Hoinărind prin Orientul Îndepărtat (7)
…La tot pasul am întâlnit, în Orientul Îndepărtat, felurite oferte turistice de nerefuzat. Eram ca înecatul! Dacă pe „bătrâna Europă” o cunoşteam acum destul de bine, curtând-o insistent în tinereţea mea, enigmatica Asie mă vrăjea cu secretele sale orientale.
Aşa am ajuns şi la „Nong Nooch Tropical Botanical Garden”, un reper thailandez cu faimă internaţională, apreciat de vizitatorii de toate vârstele. Pe lângă cohortele de „traveler”-i occidentali, am întâlnit şi numeroşi asiatici veniţi cu copiii: atât la divertisment, cât şi la lecţii practice de botanică şi zoologie.
În afară de plimbările prin splendidele grădini – efectuate pe jos sau cocoţaţi pe… elefanţi – musafirii pot urmări spectacole dintre cele mai diverse: dansuri populare tradiţionale, demonstraţii de box thailandez (sportul naţional siamez), plimbări cu tuk-tuk-ul, popas la grădina zoo. După atâta hoinăreală trebuie inclus în program un prânz la restaurant, urmat de savurarea unor dulciuri şi răcoritoare la terase.
Apogeul distracţiei îl reprezintă spectacolul oferit de elefanţi.
Simbolul autorităţii supreme
Reţineţi, dragi cititori, că uriaşele patrupede cu trompă au reprezentat dintotdeauna simbolul autorității supreme în societăţile orientale. Şi în prezent elefanţii se bucură de stima populaţiei, iar exemplarele albe – foarte rare – sunt venerate în întreaga Asie, constituind semne ale Divinităţii.
Elefanții albi sacri aparţin monarhilor din Asia de Sud-Est, simbol al păcii și prosperităţii. Tradiția provine de la vechile scripturi, care asociau apariţia unui elefant alb cu nașterea lui Buddha.
Dacă într-o vreme pachidermele obişnuite erau folosite mai cu seamă în mediul rural la munci grele, cum ar fi transportarea arborilor doborâţi din pădurea tropicală, treptat, odată cu dezvoltarea turismului li s-au găsit îndeletniciri mai puţin solicitante.
În ţări ca Laos, Cambodgia, Thailanda, Birmania, acum sunt la mare căutare plimbările de agrement prin junglă, cu elefanţii. Din păcate, Uniunea Myanmar – cum este denumită oficial vechea Burma, a devenit centrul afacerilor ilegale cu fildeş!
…În ceea ce mă priveşte, după plimbarea cu cămilă printr-o oază din Sahara, practicată cu succes acum vreo trei ani, şi soldată cu… bătături pe şezut, ce putea urma în Orientul Îndepărtat? Logic: un „safari” cu pachiderme.
Gazetarul Horia C. Deliu mângâind un pui de elefant
Poveşti incredibile
Un atotştiutor „mahut” (conducător de elefant) cu care m-am întreţinut în stilul meu caracteristic, mi-a zis că a auzit de la bătrânii din sat unele poveşti terifiante despre aceste (aparent) blânde vieţuitoare de dimensiuni impozante.
Cică odinioară unii elefanţi erau dresaţi să fie violenţi, fiind folosiţi ca instrumente de… tortură de către autorităţi! Ba chiar au efectuat şi… execuţii, condamnaţii la moarte fiind striviţi de animale, după ce fuseseră mai întâi ridicaţi cu trompa, trântiţi de pământ şi presaţi progresiv cu picioarele, să mărturisească tot ce ştiau.
Incredibil! Dar se pare, adevărat…
Show cu elefanţi
…Am mers, aşadar, nerăbdător să urmăresc „Elephants Show”, despre care vorbea admirativ tot poporul din jurul meu. Când am ieşit, m-am felicitat că nu am ratat o asemenea distracţie, ce unora le poate părea… puerilă. Nu zic, este posibil ca uneori să dau şi eu „în mintea copiilor”…
Zău aşa, a fost o veritabilă atracţie, având multe numere antrenante, spumoase, interactive. Ce văzusem la circ în adolescenţă era insignifiant, credeţi-mă!
…Am intrat într-un stadion mai aparte, ce avea tribunele acoperite. Soarele ardea nemilos, temperatura apropiindu-se de 30 de grade. În mijloc terenul se prezenta arid, iarba nerezistând tonajului competitorilor.
Spectatorii sunt invitaţi mai întâi să fie protagonişti la câteva experienţe inedite, unice în viaţa lor paşnică. Din rândul celor mai îndrăzneţi voluntari, câte unul este poftit lângă elefanţi. Era o pereche, cu un pui.
Cei doi dresori ai lor aşează câte un temerar pe un fel de… „balansoar” viu, alcătuit din cele două trompe reunite. După care oaspetele începe să fie mişcat huţa-huţa, înainte şi înapoi.
Se trece la a doua probă. De anduranţă. Unul dintre elefanţi încolăceşte cu uriaşa-i trompă mijlocul bietului plătitor de bilet, aidoma unui şarpe boa. Brusc îl ridică de la sol vreo doi metri, în uralele şi fluierăturile admirative ale amicilor de faţă, completate cu chirăiturile de emoţie ale „eroului”. Sau… „eroinei”!
