La dată fixă, pe pe 21 noiembrie, în fiecare an, credincioşii sărbătoresc ceea ce în popor se numeşte Obrejenia sau în limbaj cult Intrarea Maicii Domnului în Biserică, eveniment cu conotaţii speciale.
Este un praznic spiritual în amintirea zilei în care părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana, au dus-o pe fiica lor de numai trei ani pentru prima oară la templu. Acolo a fost întâmpinată de Marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezatorul, care avea să se îngrijească de instruirea copilei vreme de 12 ani.
Întâlnirea cu Marele preot Zaharia
Prelatul a ieşit pe trepte în întâmpinarea celor trei. Atunci a fost străluminat de o desluşire Divină, intuind rolul excepţional pe care Maria îl va avea peste ani pentru întreaga creştinătate.
Ca atare a binecuvântat-o astfel: „Tu eşti cea în care Dumnezeu şi-a proslăvit numele Său între iudei şi va descoperi mântuirea pe care a pregătit-o poporului”. Luând-o de mână, preotul Zaharia a dus-o pe Maria în cea mai sfântă odaie a impozantului lăcaş de cult, unde avea să rămână vreme îndelungată. La sosirea ei la templu se spune că s-a produs un lucru ieşit din comun. Întrucât, doar o dată pe an era permis chiar şi Marelui preot să intre în acea încăpere sfântă. Şi o putea face numai după ce aducea jertfe rituale. Opiniile cercetătorilor sunt împărţite în privinţa veridicităţii relatărilor timpului, în sensul că unele surse afirmă că Fecioara Maria ar fi rămas nu mai puţin de… 12 ani în Templu! Ceea ce nu pare verosimil.
Cert este că acolo copila şi-a petrecut timpul împreună cu alte fecioare studiind datinele, însuşindu-şi scripturile, ţinând post şi rugându-se la Dumnezeu. Se mai spune că Îngerul Gavriil o veghea îndeaproape, povăţuind-o mereu de bine şi pregătind-o pas cu pas pentru primirea Veştii celei Mari, pe care chiar el i-a dat-o mai târziu.
Datini străbune
În această zi specială, copiii îndrumaţi de părinţii care ţin la tradiţii, aşează într-un vas cu apă o crenguţă sau mai multe de măr. Dacă sunt păstrate în condiţiii optime, la căldură şi lumină, aceste mlădiţe vor înflori în Ajun de Anul Nou, putând fi sunt duse la colindat ca sorcove, povesteşte preotul Epaminond Boroş, originar din Breţcu, cunoscător din tinereţe a obiceiurilor locului.
De aici vine explicaţia faptului că în colindele românesti se evocă în plină iarnă florile dalbe de măr, ca simbol al purităţii şi perenităţii. Analizând mai atent sorgintea obiceiului, de Sf. Nicolae copiii răi sunt dojeniţi şi loviţi uşor cu o nuieluşă de măr. În caz că prichindelul admonestat îşi îndrepta purtarea, va fi iertat, iar joarda… înfloreşte de Crăciun. Semn că năzbâtiile micului năzdrăvan au fost date uitării, iar florile dalbe îi bucură sufletul şi privirea. Lui şi părinţilor săi.
O zi magică
Lupul, animal ocrotit
Ziua de 21 noiembrie este numită, aşadar, în popor Obrejenia sau Ovidenia şi corespunde în calendarul popular cu celebrarea unei divinităţi a lupilor – Filipul cel Şchiop.
Am relatat zilele trecute, când ne-am referit la datinele de Lăsata Secului, despre obiceiul numit Filipii. Se spune că erau nişte apostoli prigoniţi pentru credinţa loc, care aruncaţi de vii într o groapă cu lupi înfometaţi, au scăpat în mod miraculos nevătămaţi! Ca atare, trei zile la rând Filipii, ca nişte duhuri bune, apără casa de felurite primejdii. Filipii sunt şi protectori animelor sălbatice, mai cu seamă lupii fiind jivinele ocrotite în mod predilect. Despre cel mai mare dintre Filipi legenda povesteşte că fusese pedepsit chiar de către Dumnezeu, betejindu-i un picior, deoarece s-a abătut de la dreapta credinţă.
Unii săteni consideră Obrejenia ca pe o zi magică. Există credinţa că acum se deschid cerurile şi cei neprihăniţi pot întelege graiul animalelor, al lupilor, în mod deosebit. La sate acest praznic era pe vremuri ţinut cu sfinţenie, deoarece tradiţia grăia că numai aşa există belşug în gospodărie, oamenii vor fi sănătoşi, animalele şi păsările se vor înmulţi, iar recolta va fi bună la anul.
Eresuri, superstiţii pitoreşti
Ca la fiecare sărbătoare populară, circulau odinioară în lumea satului o mulţime de eresuri legate de Obrejenie. Pe lângă cele relatate mai înainte, prietenul nostru, folcloristul prof. dr. Ioan Paler, din Vâlcele, face o interesantă referire. Astfel, domina sa precizează că în multe sate din Ardeal, inclusiv din judeţul Covasna, principala semnificaţie a datei se referă la metafora luminii, prezentă sub diferite forme în superstiţii şi legende.
Nimic nu este mai drag omului decât lumina ochilor, ca atare credincioşii se roagă pentru a avea mereu vederea bună. Exista în satul Păpăuţi pe vremuri, după cum ne-a relatat Gh. Macovei, obiceiul ca oamenii să sfinţească în mod simbolic un fuior, o batistă ori un ştergar, cu care se ştergeau la ochi atunci când le intra vreun gunoi sau făceau un “ulcior”.
Ursitul poate fi văzut astăzi în... fântână
În această noapte aveau loc în vechime practici magice, tot soiul de descântece şi farmece. Un obicei pitoresc se referea la fetele nemăritate, care îşi puteau vedea în apa fântânii alesul inimii, după ce aprindeau o lumânare şi priveau în adânc!
Pomeni pentru morţii fără lumânare
Astăzi, 21 noiembrie, de ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică, ca o Sărbătoare a Luminii, cum spuneam, credincioşii merg la lăcaşele de cult şi iau parte la slujbă, apoi aprind lumânări. Se dă de pomană în amintirea celor ce au murit fără lumânare la căpâtai din diferite pricini (accidente, evenimente tragice în voiajuri, boală şi singurătate etc.), ca şi pentru persoanale decedate în întuneric. Există credinţa că măcar în acest fel vor avea şi ei, post-factum, parte de lumină pe lumea cealaltă.
Prin unele părţi se pune la icoană un vas cu apă şi se aprinde o lumânare, existând convingerea că mai târziu respectiva apă va fi bună la tratarea unor boli de ochi.
Previziuni meteo
Ca de fiecare dată, se fac prognoze privitoare la starea vremii anului următor: dacă azi ninge, însemnă că urmează o iarnă grea, dacă este soare şi senin – ca acum – vara următoare va fi secetoasă. Poate, totuşi, previziunile negative nu se vor adeveri şi vom avea în 2012 tot un an agricol bogat. Să dea Domnul!
Horia C. Deliu
