Pe drumuri șerpuitoare, străjuite de o parte și de alta de vegetație și de pereții stâncoși ai munților, la intersecția Carpaților moldo-transilvani, răsare, kilometru cu kilometru, cadru cu cadru, Parcul Natural Cheile Bicazului-Hășmaș, o altă bijuterie a naturii pe care România o deține în patrimoniul său național. Defileul Bicazului deschide calea către descoperirea misterioaselor peșteri, neliniștitelor ape și zgomotoaselor cascade… Peisaje pe care le regăsim, de altfel, și în scrierile unuia dintre cei mai importanți autori români de jurnal de călătorie, Calistrat Hogaș.
Diversitatea biologică dezvoltată pe cele aproape 6.800 de hectare este cunoscută și apreciată de către toți cei care au avut curiozitatea să bată drumurile Neamțului și apoi ale Harghitei.
Conform datelor oficiale, numărul celor care vizitează parcul este estimat la 150.000 de persoane, anual. Majoritatea acestor vizitatori sunt turiști de tranzit, având în vedere că DN 12C leagă Moldova de Transilvania, iar mulți dintre cei care se întorc din străinătate către Moldova trec și prin stațiunea Lacu Roșu și Cheile Bicazului.
În pofida influenței pe care fluxul de turiști îl are asupra ariei naturale protejate, administratorii Parcului Național Cheile Bicazului — Hășmaș au reușit, de-a lungul anilor, să conserve natura zonei într-un mod cât se poate de eficient.
Începuturile defileului de piatră
Intrat în circuitul național al ariilor naturale protejate începând din anul 1990, odată cu oficializarea constituirii sale, Parcul Național Cheile Bicazului — Hășmaș reprezintă punctul de plecare pentru orice călător căruia ‘îi șade bine cu drumul’ prin unul dintre cele mai frumoase defileuri din România. Spațiul natural neatins prea mult de mâna omului se constituie ca unitate cu personalitate juridică din structura Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva, în baza Hotărârii Guvernului nr. 229/2009. De atunci, potrivit datelor oficiale, Romsilva administrează Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș, iar din 2014 se parafează un nou contract, de data aceasta de administrare provizorie a zonei protejate, între Regia Națională a Pădurilor-Romsilva și RNP-Romsilva Administrația Parcului Național Cheile Bicazului-Hășmaș R.A.
Parcul Național Cheile Bicazului — Hășmaș se deschide în fața călătorului în zona central-estică a României, iar unul dintre cele mai importante puncte de atracție îl reprezintă secularul Lac Roșu. Născută acum aproape 180 de ani, apa cu nuanțe roșiatice, perfectă pentru tratarea diferitelor afecțiuni, rămâne ‘oglinda’ care atrage an de an sute de turiști în stațiunea cu același nume — Lacu Roșu — din județul Harghita.
Cei 25 de kilometri pe care îi parcurgi din Gheorghieni până la lacul natural, prin Pasul Pângărați sau din orașul Bicaz (județul Neamț) prin Cheile Bicazului, reprezintă un bun prilej de popas în fața tabloului pe care natura nu se sfiește să-l ofere. Verdele crud din sezonul primăvăratic, verdele aprins al verii sau verdele cu nuanțe ruginii al toamnei, înseamnă răsfăț pentru obiectivul camerei de luat vederi sau pentru aparatul de fotografiat.
Hășmașul și minunățiile sale
Masivul Hășmașului, cu elementele sale geologice și geo-morfologice unice, oferă condițiile optime de climă pentru biodiversitatea locului. Nu este de mirare că 1.147 de specii de plante superioare, alături de nesfârșitele păduri de molid sau de rășinoase cu fag, îmbracă versanții muntelui, iar pajiștile montane întinse, vârfurile cu vegetație sub-alpină și stâncile cu vegetație specifică completează reprezentația desăvârșită a pitorescului zonei.
Ca parte de relief, Parcul Național Cheile Bicazului — Hășmaș se dezvăluie într-un mozaic complex de valori naturale, culturale și istorice. Un lucru puțin cunoscut este acela că urme ale recifelor de corali încă mai strălucesc în lumina soarelui pe anumite porțiuni de rocă. Specialiștii sunt de părere că fosilele milioanelor de specii marine de pe munții din zonă provin de la ‘mările calde ale trecutului, recife de corali și bariere de corali din Jurasic și Cretacic’. Bogăția de odinioară din apele mării apare atât pe Muntele Ucigaș (Gyilkos), cât și în rocile mezozoice ale Cheilor Bicazului, unde au fost descoperite și alte fosile de vietăți, precum crabii, scoicile (bivalve) și melcii. De altfel, o bună parte din acest tip de eșantioane sunt și azi expuse în muzee din Viena, Cluj sau București.
