În cadrul colecției „Profesioniștii noștri”, la sfârșitul săptămânii trecute a fost lansat cel de al 13 – lea volum dedicat profesorului, publicistului, esperantistului MIHAI TRIFOI, la 70 de ani.
În prefața lucrării, dr. Ioan Lăcătușu arată că „volumul reprezintă un modest omagiu adus PROFESIONISTULUI și OMULUI Mihai Trifoi, la împlinirea onorabilei vârste de șapte decenii, la acest ceas de bilanț al vieții sale, un dar de suflet, (…) pentru a putea continua activitatea științifică și publicistică cu aceeași râvnă și pasiune, cu aceeași tinerețe a spiritului”.
Așa cum rezultă din programul inițiatorilor acestei colecții-Centrul European de Studii Covasna- Harghita, Centrul Ecleziastic de Documentare Mitropolit Nicolae Colan, sub patronajul Înalt Preasfințitului Arhiepiscop al Covasnei și Harghitei, Ioan Selejan- „noua colecție își propune să fie o publicație care trebuie să dăinuie, având obiective generoase precum: circumscrierea într-un proiect coerent și consecvent a unui grup prefesional preocupat de problematica atât de complexă a românilor din Transilvania, și, în mod deosebit a celor din Arcul Intracarpatic și conviețuirea lor cu secuii, maghiarii și concetățenii de alte etnii; promovarea ideii de elită profesională, de performanță cultural științifică obținută în cercetarea istoriei și culturii românești din Transilvania; propunere de modele profesionale de urmat pentru cercetătorii din tânăra generație, prin prezentarea de secvențe semnificative din viața și activitatea celor pe care urmează să-i înlocuiască; gesturi de prețiure sinceră a valorilor, pentru ca întâlnirea cu normalitatea să nu se lase prea mult așteptată. ”
Mesaje și cuvinte de apreciere
Pentru a cunoaște „portretul spiritual și cel de autentic profesionist” al profesorului Mihai Trifoi, redăm mai jos fragmente din frânturile de gânduri și impresii personale ori instituționale redactate de foști colegi, colaboratori, prieteni și personalități care l-au cunoscut în diferite împrejurări pe profesorul și publicistul Mihai Trifoi, în îndelungata și prolifica sa activitate profesională, culturală, civică și publică:
Profesorul Mihai Trifoi și bucuria comuniunii cu cei de lângă ei- dr. Luminița Cornea: „În societatea românească, dascălul a fost întotdeauna apreciat ca fiind inteligența localității în care lumina precum un far, cu priceperea și înțelepciunea sa. Dintotdeauna se știe că profesiunea de dascăl nu este nici pe departe una ușoară. Un meșter bun cioplește un buștean banal și realizează un obiect de artă ce va fi admirat. Dascălul este mai mult decât acesta. El șfefuiește sufletul și caracterul unui copil plăpând, transformându-l în OMUL folositor vieții și societății. Dar cât de grea este șefuirea! Cred că un dascăl simte că mireasma copilului este mireasma Raiului, necesară a rămâne toată viața în suflet. El, Dascălul, știe și simte că, mai ales, copiii sunt diferiți precum multitudinea florilor din grădină. Cu această înțelegere, profesorul Mihai Trifoi și-a îndeplinit, toată viața, profesiunea de Dascăl. Profesorul Mihai Trifoi face parte dintr-o generație de dascăli, care cu dragoste și multă dăruire, înfruntând uneori bariere greu de trecut, au pregătit pentru viață și societate generații de tineri care, în timp, au dus în lume faima școlii românești. (…) Îndrăgostit fiind de limba esperanto, Mihai Trifoi a devenit un specialist în domeniu, cunoscut în țară și în lumea esperantiștilor. Chiar etimologia cuvântului esperanto este atractivă, însemnând „cel care speră”. (…) Mihai Trifoi a reușit un record. Într-o școală din mediul rural (Școala din Bixad- n.red), a inițiat serii de elevi în limba esperanto. A elaborate un manual în limba esperanto. Cu unii dintre elevii săi a ajuns la apreciabile performanțe, partcipând împreună la simpozioane și congrese internaționale ale vorbitorilor de esperanto din întreaga lume. (…) În ultima perioadă, cititorii cotidianului Mesagerul de Covasna au descoperit o altă preocupare onorabilă a profesorului pensionar Mihai Trifoi. Calitățile de adevărat jurnalist reies din fiecare articol. (…) Îndemnul permanent adresat cititorilor săi este de a deveni mai buni, căci acest pământ nu este nici al meu și nici al tău, ci este pământul „nostru” și este nevoie să-l ocrotim și să-l îngrijim „împreună”. Numai așa ne va ocroti și ne va hrăni și el pe noi. Relevant pentru această idee este finalul articolului Karma și bumerangul: …Şi pe acest pământ nu trebuie să existe nici român, nici ungur, nici evreu, nici musulman, nici boşiman ori eschimos, care să se duşmănească între ei, ci trebuie să existe numai OAMENI, care să trăiască în pace şi prietenie, şi doar atunci Dumnezeu va fi pe deplin mereu cu noi toţi…”.
