Dincolo de fondul inadecvat al aspectelor imaginative, de cuprinsul nu tocmai potrivit al imaginilor televizate, al jocurilor transmise, respectiv al emisiunilor pentru copii (desene animate) cu conținut educativ negativ, pentru cei mici aceste imagini au un impact nociv din punct de vedere fizic și mintal, întrucât sustrag copilul de la activitatea dinamică, fizică, de la mișcarea atât de necesară creșterii și dezvoltării acestuia. Copilul are nevoie de mișcare, are nevoie să exploreze mediul, să testeze, să încerce.
Privitul la televizor sau utilizarea telefonului mobil, însă, îi închide culoarul ce conduce spre explorarea mediului natural. Energia copiilor este blocată, ea se transformă, prin introversiune, în stări interioare de agitație, corpul și capul copilului se încarcă de energii până la urmă frustrante, stresante, transformând minorul într-un pachet de irascibilitate sau, mai rău, captivându-l în depresie. Neglijate, toate acestea produc agitație, stres, insomnie, dezvoltare necorespunzătoare etc. Copilul este înstrăinat de naturalul vieții sale și va cădea victimă a paradigmei înstrăinării, pe viață chiar!
Imaginile se succed cu viteză și nu trec prin filtru critic, dimpotrivă, iar minorul, neputând urmări relațiile cauzale ale acțiunii din cauza aglomerării imaginilor prezentate, pierde șirul logic al acțiunii, al povestirii, cel care ar fi potrivit nivelului său și, astfel, asimilează ideile circumscrise poveștii într-o manieră alterată, pierzându-se scopul educațional al povestirii, dacă acesta există. Părintele nu are relații cu copilul său decât accidental, sporadic, în fața televizorului sau a computerului. Minorul este, așadar, înstrăinat de relația naturală cu părintele și, cu atât mai mult, cu ceilalți, el surprinzând realitatea în fața imaginilor ce se perindă la TV, pe smart phone, tabletă sau computer. Pe termen lung, acest tip de relaționare, de interacțiune, de fapt, de non-acțiune dintre părinți și copii, dintre prieteni (copiii nu-și vorbesc, doar se uită în aceeași direcție), duce la alienare. Starea lor este fie apatică, fie agitată, fie agresivă și lipsită de răbdare.
Principalele efecte ale imaginilor nefiltrate de la TV/ smart phone, din cuprinsul emisiunilor, filmelor, conversațiilor etc., duc la instalarea insensibilității față de suferințele celorlalți și la un resimțit disconfort ca urmare a violenței din jur, pe care o asimilează ca pe ceva normal, fiind predispuși reacțiilor agresive și comportamentului violent.
Când Darwin l-a smuls pe om din brațele lui Dumnezeu și l-a pus în brațele maimuței, omul s-a simțit tot mai străin. Comunismul a distrus identitatea, personalitatea individului, dezvoltându-l în mlaștina comunității în care toate problemele erau îndreptate pentru rezolvare spre „tovarășul președinte” al Partidului Comunist, absorbindu-i orice strop de libertate. La rândul lor, supușii, în mod dezarmant și într-o postură de inhibare seacă, ajung să enunțe expresia: „noi nu putem nimic, nimic nu gândim, totul aparține hotărârii Partidului și tovarășului Președinte”.
Înstrăinarea ființei umane prin privarea acesteia de libertatea genetică de gândire și de acțiune proprie, coborârea din ființa genotip în firea adaptată vremurilor, echivalează cu însingurarea, cu depersonalizarea, cu tendința spre nimic, conduce spre moartea identității personajelor. Cu așa ceva ne acomodăm cu bună știință și libertate, ori pseudo-libertate, vorba marelui poet Mihai Eminescu: „Nu credeam să-nvăț / a muri vreodată” (Odă (în metru antic) în vol. Poezii, Editura Humanitas, București, 2014, p. 391.)
Viorel SĂLĂGEAN
.