Peisajul Parcului se întretaie cu repeziciune, de la zonele abrupte din Masivul Hășmașul Mare (1.792 m) sau Masivul Hășmașul Negru (1.773 m) până la Suhardul Mare, unde altitudinea coboară la 1.502 metri. Mai jos, la nivelul văilor necuprinse descoperim Bicăjelul și Dămucul, iar când te uiți mai atent la orizont nu ai cum să nu observi Turnul Bardoșului, martorul de secole al eroziunii ce caracterizează ținutul.
Coborând și mai mult pe hartă, undeva pe partea estică a versantului Hășmașul Mare, pereții de calcar cu aspect de nea par să se prăvălească peste un colț din Valea Oltului.
Peste toate aceste dovezi ale felului în care natura și fenomenele sale și-au pus amprenta pe blocurile de rocă și calcar, undeva prin desișurile pădurilor, albiile râurilor și în cele mai mici firicele de apă ale Parcului Național Cheile Bicazului-Hășmaș, își duc existența zeci de viețuitoare, fiecare cu modul său de viață, într-o rețea trofică unică.
Ecosistemul zonei este dominat de mamifere, reptile și păsări toate grupate în specii rare și ocrotite de lege. Dacă ursul, râsul, lupul și cerbul sunt ‘locatari’ obișnuiți ai zonei, priveliștea de neuitat de la înălțime este ce oferită de salturile aproape mortale ale caprelor negre.
Parcă de nicăieri, în desișul umed și răcoros al pădurii își duce veacul vipera comună, dar și broasca cu burta galbenă, broasca mare de lac, tritonul de munte, tritonul carpatic, tritonul cu creastă, salamandra, broasca râioasă, broasca roșie de munte, șopârla de munte și șarpele de alun. Pe tapetul biodiversității din Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș, apar, de asemenea, în cadru fluturașul de stâncă, ciocănitoarea de munte, presura de munte, corbul, cocoșul de munte, huhurezul mare și acvila de munte.
Itinerarii printre Chei
După cum îi spune și numele, împrejurimile Parcului Național sunt pline de Chei ce reușesc să „deseneze” drumuri ascunse printre pereții de granit și alte compozite ai munților. Că amintim de Cheile Bicazului, Cheile Șugăului, Cheile Duruitoare sau Cheile Bicajelului, lacătul naturii se deschide mereu către ceva nou, impresionant.
Un loc de observație asupra Lacului Roșu, dar și a Ceahlăului, este Masivul Ghilcoș, în timp ce de pe Suhardul Mic poți scruta zarea până la Pârâul Oii, Masivul Hășmaș, Masivul Suhardul Mare, Masivul Ghilcoș și Cichi Biuc.
Trasee obișnuite, dar în același timp unice, se mai pot face către Piatra Singuratică — Hășmașul Mare, punct ce poate fi observat încă de la Miercurea Ciuc, dar și către Poiana Albă — Hășmașul Mare, pe orice rută: fie spre Hășmașul Mare — Piatra Singuratică — Hășmașul Mic — Masivul Tarcău (la extremitatea sudică a Parcului Național), fie spre Pârâul Oii — Stațiunea Lacu Roșu, spre Masivul Ghilcoș — Stațiunea Lacu Roșu, spre Hășmașul Negru, spre satul Trei Fântâni, spre orașul Bălan, spre Pasul Pângărați.
Nici orașul Gheorgheni nu trebuie scos din ecuația unei excursii… Din datele oficiale postate pe pagina de internet dedicată Parcului Național Cheile Bicazului — Hășmaș reiese că orașul este situat în partea vestică a Parcului Național Cheile Bicazului-Hășmaș. Localitatea s-a dezvoltat în Depresiunea Giurgeului la o altitudine de 800 de metri în lungul văii Belchia în apropierea confluenței cu Mureșul, la zona de contact a depresiunii cu versanții munților Giurgeului. Fostă așezare feudală, Gheorghieni datează din secolul al XIV—lea, iar primele atestări documentare provin din anul 1332. Biserica Romano-Catolică (construită în 1498 și reconstituită în 1756), Biserica armeană (ridicată în 1730), dar și Grădină botanică (inaugurată încă din anul 1900), cu o suprafață de 16 hectare reprezintă atracții zonale și repere importante.
