Pagini regăsite. Grigore Vieru, poetul de suflet al românilor, prețuit de frații din Covasna și Harghita

  Acum, când  toți „cei cu inima română” marchează împlinirea a 90 de ani de la mașterea  poetului  Grigore Vieru ((n. 14 februarie 1935), republicăm patru articole semnate de regretații prof. Vasile Stancu și publicistul Ștefan Danciu, precum și de  prof. dr. Luminița Cornea și dr. Ioan Lăcătușu, care redau momente din numeroasele și trainicile relații care au existat între patriotul român basarabean, Grigore Vieru, și românii numeric minoritari din județele Covasna și Harghita. 

 

„A fost prima oară, îşi amintea poetul prin 2003, la o întâlnire cu profesorul Ilie Şandru, când un oraş din România mi-a acordat acest titlu, care, pentru mine, a însemnat, alături de cel de membru al Academiei Române, mai mult decât Premiul Nobel! Şi de atunci, cred că, prin oraşul Topliţa, am devenit Cetăţean de Onoare al ţării mele, România! Pe care o iubesc atât de mult încât cu dorul ei în suflet mă voi duce în mormânt. Iar topliţenilor mei dragi, pe care-i iubesc şi îi stimez mult, le doresc tot binele din lume, multe şi frumoase împliniri…!”. Iată de ce dragostea cu care îl răsplătesc topliţenii, amintindu-şi de el în fiecare an. 

 

Apreciind tematica activităţii şi seriozitatea organizatorilor, au răspuns invitaţiilor adresate oaspeţi, atât din judeţul Harghita, domnul Mircea Duşa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, cât şi din judeţele Mureş şi Covasna: scriitorii şi publiciştii din presa scrisă şi audio Lazăr Lădariu, Dimitrie Poptămaş, Valentin Marica, din Târgu-Mureş, şi dr. Ioan Lăcătuşu, av. Ioan Solomon şi  prof. Vasile Stancu, din Sfântu-Gheorghe, care au susţinut comunicări privind opera „poetului divin al neamului nostru”, „român de meserie”, vorbind, cu emoţie, şi despre clipele de neuitat trăite împreună cu poetul la Chişinău sau Sfântu-Gheorghe, la Topliţa sau Reghin, la Târgu-Mureş sau Alba-Iulia.

 

Un moment distinct l-a constituit lansarea cărţii dedicate poetului, intitulată „Alb de duminică” sau „Grigore Vieru în evocările scriitorilor din Târgu-Mureş”, constituită sub forma unui documentar literar de senior-editorul Studioului Regional de Radio Târgu-Mureş, Valentin Marica, apărută la Editura „Cezara Codruţa Marica”, din Târgu-Mureş, în urmă cu câteva zile. Acest omagiu adus maestrului poeziei cuprinde 23 de creaţii literare, din care 9 în versuri şi 14 în proză, ieşite de sub pana unor scriitori mureşeni. Ultima creaţie, intitulată „Transilvania”, scrisă de Grigore Vieru, la Târgu-Mureş, în 1991, este un imn de iubire închinat fraţilor săi ardeleni, familiei şi ţarinei lor străvechi, oamenilor pe care i-a cunoscut la Târgu-Mureş. 

Cartea este însoţită de CD-ul „Alb de duminică”, pe care este înregistrată excelenta emisiune a Studioului Regional de Radio Târgu-Mureş, transmisă în ziua morţii poetului, 18 ianuarie 2009, realizată de Valentin Marica. Sunt redate reportaje şi interviuri cu Grigore Vieru, aprecieri critice ale scriitorilor Adrian Popescu (Cluj), Mihai Cimpoi (Chişinău) şi Vasile Tărâţeanu, eseul radiofonic „Cum să vorbim despre moartea lui Grigore Vieru”, dedicaţii lirice. 

În final,  elevii din  Topliţa au prezentat un frumos program  artistic, din creaţia  marelui  poet român, Grigore Vieru.

                                                                                                                                Ştefan DANCIU

 

Versurile poetului care a trăit şi a plecat dintre noi ca o torţă arzând, hrănită din seva unităţii de neam, şi-au găsit „tălmăcitori” deosebit de sensibili în elevele Evelina Corodeanu, Andreea Cucu, Ioana Voiculescu, dar şi în membrii grupului vocal condus de profesorul Alexandru Popovici.

 

De fapt, sărbătoarea comemorativă dedicată împlinirii a 75 de ani de la naşterea marelui poet a fost extrem de bogată, ea fiind concepută şi „regizată” de membrii Cenaclului „După-amiezele poeziei”, condus de profesoara Maria Stoica, la manifestare participând cu căldură şi entuziasm şi directoarea adjunctă a Colegiului, doamna Rădiţa Palela. 

