În societatea de consum se observă alinierea dezacordului omului cu sine însuși, renunțarea, înstrăinarea de anumite dorințe și indicarea adevăratelor dorințe ale acestuia prin reclamă – această înstrăinare manipulatoare. Consumul este orientat spre dorințele individuale reale, apropiindu-l pe om de sine însuși, înstrăinându-l astfel de zdrobirea influențelor diferitelor curente, tendințe la modă etc. Dar, în același timp, consumul din societatea modernă este el însuși alienat. Astfel, individul trăiește o viață improprie, străină, care nu-i aparține, fiind împovărat de problemele cotidiene, din ce în ce mai diverse și mai agresive. Prevalează costurile vieții în contul achiziționării unor bunuri de consum.
Grijile de zi cu zi sunt tot mai diverse, preocupările sunt tot mai amplificate, oferta de agrement tot mai agresivă, acestea nefiind proprii vieții firești a omului. Interesul pentru consumul individual înstrăinează ființa umană.
În societatea de consum „autoanaliza”, pe baza principiului: „suntem ceea ce avem”, reprezintă un slogan ce orientează sălbatic dorința de a avea în vedere îmbunătățirea propriei imagini, conservată în concurența imaginilor de sine, care duce la ruperea înstrăinării de ceilalți. Numai că această raportare la imaginea de sine, pe fondul ideii de a produce pentru a putea acapara cât mai multe bunuri, duce la o distanțare tot mai mare față de sine. Ideologia consumistă confiscă nevoia de acces la sine, omul fiind înstrăinat de propriul eu în mod voluntar. Cum tehnologia modernă, în continuă schimbare, aduce în consum produse cu repere tot mai performante, folosind șablonul „ultima noutate / versiunea cea mai nouă” în materie de orice, mobilizează stagnarea pe valul tendinței. Dacă individul ratează acest val înseamnă că este retrograd, depășit, rămas în urmă, înseamnă să nu participe la principiul care definește epoca, adică, să fie străin de epoca în care trăiește. Și aici paradigma înstrăinării își pune amprenta. Dar omul de astăzi este victima consumismului. Pentru el shopping-ul și încărcarea sacoșelor este o transformare a propriei persoane într-o victimă, vânatul fiind individul uman, căzut în propria cursă a viciului. Viciul simbolizat de „șarpele care-și mănâncă coada” evidențiază un atac al omului la sine însuși. Mă înstrăinez de mine însumi prin mine însumi.(va urma)
Viorel SĂLĂGEAN
