Pământul se „sufocă”. Un studiu arată că omenirea a devenit prea „grea” pentru resursele planetei

Populația umană a crescut deja prea mult și este prea solicitantă pentru ca Pământul să o poată susține în mod sustenabil la nivelurile actuale de consum, avertizează un nou studiu publicat în revista Environmental Research Letters, potrivit Science Alert.

Experții au descoperit că omenirea trăiește mult dincolo de limitele pe care planeta noastră le poate susține pe termen lung. Ecologii descriu capacitatea unui mediu de a susține populația unei specii drept „capacitatea sa portantă”. Este o estimare a numărului de indivizi din orice specie dată care pot supraviețui pe termen lung, pe baza resurselor disponibile și a ratei cu care aceste resurse se regenerează.

Propria noastră specie, Homo sapiens, este deosebit de bună la a împinge limitele acestei capacități portante, având în vedere înclinația noastră de a găsi soluții tehnologice pentru a depăși limitările naturale ale reînnoirii resurselor – în special prin exploatarea combustibililor fosili.

Această tranziție către combustibili fosili în transportul maritim și în alte industrii a permis fundamental creșterea rapidă a populației în secolul al XX-lea – lucru de care ne amintim cu toții, în timp ce războiul dintre SUA și Iran trimite în șoc aprovizionarea globală cu combustibil și populațiile globale care depind de aceasta. Populația actuală a Pământului este de aproximativ 8,3 miliarde.

„Economiile de astăzi, bazate pe o creștere neîntreruptă, aparent nu recunosc constrângerile regenerative ale expansiunii susținute a populației, deoarece combustibilii fosili compensează artificial diferența”, scrie echipa. Bradshaw și echipa sa au creat o estimare bazată pe dovezi a capacității de transport umane, folosind modele de creștere ecologică pentru a urmări schimbările în dimensiunea populației și ratele de creștere în ultimele două secole, la nivel global și regional.

Ei fac diferența între capacitatea maximă de încărcare – limita teoretică, absolută, indiferent de cât de multă foamete, boli și război vin odată cu ea – și capacitatea optimă de încărcare, în care dimensiunea populației este atât sustenabilă, cât și respectă un standard minim de viață. „Pământul nu poate ține pasul cu modul în care utilizăm resursele. Nu poate susține nici măcar cererea de astăzi fără schimbări majore, descoperirile noastre arătând că împingem planeta mai mult decât poate face față”, spune Bradshaw.

Înainte de anii 1950, au descoperit ei, populația umană creștea într-un ritm din ce în ce mai mare, dar la începutul anilor 1960, acest ritm de creștere a început să încetinească, deși populația a continuat să crească.

„Această schimbare a marcat începutul a ceea ce numim „o fază demografică negativă””, spune Bradshaw. „Înseamnă că adăugarea mai multor oameni nu se mai traduce printr-o creștere mai rapidă. Când am examinat această fază, am constatat că populația globală va atinge probabil un vârf undeva între 11,7 și 12,4 miliarde de oameni până la sfârșitul anilor 2060 sau 2070, dacă tendințele actuale se mențin.”

Acesta a dezvăluit că societățile umane au trecut de la o tendință în care mai mulți oameni însemnau o rată de creștere a populației mai mare, la una în care curba a început să se aplatizeze: adică, odată cu dimensiuni mai mari ale populației, rata de creștere a scăzut.

Dar chiar și cu aceste rate de creștere mai lente, populația noastră este deja mult peste capacitatea de încărcare sustenabilă dată de modelele lui Bradshaw și ale echipei sale. Diferența dintre numărul lor optim de 2,5 miliarde și dimensiunea actuală a populației noastre de 8,3 miliarde ar putea explica problemele legate de consumul excesiv cu care se confruntă specia noastră în prezent.