Începutul lui aprilie 2020. De mai multe săptămâni o parte din omenire stă izolată în casă, o altă parte se străduiește să salveze viețile oamenilor amenințați de virusul COVID-19, iar ceilalți, câți au mai sunt apți, încearcă să mențină economia lumii pe linia de plutire.
Noi, cei rămași în propriile locuințe, ne simțim ca niște personaje pierdute într-un film arătând o realitate imaginară, dar pe care totuși o percepem ca fiind a noastră. Vedem la televizor cum în unele orașe europene, pe străzile pustii, unde altădată era mulțime de oameni, acum au început să se plimbe mistreții și caprele sălbatice, și în curând vor mai veni și alte sălbăticiuni, iar dacă se va prelungi criza și oamenii vor rămâne mereu închiși în casele lor s-ar putea ca pe marile bulevarde să apară și ierburile. Mai vedem spitale, în care, în saloane și pe holuri, se înșiruie zeci și sute de paturi unde zac bolnavii atacați de virus, înconjurați de aparatură și echipamente medicale, de medici, asistente și roboți exact ca în ecranizările cu extratereștri, iar telejurnalele nu mai prididesc cu apeluri repetate: Stați în casă! Spălați-vă pe mâini! Nu atingeți suprafețele care pot fi posibil contaminate! Nu duceți mâna la ochi, nas sau gură! Respectați indicațiile autorităților! etc. La acestea se adaugă din timp în timp informările despre numărul infectărilor, vindecaților, carantinaților și deceselor; toate mixate cu dezbateri interminabile despre originea virusului, despre mijloacele de combatere, despre posibila descoperire a unui antidot, despre criza economică, despre eroi și dezertori, toate învârtindu-se în jurul aceluiași subiect, încât tot urmărindu-le omul chiar începe să se transpună în acea lume ireală, astfel că atunci când lucrurile vor reveni la normal, oamenii vor avea senzația că se trezesc dintr-un vis urât, și poate atunci vor prețui mai mult viața și-și vor iubi mai mult semenii.
Văzând toate acestea, gândul ne duce la o legendă din vremuri de demult, cuprinsă în Vechiul Testament, dar și în Coran, despre lupta dintre Goliat și David. Informații găsim și în sursa Wikipedia: Goliat, „un războinic filistean uriaș, faimos pentru lupta sa contra tânărului David, viitorul rege al lui Israel”, reprezenta de fapt păgânismul, iar firavul David era „campion al Dumnezeului lui Israel”. Evident, lupta era inegală, comparând dimensiunile celor doi luptători, dar…, se spune că „tradiția creștină a văzut în lupta lui David cu Goliat lupta Bisericii împotriva lui Satan”. Deși nimeni nu credea, micuțul David l-a învins și l-a ucis pe uriașul Goliat, cu o praștie. Despre desfășurarea luptei, deosebit de interesantă, cititorul poate afla mai multe în Capitolul 1 Samuel, 17, din Biblie, aici redăm doar un fragment dintr-o altă sursă citată:
„De îndată ce filisteanul a început să se apropie de David, acesta a alergat repede înspre liniile de luptă ca să-l înfrunte. 49 David și-a băgat mâna în traistă[g] de unde a scos o piatră. A aruncat piatra cu ajutorul praștiei și l-a lovit pe filistean în frunte. Piatra a pătruns în fruntea lui, iar el a căzut cu fața la pământ. 50 David a avut biruință asupra filisteanului. Deși David nu avea sabie în mână, el l-a lovit pe filistean și l-a ucis doar cu o praștie și cu o piatră. 51 Apoi David a alergat și s-a oprit lângă filistean. I-a luat sabia, a scos-o din teaca ei și i-a tăiat capul cu ea. Când au văzut că eroul lor era mort, filistenii au luat-o la fugă. 52 Atunci luptătorii lui Israel și cei ai lui Iuda s-au ridicat, au scos un strigăt de război și i-au urmărit pe filisteni până la intrarea în Gat[h] şi până la porțile Ekronului. Filistenii, răniți de moarte, au căzut pe drumul Şaarayimului[i] până la Gat și la Ekron. 53 Când s-au întors de la urmărirea filistenilor, israeliții le-au prădat tabăra. 54 David a luat capul filisteanului și l-a adus la Ierusalim, iar armele filisteanului le-a dus la el în cort” (www.biblegateway.com)
Așa și astăzi, mândra omenire, care de milenii a devenit stăpână pe acest pământ, acum s-a dovedit a fi „micuțul David”, deci un rol inversat, care trebuie să lupte cu invizibilul „Satan”, ce-l reprezintă pe Goliat. În aparență acest minuscul Goliat, pe moment, a îngenuncheat omenirea, însă nu va învinge, căci „David” îl va răpune. Dar de-acum înainte va trebui să veghem mereu pentru a nu lăsa să apară în lume alți Goliat, deși teamă ne este că omenirea își va relua repede vechile obiceiuri, căci după cum se vede, după stârpirea lui „Goliat” în China, în piața alimentară din Wuhan oamenii iar au început să vândă șerpi, lilieci și alte lighioane, fără să le mai pese de vreun nou pericol. Bravo, chinezilor, pe cât de deștepți sunteți, pe atât de nepăsători vă dovediți… Să fie oare valabil și pentru români?! Dacă da, atunci înseamnă că nu învățăm nimic nici măcar din propria noastră suferință, și deci ne merităm cu toții soarta…
Mihai Trifoi