 

Remarcabil e faptul că elevii şi cadrele didactice din Sf. Gheorghe şi-au dat mâna cu cei de la Grupul Şcolar „Liviu Rebreanu” din Bălan, conduşi de profesorii Rodica şi Ioan Roman. Trei dintre elevii veniţi de la poalele Hăşmaşului – Ionuţ Bădărău, Ramona Crăciun şi Claudia Bancăş – au etalat, sub pretextul unui interviu, pasaje esenţiale din gândirea şi biografia lui Grigore Vieru.

 

Poeţii Ionel Simota, Anthonia Amatti, Ioan Suciu şi Gheorghe Oprea Holbavian au citit din creaţiile dedicate poetului, iar actorul Laurenţiu Nicolau a recitat vibrantele versuri din „Legământ”.

 

O mică minune, de numai 9 ani, Elena Istrate, a cântat, cu un timbru vibrant şi învăluitor, cântece de inimă ale celor ce grăiesc în limba care i-a fost atât de scumpă lui Grigore Vieru.

 

Dincolo de cinstirea celui care a fost marele poet basarabean, memorabil a fost faptul că la această întâmplare au participat foarte mulţi elevi, o garanţie că mesajul Poetului a pătruns în inimile tinere, care îl vor propaga mai departe.

 

 

 

În urmă cu mai mulţi ani, am avut deosebitul privilegiu de a discuta cu Poetul Grigore Vieru. La ediţia din vara anului 1995 a Universităţii de Vară „Nicolae Iorga” de la Vălenii de Munte, Grigore Vieru a fost prezent chiar în ziua deschiderii festive a cursurilor. Apreciatul poet a rostit un emoţionant cuvânt prin care şi-a mărturisit dragostea aparte ce o avea pentru Nicolae Iorga, inclus de el în Abecedarul basarabean prin următoarea frază a înţeleptului savant: „Şarpele este primejdios nu pentru că muşcă, ci pentru că se ascunde să muşte”. Îmi amintesc cum, în încheierea discursului, Grigore Vieru a făcut haz de necaz şi a dat auditoriului o veste bună: „În Basarabia, armata a 15-a, limba moldovenească, bate în retragere”. Din păcate, nici până astăzi … nu s-a retras.

 

În aceeaşi zi, am avut privilegiul deosebit de a avea o scurtă discuţie cu domnia sa, realizând un interviu ce a fost publicat în Cuvântul nou din 6 septembrie 1995, împreună cu următoarea însemnare autografă a poetului: „Cititorilor Cuvântului nou de la un vechi român, cu frăţească iubire, Grigore Vieru”. 

 

Solicitându-i părerea în legătură cu acele cursuri organizate ani în şir (1908-1940) de N. Iorga şi continuate astăzi, Grigore Vieru mi-a răspuns: „Sunt cel mai sărac om din lume pentru că n-am avut norocul să particip la cursurile de vară organizate de Nicolae Iorga”. L-am rugat apoi să motiveze, prin prisma sufletului domniei sale, cum se face că Nicolae Iorga nu este prezent în manualele şcolare din România decât foarte puţin. Răspunsul a fost următorul: „Consider aceasta ca o mare lacună a românilor – sunt român şi o spun cu durere – indiferenţa românilor este boală naţională, iertaţi-mi expresia. Nimeni din popoarele pe care le cunosc, din ţările baltice, Armenia … nu se comportă atât de indiferent cu personalităţile sale”. 

 

Deoarece reprezentam ziarul românesc din Covasna, l-am întrebat dacă cunoaşte situaţia românilor din judeţele Covasna şi Harghita. Răspunsul a venit cu amănunte semnificative: „Da, o cunosc, dar n-aş putea spune că bine. Chiar în acest an, în iunie, plecând de la Suceava la Topliţa, unde urma să fiu ales cetăţean de onoare, am trecut prin Cheile Bicazului – văzute de mine pentru prima oară. Şi acolo erau doi meşteri populari de care ne-am apropiat. Unul din ei m-a cunoscut de la televizor şi într-o limbă românească stâlcită mi-a spus: „Domnule Vieru, n-am băut de patru zile, dar cu dumneata vreau să beau”. Le-am notat numele. Erau oameni simpli. Şi vreau să spun că la nivel de oameni simpli, lucrurile nu sunt atât de complicate. …Eu i-am cinstit şi i-am îmbrăţişat pe acei oameni, apoi am fost bine primit în Topliţa, unde am fost ales cetăţean de onoare al oraşului”. 

