prezentat actul Marii Uniri Regelui Ferdinand; profesorul Dimitrie Cioflec, din Araci, a redactat în 1853 prima culegere de poezii populare din Ţara Bârsei, şi chiar printre primele din întreg spaţiu românesc; inginerul Carol S. Caracioni-Craciun, născut în Odorhei, în 1809 a revoluţionat, din punct de vedere tehnic, domeniul extracţiei sării din România, înlocuind sistemul de extracţie de tip clopot cu acela de tip cameral (cu camere trapezoidale) şi a uşurat munca ocnaşilor din minele de sare; medicul Aurel Bucur din Topliţa, care a realizat primele operaţii pe inimă şi vase de sânge, înlocuind valvele inimii cu valve artificiale; cercetătorul Ioan Brânduş, din Araci, a fost şeful delegaţiei de cercetători care a realizat experimentele româneşti pentru zborului primului român în cosmos – Dumitru Prunariu, în 1981, Onoriu Raţiu, născut la Topliţa în 1927, autor de studii şi lucrări de specialitate a fost director al Grădinii Botanice din Cluj; George Sbârcea (pseudonim Claude Romano) (n. 23 martie 1914, Cluj) muzicolog şi compozitor, originar, prin familie, din Topliţa; are numeroase lucrări de muzicologie, compoziţii de muzică uşoară şi traduceri
Patriarhul Miron Cristea, mitropolitul Nicolae Colan, Nicolae Edroiu şi Horia Colan, membri ai Academiei Române, sunt născuţi în localităţi din cele două judeţe. În decursul anilor, câteva personalităţi originare din judeţele Covasna şi Harghita au ocupat demnitatea de miniştri: Miron Cristea a fost regent, şi apoi prim-ministru (1938); Nicolae Colan, ministru al Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor (1938); Ghiţă Popp, ministru al Cultelor şi Artelor (1944); Valer Dorneanu, ministru pentru Relaţia cu Parlamentul (1992-1995); Eugen Clinciu, tot ministru pentru Relaţia cu Parlamentul (1996-1998); Mircea Duşa, ministru al Administraţiei şi Internelor (2012) şi ministru Apărării Naţionale (din 2013). De menţionat şi faptul că Justinian Teculescu, în calitate de preşedinte al Consiliului Naţional Român din Alba Iulia, a fost preşedintele Comitetului de organizare a Adunării Naţionale din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, şi apoi primul episcop al Armatei Române (1922-1923).
În această binecuvântată parte din inima României s-au născut un „buchet” de ierarhi ortodocşi, personalităţi de primă mărime a spiritualităţii ortodoxe, culturii româneşti şi vieţii publice din România. În rândul acestora menţionăm: Patriarhul Miron Cristea (1868-1939, născut la Topliţa, jud. Harghita), Mitropolitul Nicolae Colan (1893-1967, născut la Araci, jud. Covasna), Episcopul Justinian Teculescu (1856-1932, născut la Covasna, jud. Covasna), Episcopul Veniamin Nistor (1886-1963, născut la Araci, jud. Covasna), Episcopul Emilian Antal (1894-1971, născut la Topliţa, jud. Harghita), PS Sofian Braşoveanul (născut la 22 iulie 1970, în Băcel, jud. Covasna) episcop-vicar, Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Germaniei, Austriei şi Luxembourgului (Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord), PS Ignatie Mureşeanul (născut la 7 iulie 1976, în Bilbor, jud. Harghita) episcop-vicar, Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei (Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale). Alături de aceştia, un rol deosebit de important în păstorirea încercaţilor credincioşi ortodocşi români din Eparhia Covasnei şi Harghitei şi în prezervarea şi afirmarea credinţei ortodoxe şi a identităţii româneşti, într-un mediul multietnic şi pluriconfesional, în care românii au fost şi sunt numeric minoritari, l-a avut şi ÎPS Ioan Selejan (născut în localitatea Pietrani, în jud. Bihor, la 11 noiembrie 1951), arhiepiscopul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, în perioada 1994-2014 şi PS Andrei Moldovan (născut la 22 noiembrie 1967, în localitatea Cheţani, jud. Mureş), episcopul Covasnei şi Harghitei, din 15 februarie 2015.
