După 1989, pe la toate ministerele s-au perindat mai mulți miniștri, de stânga, de dreapta sau de centru, după cum bătea vântul politic, și fiecare, de cum s-a instalat în fotoliul ministerial, a început să „implementeze reforme”, ceea ce a dus la destul haos în legislație, iar schimbările n-au fost întotdeauna cu adevărat benefice.
Agricultura n-a făcut excepție de la regulă. Acum îl avem pe Petre Daea ministru al Agriculturii, un om simpatic, activ și guraliv, care prezintă lucrurile de pe la noi în mod pitoresc chiar și la Consiliul European de la Bruxelles. Departe de noi gândul de a-l critica sau ironiza, însă nici nu putem închide ochii la ceea ce se spune și se face…
Știm cu toții că, după ce s-au cam uscat „frunza” Elenei Udrea și palmierii lui Dan Matei Aghaton, foști Miniștri ai Turismului, ca să nu mai vorbim de încercarea lui Aghaton de a-l relansa pe arhicunoscutul vampir din Carpați prin proiectul „Dracula Park”, mort în fașă, a venit acum actualul Ministru al Agriculturii, Petre Daea cu ideea ca oaia să fie „brand de țară”, și chiar dacă acest lucru nu s-a întâmplat încă, oaia a fost promovată și câte ceva tot s-a schimbat în bine în sectorul agricol.
Dar de ce tocmai oaia ((Ovis aries)? Deoarece „Oaia domesticită este o specie de mamifere rumegătoare, copitate domesticite, crescute pentru lână, piele, blană, carne și lapte, având cea mai largă distribuire în lume dintre animalele domestice, putând fi găsite în aproape toate țările” (Wikipedia). Se spune că în anul 2003 existau pe pământ circa 1,03 miliarde de capete, deci un animal foarte util și nu prea pretențios.
Oaia este unul dintre animalele sălbatice care au fost domesticite din cele mai vechi timpuri, pentru a-l ajuta pe om pe calea evoluției. Domesticirea animalelor nu s-a făcut de pe o zi pe alta, ci într-un proces îndelungat „de transformare a animalelor sălbatice în animale domestice și de modificare a caracteristicilor biologice” pentru a corespunde intereselor economice ale omului (Wikipedia). Printre primele animale domesticite au fost: câinele, oaia, capra, măgarul, calul, porcul, vaca. Interesant este, după cum aflăm din aceeași sursă, că găina, porumbelul și pisica au venit singure la om, atrase de hrana obținută mai ușor decât în sălbăticie. În alte zone geografice au fost domesticite animale specifice locului: „cămila, dromaderul, lama, iacul, bivolul, elefantul, renul”. Fenomenul domesticirii este actual chiar și azi, dacă ne gândim că urșii deja „ne bat în geam”, cum ar spune Ministrul Daea, adică vizitează tot mai des localitățile în căutare de hrană, ba mai vin și mistreții, numai că omul nu are nevoie de asemenea „animale domestice”, mai ales că a ajuns să-și sacrifice și porcii domesticiți deja, din cauza pestei porcine răspândită de mistreți. Dar să revenim la oaie, animal blând și folositor în multe feluri.
Se știe că poporul român are o veche tradiție în acest domeniu: „Dacii o venerau, consinderând-o un simbol al sacrificiului adus divinității și sufletului strămoșilor” (https://destepti.ro /oaia-domestica-trecut-si-prezent). Din aceeași sursă aflăm că „în România, sectorul creșterii ovinelor încă se menține pe un loc fruntaș în Europa, după Marea Britania și Spania”, dar că „lipsesc strategiile pe termen lung și facilitățile acordate oierilor”. Și aici trebuie să fim de acord cu Ministrul Petre Daea în strădania lui de a promova oaia.
Acum, odată ce România a preluat președinția Consiliului Uniunii Europene, când prioritățile au devenit mai multe și mai clare, Ministrul Agriculturii din România s-a afirmat din nou, de astă dată la Bruxelles, în Comisia pentru Pescuit, „promovând” o specie nouă, cormoranii, că ăștia cică se simt bine în România, „fac baie în piscine” și înghit peștii din găleată. Ce-i drept, ulterior Domnia sa a venit cu explicații detaliate pentru a lămuri situația, afirmând că „Unii fermieri piscicoli au fost nevoiți să renunțe la afaceri și să se reprofileze”, producția lor scăzând drastic din cauza lacomilor cormorani, lucru confirmat de spusele fermierilor: „Producătorii din industria piscicolă confirmă spusele lui și susțin că e nevoie de un plan de management al populației de cormorani, deoarece din cauza lor pepinierele din România înregistrează pierderi uriașe” (adevărul.ro , rubrica Economice , 4 februarie 2019, Elena Deacu).
Spre deosebire de oaie, care nu prea ajunge în piscină, ci mai degrabă în ceaune și frigări, cormoranul, fiind pasăre zburătoare, se poate deplasa mai ușor, și putând confunda balta cu piscina, nu e de mirare că s-or mai fi aflat câteva înaripate rătăcite în vreo piscină pe care a văzut-o domnul Daea. Cert este că maniera și împrejurarea în care Ministrul și-a expus discursul a rămas proverbială și amuzantă.
De fapt, cormoranii sunt „.. păsări acvatice de talie mijlocie care trăiesc în colonii” (Wikipedia) și uneori aceste colonii sunt foarte mari, astfel că au nevoie de mult pește pentru a-și duce existența. Delta Dunării de la noi, bogată în pește, i-a atras și pe cormorani, încât aceștia, simțindu-se bine, s-au înmulțit mai mult decât ar trebui și-i supără pe pescari și pe cei care se ocupă de fermele piscicole. Ba s-au și diversificat, căci acum există trei specii de cormorani: mare, mic și moțat, în consecință cei mari înghit pești mai mari. În unele țări (China, Japonia etc.) oamenii chiar au dresat cormoranii și-i folosesc la pescuit. Cei din Vietnam, de exemplu, le pun un laț sau inel pe gât ca păsările să nu poată înghiți peștii mari, astfel că pescarii se aleg cu recolta. Cum la noi încă nu s-a ajuns în stadiul acesta, nerușinații cormorani înghit tot, așa că ori facem „un plan de management al populației de cormorani” ori îi dresăm și le punem lațul pe gât. Și într-un caz și în altul simpaticul ministru ar avea dreptate…
Mihai Trifoi
