Ne mai desparte doar o zi de trecerea în Noul An 2012, evenimentul fiind întâmpinat în buna tradiţie populară românească cu o sumedenie de obiceiuri păstrate din moşi-strămoşi. Se distinge în mod dosebit ceremonialul folcloric al „uratului” sub diferite forme, ce diferă de la o zonă la alta, de la o regiune la alta.
Este o frumoasă datină respectată de cei mari, dar perpetuată mai cu seamă de copii şi tineri ce pornesc în mici grupuri pentru a-şi colinda semenii. Gospodarii, oamenii de bine îi primesc cu drag, bucuroşi să audă la uşă zvon de glasuri cristaline, răsplătinu-i aşa cum se cuvine.
Evocarea unor animale ritualice
În ajunul Revelionului şi în prima zi din ianuarie – de Sf. Vasile – tradiţia cere să se meargă cu “Ursul”, “Capra” ori “Ţurca”, animale înfăţişate simbolic, având valoare rituală, participanţii costumându-se adecvat. Cel mai cunoscut obicei a rămas însă “Pluguşorul”, care era la origine o practică magică de alungare a răului, ca şi de proslăvire a fertilităţii şi bunăstării. Chiar dacă diferă de la munte la şes, costumaţia şi interpretarea au rămas în esenţă aceleaşi.
Urările de prosperitate şi belşug bucură, fireşte, gazdele, care îi cinstesc pe colindători cu tot felul de dulciuri, fructe, vin şi bani. Incantaţia magică de odinioară are o semnificaţie telurică, în zilele noastre, colindătorii dorindu-le gospodarilor să aibă parte de încă un an cu sănătate şi bucurii, împliniri materiale şi pace în suflete.
Sorcova, vesela
Pe 1 ianuarie poposesc şi alţi urători, ce vin cu “Sorcova” şi “Semănatul”, colinde menite să readucă speranţa, optimismul şi starea de bine în viaţa comunităţii. Umblatul cu “Sorcova” intră mai ales în grija copiilor. Ei poartă o crenguţă sau un băţ împodobite cu flori de hârtie colorată cu care ating de mai multe ori persoana urată, în timp ce rostesc un descântec menit să aducă sănătate, putere de muncă, vitalitate celui vizat: “Sorcova, vesela/ Să trăiţi, să-mbătrâniţi/ Peste vară, primăvară/ Ca un măr, ca un păr/ Ca un fir de trandafir, /Tare ca piatra/ Iute ca săgeata/ Tare ca fierul/ Iute ca oţelul/ La anul şi La mulţi ani!”.
Cocoşul cel năzdrăvan
O practică hazlie în noaptea de Anul Nou, obicei perpetuat prin unele sate din Ţara Buzaielor, se referă la «ascunderea… cocoşului». Este o glumă preferată a fetelor nemăritate, care doresc să-şi găsească într-un mod inedit alesul inimii, în anul ce va veni.
După cum ne-a povestit uncheşul Gheorghe Bularca, din Barcani, în seara Revelionului fătuca dornică de măritiş prinde cel mai frumos pintenat din ogradă şi-l bagă sub o covată. În direcţia spre care va fugi pasărea eliberată, se află viitorul ales al inimii stăpânei!
În vechime se credea că falnicii cocoşi ar fi avut puterea de a alunga strigoii în zori, ca şi duhurile rele ce dau târcoale pe la casele oamenilor răi, necredincioşi ori care nu respectă tradiţiile.
Previziuni meteo ancestrale
Una dintre cele mai răspândite metode ancestrale de prognoză meteo se practică în ultimele zile ale lui decembrie. Ne referim la citirea vremii în foile… de ceapă (!), metodă ce se spune că are o marjă de eroare destul de redusă.
În judeţul Covasna am întâlnit o mulţime de femei care pot interpreta starea vremii din anul următor, analizând umiditatea foilor de ceapă. Aşa procedează, de pildă, spre a da numai două exemple, Zsuzsanna Horovitz, din Cernat ori Nuţi Luca, din Dobârlău, care au învăţat „tehnica” de la mame sau bunici, încercând să perpetueze această intertesantă tradiţie.
Aşadar, se ia o ceapă roşie şi se decojeşte, tăindu-se mai întâi în două şi desfăcându-se în 12 foiţe, fiecare dintre ele reprezentând o lună a anului viitor. Foile desprinse sunt apoi acoperite cu sare, fiind lăsate câteva zile să o absoarbă bine. În prima zi din Noul an gospodina se uită atent la ele şi în funcţie de aspectul lor face prognoze: dacă sarea de pe foile de ceapă aparţinând lunilor de iarnă este uscată, va fi un sezon hibernal geros, fără umezeală.
În schimb, dacă pe foile corespunzătoare lunilor de primăvară şi toamnă sarea s-a topit aproape în totalitate, va fi un timp cu ploi abundente, iar dacă lichidul rezultat din topirea sării s-a scurs, atunci cu siguranţă apar chiar şi inundaţii.
Cultul solar
Referindu-ne la vastul tezaur al datinilor de Anul Nou, să amintim şi de alte obiceiuri, precum “Căiuţii”, “Mascaţii”, “Malanca” etc. La origine au reprezentat concretizări ancestrale ale unor mituri dacice, legate de simbolistica rituală a Cultului solar.
Până în zilele noaste s-a păstrat o expresie generică pentru aceste obiceiuri: purtatul măştilor. De fapt, există o întreagă recuzită a urătorilor (costume în culori ţipătoare, măşti groteşti, instrumente muzicale, dar şi obiecte de făcut zgomot) pentru a alunga nălucile, temerile, spiritele malefice. Iar pe de altă parte sunt încurajate aspiraţiile, speranţele oamenilor spre mai bine.
Aceste obiceiuri se practicau din vechime, la Cumpăna dintre ani, întrucât în gândirea populară sfârşitul unei perioade trebuia să ducă la îndepărtarea lucrurilor rele, urmând ca din 1 ianuarie humea să se bucure de renaştarea optimismului, a speranţei. Măştile, costumele bălţate, dansul şi cântecul reprezentau un ceremonial plin de mister şi farmec.
Alte Sărbători de iarnă
În prima săptămână din Noul An se sărbătoreşte Sf. Vasile – pe 1 ianuarie, apoi Boboteaza – în data de 6, iar Sf. Ion încheie ciclul bogat al Sărbătorilor de Iarnă, pe 7 ianuarie.
E bine că unele dintre obiceiurile tradiţionale s-au păstrat în multe locuri, cei mici descoperind treptat vraja lor, iar cei maturi reamintindu-şi-le cu nostalgie.
Se mai spune în popor că dacă în aceste zile pădurea s-a înnegurat, timpul se încălzeste; dacă vuieşte codrul, o să ningă. Atunci când fumul se înalţă din coş drept în sus, o să avem parte de timp geros; dacă se lasă, urmează moina. În cazul în care nu este vânt şi fumul coboară aproape de sol, va veni zăpada. Când lemnele trosnesc în sobă, iar flacara focului este roşie, vine ger mare.
În încheiere, vă adresăm un călduros La Mulţi Ani, dragi prieteni, şi un 2012 mai bun!
Horia C. Deliu