Cu educaţia primită în familie, biserică şi şcoală din localitatea natală fiecare ierarh şi preot în parte s-a format ca o personalitate marcantă a Bisericii Ortodoxe Române, dar şi cu binecuvântate rosturi publice în alte domenii ale vieţii culturale, sociale şi politice româneşti. Ca personalităţi implicate în viaţa publică românească ierarhii şi preoţii născuţi în această parte de ţară (Miron Cristea, Emilian Antal, Justinian Teculescu, Veniamin Nistor şi Nicolae Colan, protopopii din familiile Dimian din Breţcu, Neagovici (Negoiescu) din Întorsura Buzăului, Nistor şi Rafiroiu din Araci, preoţii din parohiile ortodoxe, de la începutul secolului XX) au participat activ la pregătirea şi înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Tânărul Nicolae Colan a contribuit nemijlocit la consolidarea unirii Basarabiei cu Ţara Mamă, prin activitatea rodnică desfăşurată în primăvara anului 1918 la Chişinău.
Toţi ierarhii ortodocşi originari din judeţele Covasna şi Harghita, şi un număr important de preoţi, sunt autori de volume şi studii teologice, remarcându-se în mod deosebit Patriarhul Miron Cristea, Mitropolitul Nicolae Colan şi preoţii Constantin Dimian, Aurel Nistor, Ioan Rafiroiu, Gheorghe Jurebiţă, Gheorghe Papuc, Gheorghe Răţulea ş.a.
Sunt remarcabile şi contribuţiile acestora în sfera culturii laice: Patriarhul Miron Cristea – autorul unor studii privind folclorul românesc; Mitropolitul Nicolae Colan – autorul lucrării de licenţă despre scrierile cărturarului Dimitrie Cantemir; Veniamin Nistor – autorul unui studiu etnografic despre cultura populară din satul natal Araci, preoţii Gheorghe Neagovici, Ioan Boian, Constantin Gane, Gheorghe Răţulea, Dumitru Gherman, Ioan Bercu sunt autorii unor lucrări monografice şi cronici parohiale.
La fel de cunoscută este şi activitatea ierarhilor menţionaţi, şi a unor preoţi, în publicistica vremii, în calitatea lor de fondatori ai unor publicaţii religioase şi laice, dar şi de iscusiţi publicişti. Aprecierea se referă atât la ierarhii care au activat în perioada interbelică, cât şi la cei din generaţia actuală.
Documentele vremii remarcă activitatea deosebită desfăşurată de aceşti ierarhi şi foarte mulţi preoţi în cadrul Asociaţiunii ASTRA (Miron Cristea, Nicolae Colan, Justinian Teculescu, Emilian Antal, Veniamin Nistor, Ioan Petric, Constantin Dimian, Aurel Nistor, Ioan Rafiroiu) cât şi în alte asociaţii culturale, din perioada interbelică.
Numele acestor ierarhi sunt menţionate şi în calitatea lor de ctitori de locaşuri de cult. Să amintim în acest context demersurile Patriarhului Miron Cristea pentru înălţarea Catedralei Mântuirii Neamului şi pentru ridicarea Mănăstirea „Sfântul Ilie” în Topliţa sa natală, locaşurile de cult ctitorite de fiecare ierarh, în eparhiile în care au păstorit, menţionând în acest sens, cele 38 biserici ctitorite de ÎPS Ioan Selejan, după înfiinţarea în anul 1994 a tinerei Eparhii a Munţilor.
O menţiune distinctă se impune a fi făcută despre activitatea jertfelnică a Episcopului Nicolae Colan din perioada care a urmatDictatului de la Viena, perioadă în care a rămas lângă credincioşii săi, singurul ierarh ortodox din Transilvania de Nord-Est cedată Ungariei horthyste.
În timpul regimului comunist Episcopul Veniamin Nistor a fost îndepărtat din scaunul arhieresc prin desfiinţarea Episcopiei Caransebeşului (1948), Episcopul Emilian Antal fiind în „surghiun” la Mănăstirea din Topliţa a fost permanent în vizorul Securităţii, mai mulţi preoţi ortodocşi au suferit ani grei de temniţă, doar pentru vina de a fi slujitor al Sfintelor Altare.
În semn de respect şi de preţuire a vrednicilor ierarhi născuţi în această parte de ţară, după decembrie 1989, în localităţile lor natale au fost organizate manifestări de cunoaştere a activităţii acestora şi de cinstire a numelor lor. S-a reuşit astfel ca în prezent numele ierarhilor Miron Cristea, Nicolae Colan, Justinian Teculescu, Veniamin Nistor şi Emilian Antal, a preoţilor Aurel Nistor, Ioan Rafiroiu, Gheorghe Papuc ş.a. să constituie prezenţe cotidiene în mentalul colectiv, respectate deopotrivă de români, dar şi de concetăţenii de etnie maghiară.
