M.D.C – Silviu
Pe măsură ce ştiinţa şi tehnologia se dezvoltă în ritm rapid, mai ales după boom-ul electronicii, într-un timp când realităţile par desprinse din vechile cărţi şi filme SF, viitorul omenirii, supus unor mari semne de întrebare, devine incert.
În cotidianul Libertatea, nr. 8591, din 30 martie 2016, la rubrica Tech, pag.12, sub titlul „A început era roboţilor”, ni se aduc la cunoştinţă o serie de cercetări, descoperiri şi previziuni din noua lume a „inteligenţei artificiale”. Se spune astfel că „Roboţii devin din ce în ce mai prezenţi în viaţa oamenilor. Gătesc mai repede decât un master chef, pot juca împotriva celor mai pricepuţi şahişti şi chiar pot mima sentimente sau satisface nevoile intime ale oamenilor”. Ceea ce este şi mai straniu e faptul că se tinde ca înfăţişarea unor roboţi să fie tot mai apropiată de cea a fiinţei umane, încât vom ajunge ca într-o bună zi să nu mai ştim care-i om şi care-i robot.
Dar de ce creează oamenii roboţi care să le semene? Probabil că ideea de început a fost ca aceştia, maşinile, să înlocuiască munca grea ori plictisitoare a oamenilor, dar se pare că acum, în mod instinctual, Omul, devenind tot mai inteligent, doreşte să-şi demonstreze „puterea creaţiei”. Şi ce şi-a zis el? După cum se afirmă în scurta prezentare de sub titlul „Conştiinţă proprie”, că în conformitate cu cele scrise în Biblie: „Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Lui”. Şi atunci s-a gândit orgoliosul om că şi el ar fi capabil să creeze ceva după chipul şi asemănarea lui, deci o formă de viaţă cu raţiune, sentimente şi conştiinţă proprie”. Şi odată ce „Graniţa dintre inteligenţa artificială şi cea naturală a devenit din ce în ce mai fină”, vanitatea omului creşte şi el vrea neapărat să se creadă egalul lui Dumnezeu şi să creeze un chip care să-i semene. Şi nici nu e prea departe această nouă lume, din moment ce deja cercetătorii au inventat-o, nu pe Eva, ci pe Sophia – „un robot umanoid foarte avansat” care „a devenit viral pe internet, după ce, în timpul unui interviu, a afirmat, fără ezitare, că va distruge omenirea”. Se pare că în această viziune, omul îşi pregăteşte propria-i pieire. Să nu uităm nici de legenda biblică a marelui potop, când omul începuse să se creadă mai presus de Creator. Din fericire, există şi destui opozanţi la aceste idei primejdioase. Şi cu toate acestea cercetările îşi continuă cursul, făcând astfel viitorul omenirii imprevizibil.
Una este să creezi roboţi şi să-i pui la lucru pentru a înlocui sau uşura munca oamenilor şi alta este să-i dotezi cu inteligenţă proprie, să-i proiectezi „după chipul şi asemănarea ta”, să-i faci independenţi şi să le dai drumul în lume. Într-o bună zi aceştia ar putea scăpa de sub controlul oamenilor şi, devenind agresivi, să încerce să preia supremaţia, exact ca în scrierile lui Isaac Asimov sau ale altor vizionari care-şi pun mari semne de întrebare despre ceea ce ne aşteaptă când ne jucăm de-a creaţia. Poate totuşi că Omul îşi va da seama de calea greşită pe care merge şi se va opri înainte de a fi prea târziu, deşi nu credem, căci orgoliul său este nemăsurat şi dorinţele-i de nestăvilit. Dă-ne, Doamne, minte pentru a nu greşi!
Mihai Trifoi