 

De atunci, de la Vălenii de Munte, am mai avut bucuria de a-l întâlni pe Grigore Vieru chiar la Sf. Gheorghe, într-o scurtă trecere a sa, când i-am oferit antologia, realizată de noi din cele mai frumoase poezii pentru copii, în care, alături de poezii ale poeţilor din România, am aşezat şi o poezie scrisă de Grigore Vieru. Mi-a mulţumit cu un zâmbet care a rămas în sufletul meu. 

 

Aprofundarea operei şi activităţii poetului Grigore Vieru am realizat-o, trebuie să recunosc, şi datorită elevilor mei din Basarabia, bursieri ai statului român, elevi în Sf. Gheorghe în perioada 2000-2004. Au fost, cu adevărat, nişte elevi formidabili care îl venerau pe Grigore Vieru, văzând în EL „un simbol autentic al românismului” (Răzvan Theodorescu).

Se cuvine ca în „ţara de peste Prut”, privind din Basarabia, unde a dorit Poetul să ajungă, ca cea mai mare dorinţă a lui, să fie, în aceste zile, doliu naţional. Totuşi, dacă în România nu va fi doliu naţional în ziua prohodirii lui Grigore Vieru, atunci sigur va fi doliu în sufletele noastre, în sufletele celor care l-au iubit, care îi murmură cântecele şi care au văzut în el un simbol.  

 

                                                                                                                                                        Dr. Ioan LĂCĂTUȘU

 

 

La pregătirea și desfășurarea  evenimentelor istorice din primăvara anului 1918, care au consfințit unirea Basarabiei cu țara mamă au participat și intelectuali români din fostul județ Treiscaune. Între acești, s-au aflat tânărul student Nicolae Colan, viitorul mitropolit Nicolae Colan, care, împreună cu Onisifor Ghibu, Romulus Cioflec și alți intelectuali ardeleni refugiați au ajutat la redactarea publicațiilor „Cuvânt moldovenesc” și „Sfatului Țării” editate la Chișinău, în limba română cu alfabet latin. Profesorul Romulus Cioflec, remarcat și prin activitatea în domeniul învăţământului, deoarece, până în 1918, basarabenii nu au dispus de şcoli în limba maternă, fiind obligaţi de regimul ţarist să înveţe în ruseşte. A participat la Congresul învățătorilor din Basarabia și a fost profesor titular la Liceul Nr. 2 de Băieţi (devenit, din 1924, Liceul „Mihai Eminescu”). Scriitorul Romulus Cioflec este autorul volumului Pe urmele Basarabiei, care „nu este numai o carte de memorialistică, ci este o carte a crezului autorului despre naţiunea română, prin ce are ea specific în Basarabia” (Luminița Cornea).

 

În perioada interbelică, aflați pentru prima dată, în granițele statului național „România Mare”, relațiile dintre românii din Arcul Intracarpatic cu cei din Basarabia au cunoscut o dezvoltare fără precedent. A crescut numărul vizitele reciproce, a excursiilor de documentare, turneelor de propagandă națională – subvenționate de la bugetul de stat. 

 

Un reper de excepție al acestor legături îl reprezintă rodnica păstorire a Episcopului Justinian Teculescu, născut la Voinești-Covasna, în scaunul Episcopiei de Cetatea Albă-Ismail, în perioada 1924-1932.

 

Rapturile teritoriale din vara și toamna anului 1940, care au condus la ruperea din trupul țării a Transilvaniei de Nord-Est, a Basarabiei și nordului Bucovinei, cât și evenimentele din anii 1944-1945 și din primii ani ai instaurării regimului comunist, au produs numeroase drame umane și tragedii de nedescris. Atât românii din majoritatea localităților Arcului Intracarpatic, cât și cei din Basarabia, care au scăpat de la omoruri și schingiuiri, au fost nevoiți să apuce pe căile bejeniei. Documentele vremii vorbesc, prin fapte emoționante, de o mare omenie și iubire creștină, despre modul exemplar în care autoritățile statului român au gestionat problema refugiaților ardeleni și basarabeni, dar și despre solidaritatea frățească manifestată la nivelul comunităților locale. 

 

Cu toate restricțiile din perioada regimului comunist, legăturile dintre cele două comunități românești nu au încetat. În acest sens, menționăm pe norocoșii participanți la excursiile în URSS -cu sau fără opriri la Chișinău, cele câteva abonamente la „Moldova socialistă” (publicație care era redactată cu litere chirilice), emisiunile de la Radio „Europa Liberă”, dar și de la Radio Iași și Chișinău, și chiar de la Televiziunea din Chișinău- în ultimii ani ai regimului comunist, volume semnate de Ion Druță și Grigore Vieru și multe, multe rugăciuni, foarte mult dor și speranța revenirii la normalitate, speranță care nu a încetat nicio clipă. 