O pagină luminoasă din istoria românilor din Arcul Intracarpatic o constituie înfiinţarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei şi păstorirea rodnică a Înaltpresfinţitului Arhiepiscop Ioan Selejan şi a Preasfinţitului Andrei Moldovan. În perioada 1994-2015, în Eparhia Covasnei şi Harghitei s-au desfăşurat ample lucrări de restaurare a bisericilor şi caselor parohiale, de construire a unor noi biserici, mănăstiri şi case parohiale, de pictare şi refacerea picturii lăcaşurilor de cult din cadrul Eparhiei. În această perioadă, au fost construite 34 de biserici, 6 mănăstiri şi schituri, 25 de care parohiale, au fost amenajate 4 capele militare, 2 capele şcolare, 3 capele în spitale şi una la Penitenciarul din Miercurea-Ciuc, au fost reparate 140 de biserici şi 67 case parohiale, au fost pictate şi repictate 58 de biserici.
Importanţa tinerei eparhii pentru păstrarea şi afirmarea credinţei ortodoxe şi a comunităţilor româneşti în spaţiul multietnic şi pluriconfesional al sud-estului Transilvaniei este cu atât mai evidentă cu cât asistăm, în continuare, la promovarea unor proiecte separatiste care îşi propun obţinerea autonomiei teritoriale şi formarea unei enclave etnice în inima României.
Având în vedere importanţa bisericilor ortodoxe pentru păstrarea şi afirmarea identităţii naţionale româneşti, în rândul celor mai de seamă lideri spirituali ai românilor din Arcul intracarpatic, s-au aflat şi se află preoţii protopopii ai Bisericii Ortodoxe. În acest sens, redăm, în Anexă, numele acestor cinstite feţe bisericeşti, din actualele judeţe Covasna şi Harghita, aşa cum apar ele în arhivele eclesiastice, cercetate până la această dată.
Păstorind încercaţii lor credincioşi, în cea mai mare parte, în vremuri vitrege pentru ortodoxie şi românitate, fiecare protopop şi-a înscris numele la loc de cinste în cronica Bisericii şi a Neamului, din această parte de ţară. Din noianul evenimentelor importante, în care au fost implicaţi, fiecare în parte, redăm doar câteva. Astfel, se cunoaşte că la Sinodul din anul 1700 de la Alba Iulia, în care s-a hotărât Uniaţia, a participat şi „protopopul Cristea din Haromszek (Treiscaune) cu 13 preoţi”.Ca şi în cazul altor protopopi, cercetările ulterioare au dovedit faptul că semnătura sa a fost falsificată (Ştefan Meteş). I-a urmat „Popa Jipa, despre care o cronică a vremii spune „Oh, vai de sufletul lui că din faptele lui s-au unit Aromsecul şi Ciucul”
Protopopii Petru Pop din Breţcu şi Ioan Moga, din Vâlcele sunt cunoscuţi luptători şi lideri ai românilor din zonă, în timpul Revoluţiei de la 1848-1849. În perioada 1849-1918, protopopii ortodocşi au fost şi inspectori şcolari, pentru şcolile confesionale ortodoxe, iar din 1861 şi preşedinţi ai Despărţământului ASTRA.
Protopopii Radu Verzea din Săcele şi Ioan Petric, din Braşov, au fost, în acelaşi timp, şi protopopi ai Braşovului şi Treiscaunelor. Protopopii Aurel Nistor şi Ioan Rafiroiu, ambii născuţi în Araci, au fost liderii de seamă ai românilor din regiune, în perioada interbelică. Părintele Nistor a fost şi deputat în Parlamentul României. Părintele Rafiroiu a trecut la cele veşnice, în urma martiriului suferit, în închisoarea din Sf. Gheorghe, în perioada noiembrie 1944 – aprilie 1945. În perioada septembrie 1940 – martie 1945, parohiile din zonă s-au aflat în administrarea Protopopiatului Ortodox din Prejmer. Protopopiatul Oituz, reînfiinţat în 1945, va fi desfiinţat în 1952.