Un om între oameni – Ionel Oneț- manager librărie, Asociația Universală de Esperanto, Rotterdam, Olanda: … „Am găsit la el trăsăturile acelor oameni cu care îți face plăcere să fii în contact, să colaborezi; oameni care știu, dar care nu-ți vor spune că știu-îți vor dovedi prin fapte; oameni care nu promit ușor, dar care, atunci când promit, se țin de promisiune; oameni care nu-ți vor impune punctul de vedere cu forța și care, atunci când au greșit, vor rămâne verticali, recunoscându-și vina și nu aruncând-o pe umerii altcuiva; oameni care, chiar dacă serioși în ceea ce fac, nu și-au pierdut simțul umorului, de care știu să facă uz la locul și la momentul potrivit”.
Un prieten în România- ing. Ejnar Rosen Hjorth, Aalborg, Danemarca: „Iată câteva cuvinte din Danemarca, Skandinavia, despre legătura mea cu România. Eu am două interese principale: limba internațională esperanto și operele scriitorului danez Martinius. Ca rezultat al acestor preocupări eu m-am împrietenit cu un om din România, cu numele de Mihai Trifoi (…) Eu apreciez foarte mult prietenia mea cu Mihai Trifoi (…) Este un gând ciudat că singurul om din România care acum cunoaște operele lui Martinius, este Mihai Trifoi”.
Cum l-am cunoscut pe domnul profesor Mihai Trifoi: – Rodica Todor- președinta Federației Internaționale a Feroviarilor Esperantiști, președinta Clubului Amikeco/Prietenia Brașov: „Este puțin ciudat, dar înainte de a-l cunoaște personal, ecouri despre activitatea acestuia mi-au parvenit din străinătate. (…)Profesor, autor de manual, traducător, membru al Academiei Internaționale de Esperanto din San Marino, președintele secției Ligii Internaționale a Profesorilor Esperantiști, președinte al Asociației de Esperanto din România, sunt doar câteva dintre activitățile în care se implică intens. (…) Îți trebuie ceva timp ca să descoperi, în spatele extremei modestii cu care dl. profesor Mihai Trifoi vorbește despre preocupările sale multiple, un om profund implicat în promovarea valorilor limbii internaționale Esperanto și a ideii interne a acesteia, de cunoaștere reciprocă, înțelegere și colaborare între oameni de diverse naționalități, fără obstacolul învățării limbii materne a acestora. Dar dacă ai răbdare să-l cunoști, îți vei dori neapărat să te numeri printre prietenii săi.
În urmă cu treizeci și trei de ani…-înv. Rozalia Kadar, Școala cu cl. I-VIII „Mikes Armin”, Bixad: „S-a întâmplat în urmă cu 33 de ani, când l-am cunoscut pe domnul profesor Mihai Trifoi. Eram elevă în clasa a V-a. (…) Dl. profesor era foarte simpatic, zâmbea, glumea și întotdeauna găsea metodele potrivite ca să ne atragă atenția . Ne-a condus în lumea limbii și literaturii române cu multă răbdare, pricepere, și încet-încet am însușit tainele gramaticii, am făcut cunoștință cu scriitori și poeți, am învățat nă ne exprimăm gândurie nu numai în limba maternă, ci și în limba română. (…) Au trecut câțiva ani și ne-am întâlnit din nou la școala din Bixad, dar relația elev- profesor s-a schimbat în relație de colegialitate. Am devenit învățătoare și mă bucuram că puteam să lucrez împreună cu fostul meu profesor, la aceeași instituție. (…) Mă bucur că am avut posibilitatea să-mi însușesc limba română de la un adevărat pedagog cu vocație, că am participat la procesul educațional alături de el, că am avut posibilitatea să stau de vorbă, să învăț de la un om respectat, cu o cultură mare. Apreciez foarte mult activitatea d-lui profesor și mă bucur că am ocazia să-mi exprim respectul față de activitatea bogată și valoroasă a unei vieți” .