Chiar aşa. Pentru că în mod paradoxal, reprezentantele sexului frumos se îngrămădesc în număr mai mare să fie protagonistele unui asemenea experiment incitant (ca să nu zic altfel…). Am văzut tinere, atât asiatice, cât şi occidentale, extrem de frenetice cu cât trompa le strângea mai tare şi le înalţa peste mulţime.
Bărbaţii, curajoşi cum îi ştim, se cam… codeau!
Câte doi elefanţi îşi uneau trompele şi făceau… un leagăn
Curiozităţi despre pachiderme
Puţin mai încolo am intrat în vorbă şi cu un îngrijitor ce proteja un „baby-elephant”, în vreme ce părinţii lui făceau exihibiţii pe gazon, „câştigând o… pâine cinstită”, cum se spune.
Puiul se apropise de mine şi mă adulmeca curios, în căutare de… banane. Ştia el ce ştia. Atunci am băgat în seamă negoţul practicat de numeroşii copii (cu siguranţă ai personalului de întreţinere) ce vindeau banane. Ca atare, am cumpărat un ciorchine bogat cu fructe proaspete. Erau numai bune de oferit animalelor, aşa cum procedau mulţi privitori, în schimbul permisiunii dresorilor de a te poza cu „artiştii” patrupezi.
– Cum de au o putere aşa mare în tompă?, l-am chestionat admirativ pe interlocutor.
Acesta vădit mulţumit că i-am făcut un cadou dulce şi aromat „puiuţului” de vreo… jumătate de tonă (la naştere cântăresc 100 de kg şi au un metru înălţime !!!) mi-a explicat. Se înţelege, că înainte de a-mi răspunde, „mahut”-ul m-a întrebat la rându-i (cum fac cu toţi străinii) de unde am aterizat?
I-am spus. A ridicat din umeri, după cum mă aşteptam. Nu auzise până atunci de „ţărişoara” mea, aşa că n-a mai insistat. L-am „mitraliat” cu întrebările.
– Trompa este de fapt o prelungire a nasului şi buzei superioare, având cam… 40.000 de muşchi! De-aia are aşa forţă. Poate căra un copac cu ea…
– Lungimea?
– Vreo 30-35 de cm.
– Greutatea unui adult?
– Depinde. Poate junge şi la cinci tone!!!
– Înălţimea?
– La maturitate ajunge la 2,5-3 metri înălţime. Şi tot creşte până moare. Mănâncă zilnic în jur de un sfert de tonă de fân şi bea 200 litri de apă. Urinează pe puţin 50 litri!
– Aoleu. Şi atunci… „treaba mare”?
– Un cocoloş mai mare decât o minge de baschet.
Brusc mi-am reamintim cântecelul prichindelilor despre „Elefantul Kiki, care face pipi… o tonă-jumate”. Ei, nici chiar aşa! Dar cinci vedre, uite că tot se uşurează odată…
Alte „secrete”
Iar dacă tot suntem la capitolul curiozităţilor legate de giganticele animele ce fac parte din „Ordinul Proboscidienilor”, să mai devoalăm şi alte „secrete”. Pe parcursul îndelungatei lor vieţii (pot ajunge la 70 de ani) dinţii li se schimbă de câteva ori. Fac excepţie doar cei doi colţi de fildes, ce cresc şi la masculi şi la femele începând de la etatea de doi ani. Pentru această podoabă valoroasă au fost exterminaţi mii de elefanţi, mai cu seamă în Africa, fildeşul având şi în prezent un preţ foarte ridicat.
Se ştie că aceste uriaşe patrupede terestre posedă o ţinere de minte extraordinară, recunoscând şi după… zece ani pe cel care le-a făcut vreun rău, răzbunându-se când le vine bine. De aici şi vorba populară „ai memorie ca de elefant”… (Nu în cazul de faţă).
Elefantul-artist
Spectacol de neuitat
Apoi a început spectacolul propriu-zis. Pe teren s-au desfăşurat succesiv câteva întreceri sportive, cu echipe formate din 2-3 elefanţi acoperiţi cu nişte bucăţi de pânză de culori diferite pe post de… tricouri, încălecaţi de conducătorii lor. S-a jucat polo pe iarbă, baschet şi, binenţeles, fotbal. Şuturile la poartă erau necruţătoare, mingile fiind grele şi de dimensiuni considerabile.
Au urmat plimbări cu… „tricicleta”, de fapt o mică platformă verde cu roţi de autoturism. Altminteri, cum să suporte o greutate de câteva… tone?
Dar cele mai multe aplauze le-a câştigat un elefant-artist, care a pictat pe un şevalet uriaş conturul unei inimii, iar în mijloc a scris declaraţia universală a iubirii şi a drepturilor omului: „I Love You”.
…Cu un alt prilej, m-am cocoţat şi eu pe un elefant, ca orice călător care se respectă. A fost ceva extraordinar. Dar despre această plimbare prin pădurea tropicală „călare pe… situaţie”, o să povestesc într-un alt episod. (Va urma)
Horia C. Deliu