Cultura zonei cuprinde arta meșteșugăritului în lemn, ceramică, țesături și împletituri. Costumele populare sunt recunoscute peste tot, iar stilul secuiesc definitoriu pentru Gheorgheni și o parte din Bălan, împreună cu stilul moldovenesc, specific pentru Bicaz, aduc ineditul la rang de artă.
Sărbătorile sunt bine marcate și definite. Turiștii care aleg să viziteze Parcul Național Cheile Bicazului — Hășmaș au ocazia să admire și să participe atât la zilele orașului Gheorgheni (ziua de Sfântul Nicolae), marcate pe 5 decembrie, cât și la serbarea câmpenească ‘Armidem’ (în prima duminică din luna mai), în partea Bicazului, unde jocuri populare precum învârtita, sârba de joc și hora, sunt însoțite de strigături și chiuituri de voie bună.
Dezvoltare în biodiversitatea zonei
În decursul ultimilor 25 de ani, administratorii Parcului Național Cheile Bicazului — Hășmaș au reușit să conserve natura zonei într-un mod cât se poate de practic. Din totalul celor 21 de proiecte derulate din anul 2004 și până în prezent, patru au ca termen de finalizare anul 2015. În ceea ce privește fondurile alocate anual pentru administrarea Parcului Național Cheile Bicazului — Hășmaș, directorul Hegyi Barna a precizat pentru AGERPRES că ‘bugetul minim necesar în vederea administrării parcului este de 664.792 lei’. Pe anul 2014 fondurile alocate se situau, în 2014, la valoarea de 513.602 lei, în timp ce bugetul anual prevăzut s-a situat la 520.943 lei.
Un capitol important ce trebuie menționat este cel legat de influența pe care fluxul de turiști îl are asupra ariei naturale protejate.
„Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș este supus influențelor antropice datorate fluxului mare de turiști: camparea, focul, recoltarea plantelor, zgomotul, depozitarea necontrolată a deșeurilor și comerțul ambulant, respectiv prezența chioșcurilor în Cheile Bicazului. Soluția în cazul tarabelor ar fi implicarea autorităților locale pentru a reamplasa aceste tarabe, având în vedere că în momentul de față tarabele sunt susținute de autoritățile locale, precum Primărie sau Consiliu Județean”, explică directorul Parcului Național Cheile Bicazului-Hășmaș.
. .
În plus, adaugă Barna, zona se confruntă cu fenomenul escaladării practicării sporturilor extreme în special al traversării parcului în zonele cu regim strict de protecție cu mașini de teren, ATV-uri, motociclete etc.
„Soluția ar fi schimbarea legislației, în sensul de a permite confiscarea de către autorități a vehiculelor a căror proprietari nu respectă legislația în acest sens (de exemplu Ungaria, unde această măsură a avut efect, din păcate acest fenomen off-road s-a mutat în România unde legislația e mai permisivă), și de a da competențe și Jandarmeriei Montane în acest sens. O altă problemă majoră este neplata compensațiilor legale către proprietarii de păduri, fapt ce creează disensiuni și tensiuni între Administrația Parcului Național și comunitățile locale din vecinătatea parcului. Soluția ar fi punerea în practică a legislației existente și de a acorda compensațiile proprietarilor de păduri, care practic finanțează din propriul buzunar o parte din interesul național (…)”, a subliniat Hegyi Barna.
Conform datelor oficiale, numărul estimat de turiști care vizitează parcul este în jur de 150.000, în fiecare an. Majoritatea acestor vizitatori sunt turiști de tranzit, având în vedere DN 12C care leagă Moldova de Transilvania, cu cei care pleacă și se întorc din străinătate către Moldova, și care trec prin stațiunea Lacu Roșu și Cheile Bicazului.
Panorama ireală care se deschide pentru ochii călătorului de pe ‘acoperișul’ Hășmașului Mic, stalactitele și stalagmitele care susțin de o veșnicie peștera Munticelu, locul de poveste din Poiana Albă sunt puncte de observație de unde natura poate fi admirată în toată splendoarea sa în Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș, indiferent de anotimp și vremuri.
AGERPRES
www.agerpres.ro
