Pe măsură ce ne îndepărtăm de starea de contemplare și meditație, lumea devine tot mai materială și mai haotică. Totuși această lume, aparent haotică, este bine organizată, precum a afirmat și Creatorul când și-a văzut finită opera creației: „Totul este foarte bine!”
Chiar și noi, oamenii muritori, exclamăm la fel când am terminat un lucru pe care l-am început cândva. De aceea nu întotdeauna prima noastră impresie despre lucruri și ființe este cea corectă. Dacă vizităm un șantier unde urmează să fie ridicată o construcție, la prima vedere avem impresia că totul este un „haos”, dar la final, văzând minunata clădire înălțată și spațiul dimprejur curățat înțelegem că de fapt „haosul” văzut inițial era „organizat” în esență.
Conform cosmologiei lui Martinus, Universul, despre care mulți afirmă că este haotic, în realitate este un tot organizat, după principiul „ființe mai mici în ființe mai mari” la o scară infinită. Filozoful amintit împarte toate ființele din univers în trei categorii: microființe, mezoființe și macroființe. Pentru a nu plictisi cititorul, nu intrăm în detalii filozofice, căci e mai bine să trecem la câteva exemplificări din viața noastră obișnuită.
Mai zilele trecute citeam pe Facebook un text-mărturisire a unei cunoscute vedete TV care ne aducea la cunoștință cum s-a vindecat ea de o boală provocată de paraziții (niște viermi care o mâncau pe dinăuntru) din corpul său. Și de altfel am auzit cu toții, încă din copilăria noastră, despre aceste „microființe” care își duc viața în interiorul nostru. Pentru ele noi suntem o macroființă. În general, mulți oameni nu sunt conștienți că în corpul nostru trăiesc mii și mii de alte ființe mai mici, fiecare cu rolul său. În funcție de natura lor, ele ne ajută sau ne împiedică să trăim. Printre acestea se află și paraziții intruși.
Dacă însă ne raportăm la o societate, care poate fi acceptată în întregimea ei ca o „macroființă”, în care noi înșine ca oameni existăm, trăim și ne mișcăm, atunci nu ducem lipsă de exemple. Să luăm de pildă societatea românească incluzând peste 22 de milioane de indivizi umani și să ne punem întrebarea câți „paraziți sociali” conține? Vi se pare ciudată afirmația din întrebare? Atunci să vedem, să analizăm și să înțelegem. Ce reprezintă într-o societate toți cei certați cu munca, cei care vor să trăiască din munca altora, prin cerșit, prin furt, prin înșelăciune, prin jaf, dacă nu parazitism?! Dar firmele căpușe, afacerile cu Statul, ingineriile financiare, oficialitățile corupte, vânzările oneroase din bunurile publice, frauda la nivel înalt, acordarea de salarii, pensii și alte avantaje nemeritate etc., ce reprezintă, dacă nu forme de parazitism, foarte literar exprimate de unii înaintași de-ai noștri: aceia sunt „cei care sug sângele poporului”, pentru că ei sunt cei care cu adevărat sărăcesc Țara!
Din păcate, de ce să n-o spunem, mai există chiar și printre tinerii de azi „paraziți”, care trăiesc pe spinarea părinților sau bunicilor, furându-le agoniseala de-o viață, fără ca ei, prin muncă onestă, să-și aducă vreo contribuție la dezvoltarea familiei și societății, si nu de puține ori aceștia devin ființe debusolate care cad în patima consumului de alcool și droguri. Și mai sunt așa-zișii „asistați sociali”, care au înțeles repede că pot trăi fără să muncească, căci Statul îi susține; nu toți, dar o parte dintre ei refuză când le oferi un loc de muncă, de teamă că „își vor pierde ajutorul social”, în rest se mai descurcă ei muncind ocazional sau din alocațiile copiilor etc. Statul e generos și dă, însă îi uită mereu tocmai pe aceia care s-au străduit și au muncit o viață întreagă pentru a susține acest Stat, și ne referim aici la toate tergiversările politicienilor când este vorba de majorarea pensiilor bătrânilor. De ce zi de zi, de luni întregi se tot discută și se fac calcule peste calcule la televizor despre ce procent e vorba și dacă sunt resurse financiare pentru majorarea pensiilor? Și te întrebi atunci de ce se mai fac legi care nu se aplică sau nu pot fi aplicate? Pe bună dreptate europarlamentarul Rareș Bogdan atrăgea atenția, într-o emisiune la postul TV Realitatea Plus, că în lege era prevăzută o majorare de 40%, din care 24% s-a realizat prin două majorări anterioare și deci a mai rămas un segment, o diferență de 16% până la 40% prevăzuți în Lege. Și, conform expresiei ”Unde-i lege, nu-i tocmeală”, guvernanți ar trebui să se conformeze și să aplice Legea! Așa e corect, mai ales că această majorare de-abia ar acoperi „rata inflației”, de 15%.
Și cum se face că pentru „tagma profitorilor” se găsesc saci de bani întotdeauna? Pentru că aceștia s-au specializat până la măiestrie în „arta jefuirii” statului la limita dintre legal și ilegal. Ajunge să privim cine s-a îmbogățit și se îmbogățește peste măsură în vremuri de criză, cum se umflă ca baloanele facturile oamenilor de rând, cum crește mereu indicele ROBOR și se dublează ratele la bănci, cum cresc toate prețurile fără a ține seama de puterea de cumpărare a celor aflați la sau sub pragul sărăciei? Și cum în acest timp cresc conturile profitorilor de tot felul. Și cum ar trebui să-i numim pe aceștia, ca să nu-i jignim? Desigur, o parte dintre ei, descoperiți fiind, ajung un timp după gratii, dar mulți se plimbă liberi și huzuresc în „raiurile” pe care și le-au creat în țară sau în străinătate. Să mai vorbim și despre stăpânii energiei?!
E greu să epuizezi subiectul, așa că revenim la ideea noastră de la început spunând că la fel se întâmplă la nivel de Omenire, considerând aceasta „o macroființă” care include „microființele” numite „țări” etc.
Deci rezultă că în tot haosul acesta aparent există totuși o organizare, și că lucrurile pot evolua din ce în ce mai bine și pentru o societate numai când aceasta găsește soluția potrivită pentru a scăpa de „paraziții” care o macină pe dinăuntru și pe care îi tot suportă, îi suportă până când simte că durerea devine insuportabilă, abia atunci face orice ca să scape de ei, după cum mărturisea din propria experiență și acea vedetă în postarea ei pe internet, recomandând un „antidot”.
Mihai Trifoi