Protopopul Nicodim Belea, şi-a susţinut doctoratul în teologie, fiind cunoscut ca un preot cărturar, la fel ca şi protopopii Dimian, Coltofeanu şi Răţulea. De numele protopopului Pompiliu Dumbravă, se leagă terminarea lucrărilor la catedrala ortodoxă din Sf. Gheorghe, de cele ale protopopilor Constantin Dimian, Aurel Nistor, Ioan Boian, Dumitru Gherman, Ioan Bercu, cercetarea istoriei bisericeşti locale (împreună cu preoţii Ştefan Niţu, din Tg. Secuiesc şi Gheorghe Radu, din Barcani), iar de cel al protopopului Florin Tohănean, retrocedarea proprietăţilor bisericeşti confiscate de comunişti.
În calitatea lor de protopopi şi inspectori şcolari, dar şi de reprezentanţi ai comunităţilor locale în relaţiile cu ierarhia bisericească, cu autorităţile publice locale, cu reprezentanţii celorlalte culte în perioada de referinţă s-au afirmat ca adevăraţi lideri ai comunităţilor româneşti din sud-estul Transilvaniei. Este motivul pentru care, în prezenta lucrare, prezentăm principalele date biografice ale unor protopopi, personalităţi emblematice ale zonei de referinţă.
La înfiinţarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei, aceasta avea în jurisdicţia ei patru aşezăminte monahale:Mânăstirea Topliţa, judeţul Harghita cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul”, înfiinţată în anul 1928 de primul Patriarh al României, dr. Elie Miron Cristea, fiu al Topliţei Române; Mânăstirea Doamnei-Moglăneşti, judeţul Harghita, cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”şi „Naşterea Maicii Domnului”, înfiinţată în anul 1658; Mânăstirea Mărcuş, judeţul Covasna, cu hramul „Tuturor Sfinţilor Români” şi „Acoperământul Maicii Domnului”, înfiinţată în anul 1991;Schitul Dumbrăvioara, cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, înfiinţat în anul 1930.
O contribuţie deosebită la reînnoirea vieţii monahale în Eparhia Covasnei şi Harghitei o are Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, sub a cărui oblăduire duhovnicească s-auînfiinţat 5 mânăstiri şi un schit, pe lângă cele existente care au fost reorganizate:Mânăstirea Izvorul Mureşului, judeţul Harghita, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, mânăstire de maici, construită între anii 1996-2000;Mânăstirea Făgeţel, judeţul Harghita, cu hramul „Sfânta Treime” şi „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, mânăstire de călugări, reactivată de PS Ioan în anul 1995; Mânăstirea „Sfântul Nicolae”, mânăstire de maici înfiinţată în anul 1994, care funcţionează pe lângă Centrul Eparhial din Miercurea-Ciuc;Mânăstirea Sita Buzăului, judeţul Covasna, cu hramul „Schimbarea la Faţă”, mănăstire de maici, construită între anii 1997-2009;Mânăstirea Valea Mare, judeţul Covasna, cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, mânăstire de călugări, construită între anii 1998-2009;Schitul Gura Izvorului – Secu (Topliţa), cu hramul „Tuturor Sfinţilor”, schit de călugări, construit între anii 1999-2009.
În anul 2015, în Episcopia Covasnei şi Harghitei sunt 10 aşezăminte monahale: 8 mânăstiri şi 2 schituri, dintre care 5 sunt de monahi şi 5 de monahii.
Personalul monahal din cadrul Eparhiei numără 140 de vieţuitori. Între aceştia unul este doctorand, 3 au absolvit Cursurile de Master în Teologie, 12 au obţinutLicenţa, iar 8 au absolvit Seminarul Teologic. La conducerea acestor vetre monahaleamintim 8 stareţi şi stareţe de mânăstire şi 2 egumeni, iar între slujitorii sfinteloraltare avem în prezent 8 protosingheli şi 3 arhimandriţi.
Hramurile mânăstireşti şi parohiale au fost tot atâtea prilejuri pentru a trăi în comuniune, pentru unirea forţelor spirituale spre propulsarea binelui comun; cu aceste ocazii împreună cu numeroşi credincioşi, au fost prezenţi binefăcători şi prieteni constanţi ai Episcopiei, personalităţi ale vieţii publice locale, regionale, naţionale, studenţi, elevi, grupuri de colindători ş.a.
