Ce puteam face, decât, ca tot românul, Revoluție. Dar, să lăsăm gluma la o parte, chiar au fost niște zile deosebite, încărcate de trăiri emoționale puternice. În primul rând prin căderea comunismului, despre care nu-mi mai amintesc decât că peste tot era frig, în birouri, acasă, în cârciumi, întunericul, lipsa apei după ora 22, când noi, milițienii cam ajungeam acasă.
Îmi aduc aminte că în jurul datei de 19 decembrie 1989 am fost convocați la o ședință împreună cu organele de securitate, unde la prezidiu erau comandanții de atunci, noi pe scaunele din față și în spatele nostru, la câteva rânduri se aflau c.i.-știi, înaintașii celor de la „doi și un sfert” de astăzi. Fostul inspector șef a spus că la Timișoara se întâmplă evenimente deosebite, datorate unor persoane turbulente și agenți infiltrați din diferite țări vecine. Fapt pentru care intrăm în situație deosebită și ni s-au dat dispoziții specifice. Personal, deoarece nu aveam alte date, am crezut în aceste lucruri. Până în ziua când, la radio, Ion Caramitru a strigat „Fraților, am învins!”. Nu prea știam în prima fază cine pe cine a învins, dar, curând, am realizat că în acea zi se făurește o nouă treaptă din istoria României.
Dinspre zona industrială din Sfântu Gheorghe au început să curgă grupuri de muncitori către centrul municipiului. De la aceștia am aflat că Ceaușescu a părăsit Bucureștiul și că ei merg în centru să determine conducerea județului să demisioneze. Nu am observat la ei răutate împotriva milițienilor, cel puțin la adresa mea au avut o comportare decentă, plină de simpatie, mai ales când le-am spus că nu voi fi niciodată împotriva poporului, și, după câte îi cunosc eu, nici ceilalți polițiști sau securiști nu vor fi. Știu că au pătruns fără violență în sediul fostului Consiliu Județean, apoi s-a format un grup de conducere al revoluționarilor care a încercat să gestioneze situația din acele momente.
Dar, din păcate, în orele următoare s-a pus în aplicare, nu numai în județul Covasna, ci în întreaga țară, scenariul cu teroriștii. Și de aici, au început problemele. S-au ocupat prin forță sediile polițiilor, ale securității, în Sfântu Gheorghe dar și în Baraolt și Târgu Secuiesc, unde au avut loc și fapte reprobabile la adresa milițienilor, culminând cu moartea violentă a unui ofițer de la Poliția din Târgu Secuiesc. Sunt convins că la acest plan au aderat cei de la serviciul de contrainformații care răspândeau fel de fel de zvonuri, ba că vin teroriști de la Brașov sau dinspre Miercurea Ciuc, cu trenul. Apăreau fel de fel de informații despre un bloc sau o casă în care se ascundeau teroriști cu armament, fiind vizaţi în primul rând angajați ai Ministerului de Interne, și toate s-au dovedit a fi manipulări care puteau produce mari drame. Dar, atât marea parte a populației, cât și cadrele M.I. au fost lucide și au acționat fără patimă și fără resentimente.
O mare greșeală a fost atunci când s-a împărțit armament populației pe bază de buletin sau fără.
