Pagini regăsite…„Românii din fostele scaune secuieşti în presa românească din Transilvania, de dinainte de 1918” (II)
În Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” (CEDMNC), din Sfântu Gheorghe, Colecţia de Documente, se păstrează copii după articole din presa românească din Transilvania, de dinanite de Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, referitoare la comunităţile româneşti din fostele scaune secuieşti Ciuc, Odorhei şi Treiscaune, articole identificate de istoricul Vasile Lechinţan. Până la apariţia viitorului volum „Românii din fostele scaune secuieşti în presa românească din Transilvania, de dinainte de 1918″, ediţie îngrijită de Vasile Lechinţan şi Ioan Lăcătuşu, culegere computerizată de Carmen Baraboi, publicăm, în serial, în paginile cotidianului „Mesagerul de Covasna, o selecţie din articolele respective.
Topliţa-1884
Replica preotului greco – ortodox Georgiu Popescu, din Topliţa, la o corespondenţă calomnioasă la adresa sa, apărută în Telegraful Român
Foto: Topliţa – Biserica „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” (a.c. 1867)
Topliţa, la 26 Novembre 1884. Stimate Domnule Redactor la numĕrul 134 a stimatului diariu (arh. pt. ziar) ce redigeţ (arh. pt. redactaţi), a apărut o corespondinţă din Topliţa română, în carea indirecte me atacă pre mine subscrisul ca paroch al acestei comunităţi. E trist şi foarte dureros când chiar fii de ai noştri se ridică şi apĕră neadevĕrurile, au nu avem noi a suferi câte neajunsuri, dela alţii, dar când vin ai noștri şi pentru un os de ros, după cum se dice (arh. pt. spune), servesc de instrumente oarbe ale streinilor, atunci trebue sĕ esclam (arh. pt. exclam) şi nevrĕnd o tempora o mores (din lat. – ce timpuri! Ce obiceiuri !!) – În amintita corespondenţă se vorbeşte despre bogăţia comunei noastre, batăr (reg. pt. măcar) de ar fi aşa, făcênd (arh. pt. făcând) alusiune la maşina de îmblătit (reg. pt. a bate cu îmblăciul cerealele, plantele cu păstăi etc. pentru a le scoate semințele, a treera); dar dle corespondente a cui e maşina şi cui cu deosebire îmblăteşte acesta ai uitat-o? Asemenea a cui e locul cel mai bun şi cel mai productiv şi aceasta se pare că încă ai uitat-o, priveşte numai şi vedi (arh. pt. a vedea), nu judeca ca unealta oarbă, ci cum se cuvine unui om onest. Ce se ţine că nu audi predici in Dumineci şi sĕrbători, eu nu pot ţînea predicele decât în biserică, prin urmare cine voeşte a audi predici in Topliţa, acela trebue sĕ vină la biserică. Mai departe în corespondinţa amintită se dice, că puţinele oare le petrec la casină intre cei de alte naţionalităţi şi confesiuni, e adevĕr că din când în când, însĕ arare-ori foarte, am mers şi la casină spre a ceti vre’o foaie unde fiecare, ce e membru al aceleia poate merge fără deosebire de naţionalitate şi confesiune, aceasta încât judecă fiecare om cu minte sĕnătoase nu e crimă ; ‘ Mi vine a dice cu sânta scriptură : Mulţămescu-ţi Doamne, că nu sum ca altu. Şi aceasta fără a cădea în greşala fariseului. Ar fi bine, când domnul corespondinte ar lua rola (arh. pt. rolul, misiunea) vameşului, căci atunci ar fi pace la noi.
Ce se ţine de reîntregirea parochiei (ar, despre ce în adevĕr îl doare pre dlu corespondinte, numai atâta amintesc că lucrul se spune erorat din partea corespondentelui: îndată după moartea tatălui meu Venerabilul Consistor a dispus Prin prea onoratul Oficiu protopresbiteral, ca în înţelegere cu Comitetul parochial sĕ se escrie concurs pentru postul II lea de paroch şi paremi-sĕ chiar dl corespondinte dirpreună cu ai sei s’a opus, au nu eu am propus întregirea acelui post, au n’am dat eu vot separat în contra decisului comitetului parochial şi am nizuit (arh. pt. râvnit) din toate puterile întregirea postului de paroch devenit vacant, au nu în urmă dl corespondinte cu partida s’a la repeţitele (arh. pt. repetatele) provocări pentru întregire din partea Venerabilului Consistoriu, a spus verde înaintea Prea Onorat. Dn protopresbiter că pănă nu va absolva N. teologia nu voim alege preot, fiind mulţămiţi numai cu subscrisul, dicând că ni e destul şi ne împlineşte toate trebuinţele, dovadă despre aceasta protocoalele comitetului, în care e subscris şi dl corespondinte şi la îndemnul şi nezuinţa dênsului s’a luat astfeliu ; – acum îndată cei absolvează clientul se scoală şi face gura mare, eară pre mine se sileşte a me negri, acum îndată umbla din casă în casă pre la oameni, compune suplică (arh. pt. cerere, jalbă, plângere) şi o subscrie cu parochienii de şi cei mai mulţi parochieni nu ştiu despre cuprinsul aceleia. – Ce se ţine de biserica în adevĕr e foarte dureros că nu se poate fini, insĕ se pare că dl corespondinte e atât de scurt de memoria, când eu acum 2 ani am rogat comitetul fostilor iobagi ca sĕ ne deie o pădure pentru biserica, acel comitet s’a şi învoit sub condiţiunea a se da din preţul acelei păduri la tustrele (reg. pt. toate trei) confessiuni, insĕ aşa ca noue (arh. pt. nouă) se ni se dea jumătate preţul, pre (arh. pt. pe) aceasta pădure proiectă deja se promitea 40 mii fl. (arh. pt. Florin, monedă austro –ungară) din care 20 mii ar fi fost a noastre, din care atât biserica cât şi scoala s’ar fi făcut, au nu dl corespondinte atât indirect cât şi direct a mijlocit a nu se da aceea pădure, şi apoi fireşte cu scop, căci aceasta pădure în urmă vre-o câţ va aşa mir nichts dir nichts (expr. Germ. Netam-nesam, fără prea multă vorbă) a tăiat-o şi banii i-a pus în punga propriă? De asemenea şi pentru scoala parte sĕ se edifice scoala, ear (arh. pt. iar) din celelalte vîndêndu-se sĕ se procure bani pentru edificări; şi aici la lucrarea indirectă a domnului corespordinte a stanat lucrul. În urmă me mir dle corespondinte, cum de eşti atât de scurt de memoriă, despre toate acestea ai uitat aşa curênd, ba ce e mai mult în urmă toate celea săvêrşite de d-ta cu o cutuzanţă (arh. pt. cutezanţă) ce numai un om ca d-ta poate sĕ o aibă, voeşti ale pune în spatele mele. – În urmă declar că cu oamenii de calibrul d-sale, cari despre lucruri în loc de a scrie obiectiv se acaţă de personalităţi, ear lucrurile comise de d-sa şi prin îndemnul d-sale voeşte ale atribui altora, nici demnitatea nici simţul de om onest nu me iartă şi totodată declar pe calea publicităţii ori-ce polemiă cu d-sa de încheeată şi nu mai respectul meu cătră opiniunea publică mi-a dictat acestea şiruri, căci o polemică cu dl corespondinte prea puţin coresponde simţului meu de curêţănie.
Georgiu Popescu, paroch gr.or. în Topliţa, Arhiva CEDMNC, Colecția de documente, dos. nr. 586/1884
Dr. Vasile Lechințan
Dr. Ioan Lăcătușu