În decursul vremii, mai mulţi credincioşi ortodocşi din comunităţile româneşti au devenit vieţuitori ai unor aşezăminte monahale. Dintre aceştia amintim: ieromonahii: Atanasie şi Chiril Păvălucă (vieţuitori la Mânăstirea Neamţ şi Muntele Athos, născuţi în Breţcu); Veniamin şi Timotei Tohăneanu (iconar şi stareţ la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, născuţi la Întorsura Buzăului); Mihail Goia (stareţul Mânăstirii Topliţa, fiu al oraşului); Gheorghe Avram (fostul stareţ al Mânăstirii Valea Mare, fiu al acestei localităţi), Atanasie Floroiu (stareţul Schitului Prodromu, de la Muntele Athos, născut în satul Băcel, com. Chichiş) ş.a.
Un capitol distinct este destinat preoţilor slujitori ai Sfintelor Altare din Episcopia Covasnei şi Harghitei. În lucrarea Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură, în capitolele destinate istoriei Bisericii Ortodoxe Române din sud-estul Transilvaniei, dar şi în micromonografiile fiecărei comunităţi parohiale ortodoxe, din cuprinsul actualei Eparhii a Covasnei şi Harghitei, sunt prezentate pe larg principalele aspecte ale pastoraţiei preoţilor, care în decursul ultimelor secole au slujit Sfintele Altare ale parohiilor din zona menţionată. Volumele O candelă în Carpaţi. Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei.15 ani de la înfiinţare. 1994-2009 şi Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei. 20 de ani în slujba lui Dumnezeu şi a Neamului Românesc redau sintetic, şirul preoţilor care au slujit Sfintele Altare ale bisericilor din Eparhia Covasnei şi Harghitei, în perioada 1994-2014, precum şi principalele aspecte ale activităţii pastoral-misionare, culturale şi sociale desfăşurate, după înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, în fiecare parohie în parte. Din rândul preoţilor cu preocupări teologice, în lucrarea de faţă, prezentăm câteva date biografice, şi nu numai, despre preoţii Gheorghe Jurebiţă (1894-1968) şi Gheorghe Papuc (1928-1993) din Covasna, şi despre preoţii din Eparhia Covasnei şi Harghitei care au fost deţinuţi în închisorile comuniste.
Prin înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi instalarea Înaltpreasfinţitului Ioan Selejan în scaunul episcopal, în septembrie 1994 şi a PS Andrei Moldovan, în februarie 2015, a început un nou capitol în viaţa preoţilor, monahilor.
Noua Eparhie cuprindea două protopopiate, Sfântu Gheorghe şi Miercurea-Ciuc, 99 de parohii, 61 de preoţi şi un număr de 24 vieţuitori în cele trei mânăstiri şi un schit (Mânăstirea Topliţa, Mânăstirea Doamnei-Moglăneşti, Mânăstirea Mărcuş şi Schitul Dumbrăvioara).
Latura misionar-pastorală a preoţimii a constituit un obiectiv important pentru Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan şi pentru Preasfinţitul Andrei. Astfel, un prim pas a fost acela de a şcolariza tineri din cele două judeţe la seminariile şi facultăţile de teologie din ţară şi hirotonirea lor, urmărind în acest sens şi o anumită stabilitate a preoţilor în parohii. Dacă la înfiinţarea Episcopiei, în cele două judeţe existau doar 5 preoţi localnici, în anul 2009, aceştiasunt, în procent de 90%, din localităţile Eparhiei, ceea ce este o mare realizare subaspect pastoral-misionar.
Menţionăm că, în cei 21 ani de existenţă a Episcopiei, ÎPS Ioan şi PS Andrei au hirotonit un număr de 101 de preoţi. Toţi cei 110 preoţi slujitori ai Eparhiei, în anul 2015, au studii superioare. Dintre aceştia 49 sunt absolvenţi de Master în Teologie, 3 sunt doctoranzi, trei au titlul de Doctor în Teologie (Petre Cătinean, Cristian Ovidiu Groza şi Ciprian-Ioan Staicu) şi unul are titlul de Doctor în Istorie (Sebastian Lucian Pârvu).
În urma cursurilor de perfecţionare, 29 de preoţi au obţinut gradul I în preoţie, 25 de preoţi au gradul II şi 20 de preoţi au definitivatul.
Pentru a intensifica pastoraţia credincioşilor, ÎPS Ioan a îmbunătăţit organizarea administrativ-bisericească prin înfiinţarea unor parohii noi, numărul lor a crescut de la 99 de parohii în 1994, 118 în anul 2015.
La propunerea ÎPS Ioan, Adunarea Eparhială din primăvara anului 2006 a aprobat înfiinţarea, pe lângă cele două protopopiate existente, Protopopiatul Miercurea-Ciuc şi Protopopiatul Sfântu Gheorghe, a încă două protopopiate:
Protopopiatul Topliţa.Sediul Protopopiatului Topliţa a fost amenajat în imobilul existent în incintaParohiei Topliţa I, protopop Dumitru Apostol.
Protopopiatul Întorsura Buzăului, protopop Florin Tohăneanu.
Parohiile celor patru protopopiate au fost organizate, începând din anul 2006, în cercuri pastorale, care au în componenţă, după caz, între 5 şi 7 parohii, şi a căror activitate a vizat îmbunătăţirea misiunii pastoral-misionare şi cuprinderea în activitatea pastorală a credincioşilor din parohiile mici şi din filii. În celepatru protopopiate fiinţează 14 cercuri pastorale.
Numeroşi preoţi s-au remarcat în toată această perioadă de 20 ani (1994-2014), printr-o activitate deosebită pe plan pastoral şi gospodăresc, ceea ce a dus la acordarea de distincţii bisericeşti de către ÎPS Ioan: 3 preoţi au primit „Crucea Patriarhală”, 25 preoţi au primit distincţia de „Iconom stavrofor”, 22 preoţi au primit distincţia de „Iconom” şi 7 preoţi au primit distincţia de „Sachelar”. În septembrie 2014, la împlinirea a 20 de ani de la înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, ÎPS Ioan a acordat distincţia „Crucea Munţilor”, unui număr 16 de preoţi, iar PS Andrei, în cursul anului 2015, a acordat distincţia „Crucea Eparhială” unui preot paroh, 17 preoţi au primit distincţia de „Iconom stavrofor”, 4 preoţi au primit distincţia de „Iconom” şi 2 preoţi au primit distincţia de „Sachelar”.
Preoţii, ca slujitori ai Bisericii, ca lideri spirituali ai comunităţilor parohiale, au trăit şi împărtăşit bucuriile şi neîmplinirile uneori, alături de credincioşi, preocuparea esenţială fiind binele comun în lumina dragostei Mântuitorului Iisus Hristos, pe această „gură de rai”. Purtând crucea în mâini, ei au fost în fruntea norodului la vremi de cumpănă. Preoţimea, în toate timpurile, şi-a iubit neamul şi ţara deopotrivă, ţinutul acesta românesc binecuvântat de Dumnezeu. Această dragoste de neam şi de legea strămoşească a călăuzit micile comunităţi de creştini ortodocşi români, câte au mai rămas în majoritatea localităţilor etnic mixte, din interiorul Arcului Intracarpatic.
Prezentul volum este redactat din iniţiativa, cu binecuvântarea şi sprijinul PS Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei. În redactarea sa, principalele surse biografice au fost: Pr. dr. Sebastian Pârvu, Românii din scaunele secuieşti în Revoluţia de la 1848-1849, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2014; Erich-Mihail Broanăr, Ierarhi ortodocşi născuţi în judeţele Covasna şi Harghita. Legăturile acestora cu meleagurile natale, teză de licenţă, Sibiu, 2013; Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2003; Ioan Lăcătuşu, Nicoleta Ploşnea, O candelă în Carpaţi – 15 ani de la înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, coordonator ÎPS Ioan Selejan, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2009; Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei. 20 de ani în slujba lui Dumnezeu şi a Neamului Românesc, coordonator ÎPS Ioan Selejan, Arhiepiscopul Episcopiei Covasnei şi Harghitei, ediţie îngrijită de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2014; Ioan Lăcătuşu, Erich-Mihail Broanăr, Repere identitare româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2014; Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”.
Lucrarea se doreşte a fi un act de cinstire, un semn de recunoştinţă şi apreciere pentru întreaga activitate preoţească, desfăşurată de-a lungul veacurilor, de sute de slujitori ai Sfintelor Altare din Eparhia Covasnei şi Harghitei, în frunte cu ierarhii lor, în slujba lui Dumnezeu şi a dăinuirii Neamului Românesc, în Carpaţi. (va urma)
Erich-Mihail Broanăr
Ioan Lăcătuşu
Sebastian Pârvu