 

După evenimentele din decembrie 1989 și explozia de bucurie manifestată la „Podul de flori” au fost reînnodate legăturile culturale, ecleziale, instituționale, sociale etc. Au fost făcute numeroase donații de cărți unor biblioteci publice, școli și asociații culturale din Basarabia; a devenit o tradiție participarea formațiilor de colindători și obiceiuri de iarnă din Basarabia, la Festivalul de colinde și obiceiuri „Crăciunul la români” organizat la Sfântu Gheorghe și în alte localități din județele Covasna și Harghita, de către Fundația Culturală „Mihai Viteazul”, dar și la Festivalul „Ciobănașul” de la întorsura Buzăului, „Miorița” de la Toplița, la Sântilia de la Covasna ș.a.; mai mulți elevi din Basarabia au învățat la școlile din cele două județe; au fost organizate tabere școlare, schimburi de experiență între școli, înfrățiri de localități etc. După plecarea tinerilor actori repartizați, înainte de 1989, la Teatrul „Andrei Mureșanu”, au dat curs invitației de a se stabili în Sfântu Gheorghe actorii Valentina Cazacu, Nicolae Croitoru, Ina Andriucă, Valeriu Andruța.

 

În calitate de consilier județean independent, în Consiliul Județean Covasna, în legislatura 1996-2000, am inițiat înfrățirea județului Covasna cu județul Chișinău. Din păcate, după desființarea județelor din Republica Moldova, de către președintele Voronin, această superbă înfrățire a rămas fără obiect… De o mare încărcătură simbolică a fost acordarea titlului de Cetățean de onoare al orașului Toplița (la propunerea  bunuluiu său prieten, Ilie Șandru), îndrăgitului poet patriot Grigore Vieru, primul titlul de acest fel primit în România. Cu acest prilej, Grigore Vieru a declarat:„Faptul că sunt membru al Academiei Române și cetățean de onoare al orașului Toplița, pentru mine contează mai mult decât Premiul Nobel”. 

 

Aflați într-o vizită de documentare, organizată de către Despărțământul ASTRA Covasna-Harghita, la Ambasada României din Chișinău, poetul Grigore Vieru a declarat: „Domnule ambasador, Cu românii din Covasna și Harghita, noi, românii din Basarabia, ne înțelegem din priviri; noi avem experiența istorică cunoscută a conviețuirii cu rușii, iar ei, pe aceea cu ungurii”.

 

La invitația Despărțământului ASTRA „Mihail Kogălniceanu” Iași, condus cu atâta dăruire de prof. Areta Moșu, mai mulți  profesori, arhiviști și muzeografi din județele Covasna și Harghita au participat la sesiuni de comunicări, simpozioane, colocvii, dezbateri, lansări de carte, vizite documentare etc. La rândul lor, de-a lungul anilor mai mulți cercetători, istorici arheologi din Basarabia au participat la manifestările cultural-științifice organizate în cele două județe. 

 

Prin grija Asociațiunii ASTRA, din inițiativa prof. dr. Luminița Cornea, în anul 2016, la Manta, în Basarabia, a fost dezvelită o placă omagială în memoria episcopului Justinian Teculescu. O colaborare rodnică are loc între muzee și institute de cercetare din Republica Moldova și Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni din Sfântu Gheorghe, condus de distinsul cercetător basarabean Valerii Kavruc, de peste două decenii cetățean de vază al meleagurilor sud-est transilvane. 

 

După 1990, în fiecare an. la sfârșitul lunii martie, la Sfântu Gheorghe este marcată ziua unirii Basarabiei cu țara mamă. De-a lungul anilor, la aceste manifestări, precum și la cele din cadrul „Zilelor Miron Cristea” de la Toplița, au participat numeroși intelectuali basarabeni, membri ai mediului academic, cultural, politic și civic. Dintre aceștia să amintim pe Ion Ungureanu, Valeriu Matei, Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Nina Josu, Ioan Negrei, Ioan Varta și mulți alții. Lideri ai asociațiilor culturale și civice, ziariști și alți formatori de opinie, miniștri, parlamentari și mulți tineri, au fost nelipsiți de la cele 14 ediții ale Universității de vară de la Izvoru Mureșului și de la Tabără de Vară de la Pădureni, județul Covasna.

 

Toate acestea, și multe altele, constituie fundamentul perpetuării, în forme și modalități actualizate, diversificate și amplificate de „revoluția” din domeniul comunicaților prin Internet, a relațiilor pe multiple planuri, dintre românii din Arcul Intracarpatic și cei din provincia istorică Basarabia.