Amintiri din copilărie despre Esperanto-Istvan Kerekes-inginer programator, București: „Un grup de copii s-au născut în locul potrivit, la vremea potrivită. Au avut șansa ca la începutul drumului în viață să fie crescuți, îndrumați și educați de oameni excepționali, printre care Dl. Profesor Mihai Trifoi, care prin devotamentul, răbdarea, încrederea, pasiunea și știința cu care este înzestrat, a reușit să ne introducă în tainele unei lumi noi, până atunci necunoscută pentru un copil dintr-un sat ascuns în estul Europei. Eu doar am avut norocul de a face parte din acest grup de copii, apoi voința de a învăța și curiozitatea de a cunoaște lumea. Uitându-mă înapoi în trecut, am regăsit cu drag episoadele din gimnaziu, în care am început cu stângăcie să învăț o limbă nouă, cum este Esperanto, printr-o altă limbă nouă cum a fost limba română, la vremea aceea. Dl. Profesor era conștient că încerca imposibilul, dar a privit-o ca pe o provocare, a depășit multe obstacole și a reușit. Întâi ne-a arătat marea, apoi ne-a lăsat suficient de curioși ca să construim noi vaporul cu care urma să ieșim în larg. ”
Profesorul Mihai Trifoi reprezintă un caz fericit de profesionalism- Prof. Mariana Berariu, Secretar al Asociației de Esperanto din România: „ Profesorul Mihai Trifoi- președintele Asociației de Esperanto din România și șeful secției române a Ligii Internaționale a Profesorilor Esperantiști, reprezintă un caz fericit de profesionalism, atât în pregătirea sa de specialitate, cât și în cultivarea limbii Esperanto pe care a considerat-o întotdeauna un exercițiu intelectual. (…) Prin calitățile sale profesionale și morale deosebite, prin entuziasmul manifestat, prin modestie, colegialitate și noblețe sufletească, prin sentimentul prieteniei pe care îl cultivă în familia celor iubitori de Esperanto, domnul profesor Mihai Trifoi rămâne în inimile noastre ca un om de excepție”.
Un om dăruit- Prof. Rodica Pârvan, director al Liceului Tehnologic „Constantin Brâncuși”, Sfântu Gheorghe: „Există oameni pe care îi cunoști „ după vorbă, după port”, vorba Poetului. Un astfel de OM este și bunul nostru coleg și prieten Mihai Trifoi, noblețea fiind trăsătura care îl caracterizează pe deplin. Profesor, publicist, om al cetății, angajat în viața socială, așa cum îi stă bine unui dascăl adevărat, Mihai Trifoi și-a dăruit întreaga viață studiului. (…) Deși nu locuiește în Sfântu Gheorghe, este prezent la toate manifestările de suflet ale societății civile românești , aducându-și contribuția la buna lor realizare. L-am auzit vorbind, i-am citit articolele, am discutat de multe ori, pe diferite teme. De fiecare dată m-am convins că e un om de bună credință, un om de calitate cum rar întâlnești, un om modest și cumsecade așa cum îi stă bine unui adevărat intelectual”.
Inscripție pe o carte…- Prof. Maria Stoica: „O vorbă din bătrâni ne spune că omul, trăitor vremelnic în lume, trebuie să lase în urma sa ceva durabil, destinat să-i poarte amintirea în timp. Rămâne în conștiința celorlalți cel care a sădit un pom, a săpat o fântână și a ridicat o casă. Pomul, fântâna și casa sunt moștenirea cea mai durabilă lăsată de cineva: fructele pomului îi vor hrăni pe cei flămânzi, fântâna le va da apă celor însetați, iar casa îi va adăposti pe cei osteniți, făcându-le loc de odihnă și viețuire. Pentru un intelectual, stabilit timp îndelungat în mediul rural, unde vorbele acestea își mai păstrează tâlcul adânc deslușit odinioară de bătrânii satului, această recomandare la neuitare capătă alte dimensiuni, potrivite pe rostul și menirea dascălului care a educat, decenii la rând, multe generații de elevi. Mihai Trifoi este un astfel de dascăl, devotat meseriei pe care a practicat-o cu noblețe și dăruire timp îndelungat. La Bixad, unde a funcționat ca profesor, el a sădit în sufletele tinerilor învățăcei pomul cunoașterii; a săpat în lutul ființei lor fântâna cu apă vie a cuvintelor dătătoare de viață și a construit, punând la temelia acestei zidiri dragostea de patrie, un edificiu cultural menit să păstreze nealterat spiritul limbii române. (…) Căldura prieteniei face parte și ea din caracterul lui Mihai Trifoi. Putem spune că bunul nostru coleg, prin acest fel de-a fi, a săpat, cu finețe și distincție, inscripția pe o memorabiliă carte a omeniei. Fie ca această carte să ajungă în mâinile și în conștiința a cât mai multor cititori”.
**
După atâtea vorbe frumoase, nouă, celor ce trudim în fiecare zi pentru a pune în paginile ziarului tot ceea ce credem că poate fi mai bun, mai interesant, nu ne rămâne decât să-i mulțumim Domnului Mihai Trifoi că a ales să publice articolele scrise de domnia sa în Mesagerul de Covasna, ridicând astfel calitatea editorială a acestui cotidian.
Maria Graur
