Boala parodontală (după vechea denumire – parodontoza) are o istorie la fel de lungă ca cea a omului însuşi, însoţindu-l încă din cele mai vechi timpuri. Prin mijloace moderne de investigaţie, această boală s-a evidenţiat chiar şi la mumii îmbălsămate în urmă cu 4.000 de ani, în Egiptul Antic.

Cum se manifestă?

Parodontopatia este caracterizată printr-o diminuare treptată a inserţiei dinţilor pe arcadele dentare, manifestată clinic prin următoarele simptome:

• Distanţarea dinţilor (pierzându-se astfel punctul de contact dintre aceştia) şi apariţia unor spaţii interdentare numite treme, inexistente anterior, ce dau aspect de „dinţi în evantai”;

• Mobilitatea dentară de diferite grade (0, 1, 2 şi 3);

• Alungirea dinţilor – din cauza retracţiei gingiilor de la bază, rădăcina rămânând dezvelită – însoţită adesea de o sensibilitate locală la diverşi agenţi termici (rece, cald) sau la alimente dulci, acre sau sărate.

Cavitatea bucală (gura) este populată cu microbi care, în condiţii de igienă precară, se înmulţesc într-un ritm accelerat, devenind virulente şi determinând inflamaţia gingiei (gingivită), manifestată prin tumefierea, înroşirea, sângerarea, durerea sub formă de jenă, însoţită întotdeauna de halena fetidă (mirosul neplăcut) a gurii.

Pe scurt, inflamaţia se propagă dinspre gingie spre os şi spre ligamentul alveolodentar, suportul de susţinere a dintelui în alveola osoasă, neîndeplinindu-şi astfel rolul său activ. În felul acesta, dintele devine „tot mai liber să facă ce vrea”, astfel că, în urma solicitărilor masticatorii, ajunge în cele din urmă să cadă, fie singur, fie „ajutat” de medicul stomatolog.

Factori de risc

Printre factorii de risc cunoscuţi care pot favoriza apariţia bolii parodontale se numără:

  • Lipsa igienei bucale
  • Periajul dentar incorect
  • Tartrul dentar
  • Fumatul şi consumul de alcool
  • Lucrările protetice sau ortodontice incorecte, care favorizează acumularea plăcii bacteriene;
  • Predispoziţia ereditară;
  • Tulburările endocrine, diabetul zaharat etc.

Metode de prevenire

 1. Aplicarea corespunzătoare a măsurilor de  igienă bucală. Aceasta se realizează prin:

• Periaj dentar corect efectuat: periaj vertical, efectuat dinspre gingie spre dinte, în aşa fel încât să stimulăm „urcarea” gingiei pe dinte. Periajul trebuie să se efectueze în completare, pe suprafeţele ce vin în contact între cele două arcade.

Perierea orizontală este incorectă şi este un factor responsabil de apariţia cavităţilor de abraziune şi a retracţiei gingivale.

Periuţa de dinţi se schimbă cel puţin o dată la două luni. Periajul se efectuează în general după fiecare masă, în medie de 2-3 ori pe zi (cel de seară este cel mai important).

  • Folosirea aţei dentare – permite îndepărtarea resturilor alimentare din spaţiile interdentare;
  • Folosirea periuţelor interdentare – permit curăţarea spaţiilor interdentare mari şi a zonelor greu accesibile de la nivelul lucrărilor protetice;
  • Folosirea apei de gură – reduce activitatea „plăcii bacteriene”, prin echilibrarea pH-ului (acidităţii) şi prin substanţele antibacteriene pe care le conţine.

• Controlul plăcii dentare (conglomerat de bacterii) şi al tartrului dentar („piatra” ce se depune pe dinţi, de culoare brună, maron sau neagră) – uşor de realizat printr-un control stomatologic regulat. Utilizarea de către medicul stomatolog a air-flow-ului (jet profesional de bicarbonat de sodiu, care curăţă foarte bine suprafeţele dentare) şi eventual, la nevoie, aplicaţii antiiflamatoare pentru gingii.

2. Măsuri care ţin de stilul de viaţă

Un stil de viaţă sănătos, renunţarea la fumat, o alimentaţie naturală compusă din cereale integrale, legume, fructe, precum şi alimente sărace în grăsimi şi sare, previne apariţia bolii parodontale. De asemenea, trebuie evitate alimentele rafinate, lipicioase, bogate în zaharuri (dulciuri, prăjituri, caramele, pâine albă, biscuiţi etc.) deoarece favorizează dezvoltarea şi activitatea bacteriilor răspunzătoare de producerea acestei afecţiuni. Pentru sănătatea gingiilor sunt importante vitaminele A şi C, acestea fiind necesare zilnic într-o cantitate de 800-1000 U.I şi respectiv 60 mg. Alimentele care conţin vitamina C sunt fructele (citrice, coacăze, căpşune, mere), legumele şi zarzavaturile, consumate crude sau cât mai puţin prelucrate. Alimentele cu cel mai bogat conţinut în vitamina A sunt morcovii,  dovleacul, ardeii roşii, spanacul, caisele, mango, lapte, brânză, ouă.

Tratament
Tratamentul bolii parodontale cuprinde o parte neinvazivă (nechirurgicală) şi una invazivă (chirurgicală).

1. Terapia nechirurgicală constă în:

• Curăţarea mecanică a tartrului. Detartrajul se poate realiza manual sau (şi) cu ultrasunete. Se efectuează de către medicul stomatolog şi constă în îndepărtarea tartrului supragingival şi a celui subgingival. După detartraj şi periaj, pacientul poate aprecia senzaţia unei guri curate, pe care trebuie să o menţină ca atare.

• Tratamentul restaurativ (corectarea şi rezolvarea tuturor problemelor dentare).

• Administrarea locală  de antibiotice şi/sau antiinflamatoare.

Tratamentul se efectuează de către medic, în cabinetul stomatologic.

2. Terapia chirurgicală (gingivectomie, grefare, regenerare tisulară ghidată) poate fi necesară în cazuri avansate, dă rezultate bune, fiind însă condiţionată de măsuri stricte de igienă bucală, însoţite de un stil de viaţă şi o alimentaţie adecvate.

Dr. Manuela Vancea,  medic stomatolog

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail