Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
A fost cândva un timp când omul trăia în armonie cu natura, o respecta și se simțea o parte integrantă a ei. Vremurile au trecut, lumea s-a schimbat, omul „s-a civilizat”, iar acel sentiment a rămas poate doar în amintirea vechilor indieni din ținuturile sălbatice ale Americii…
Astăzi omul, crezându-se egalul lui Dumnezeu, se vrea stăpân peste tot și toate; pe măsură ce se înmulțește și își diversifică puterea de distrugere el agresează tot mai mult mediul înconjurător în care trăiește, căci foamea de energie și goana după resurse, dar și setea de expansiune, îl determină să pătrundă până în cele mai ascunse locuri de pe planetă nelăsând nimic neatins de mâna lui acaparatoare.
Și dacă în ultimii ani am observat cu toții schimbările climatice care încep să ne afecteze viața, acest lucru nu se datorează doar ciclului natural al globului terestru, ci și activității omului, care în ambiția sa nemăsurată este gata să-și distrugă propriul mediu de viață.
Un articol publicat în cotidianul brașovean „Transilvania Expres” Nr.7560, 7 august 2018, cu titlul „E posibil ca o civilizație dezvoltată tehnologic să fi trăit pe Terra cu miliarde de ani înaintea oamenilor”, ne atrage atenția asupra posibilității dispariției civilizației omenești în urma propriilor decizii și acțiuni greșite. De fapt această teorie/ ipoteză a circulat mai demult în mediile științifice, așa cum reiese și din articolul citat: „Aceasta este una dintre întrebările pe care și le pun mulți oameni de știință. Profesorul Jason Wright, un astrofizician de la Pensylvania State University, crede că acest lucru este foarte probabil, dar că dovezile sunt ascunse adânc în interiorul scoarței terestre.” Cine știe, s-ar putea ca arheologii viitorului să aducă dovezi în acest sens.
În mod cert Pământul devine tot mai „mic” și nu ne mai ajunge, încât oamenii visează tot mai mult la ieșirea în spațiul cosmic și la colonizarea altor corpuri cerești care ar avea condiții pentru existența și proliferarea vieții în acele locuri. Și, desigur, deoarece posibilitățile tehnice încă nu permit realizarea unui „exod” înafara sistemului nostru solar, gândurile omului se îndreaptă spre planetele cele mai apropiate, iar Marte rămâne un „subiect fierbinte”, și tot mai mulți oameni de știință se întreabă dacă există sau a existat viață pe această planetă. Gândul merge și mai departe, iar omul își pune întrebarea dacă nu cumva pământenii au avut sau ar putea avea în viitor aceeași soartă nefericită a unei posibile civilizații avansate care a trăit pe Marte și a dispărut din cauza propriilor greșeli: „Este posibil ca specia care a trăit pe Terra acum miliarde de ani să fi fost eliminată chiar de inteligența artificială pe care a creat-o”. De ce nu putem descoperi urmele unei astfel de civilizații? Găsim răspunsul tot în sursa citată: „Oricât ar părea de improbabilă, teoria are fundamente științifice. Se estimează că la 10.000 de ani după dispariția oamenilor de pe planetă aproape toate urmele existenței lor de la suprafață – orașe, poduri, structuri de oțel – vor dispărea ca și cum nu ar fi existat niciodată.” Și la urma urmei ce înseamnă 10.000 de ani față de un miliard? Totul este efemer…
Revenind la realitatea imediată, trăim pericolul, deocamdată virtual, la televizor, privind cum ard pădurile în Grecia, Germania, Spania, Portugalia, California, Australia ori în alte locuri de pe pământ, din cauza căldurii excesive, iar dacă Pământul nostru se mai încălzește cu câteva grade, scenele apocaliptice privite la televizor ar putea deveni reale pentru toți locuitorii planetei, și specia umană, precum și celelalte milioane de specii conviețuitoare s-ar afla într-un proces de extincție. Lucrurile devin și mai complicate dacă ne gândim la uragane, tornade, erupții vulcanice, cutremure devastatoare, inundații catastrofale și alte asemenea fenomene care pun în pericol viața. Și tocmai de aceea e necesar ca Omul să devină mai prudent în acțiunile sale contra Naturii, și mai conștient cu privire la efectele cauzelor pe care le creează, să reînvețe a trăi în armonie cu Natura, dacă vrea să supraviețuiască…
Mihai Trifoi
