Motto: „cureaua lungă, viaţa scurtă”
Obezitate este o stare patologică, în cadrul bolilor de nutriție, sau fiziologică cu potențial patologic, la persoanele suprapoderale. Obezitatea nu este numai o problemă estetică ci în primul rând o tulburare de nutriţie caracterizată prin sporirea greutăţii corporale mult peste nivelul greutăţii ideale, cu ample consecinţe asupra stării de sănătate.
Apariţia obezităţii influenţează aspectul fizic al persoanei dar şi starea ei psihică. Conform ultimului raport al Federaţiei Internaţionale de Diabet, pentru europeni obezitatea abdominală (sau centrală) este definită printr-o dimensiune a taliei mai mare de 80 cm la femei şi 94 cm la bărbaţi. Oricine are indicele de masă corporală (IMC) mai mare decât 25 este obez. Indicele de masă corporală se determină raportând greutatea corporală (kg) la înălţime (m), conform formulei: IMC=greutate (kg) împărţită la înălţime la pătrat (m2).
Tot printr-un simplu calcul matematic se poate stabili care este forma obezităţii. Cea mai periculoasă este obezitatea abdominală. Calculul se rezumă la raportarea dimensiunii taliei la înălţime (ambele măsurate în centimetri). Dacă rezultatul acestui raport este mai mare de 0,5, este foarte probabil să suferiţi de obezitate abdominală.
În SUA 2/3 din adulţi prezintă un exces ponderal, aproape jumătate dintre aceştia fiind obezi. În ceea ce priveşte obezitatea abdominală, aceasta este chiar mai frecventă decât cea generală, fiind prezentă la peste jumătate din adulţii din SUA.
România urcă în sfârşit pe un podium european! Locul trei în Europa în clasamentul supraponderalilor, nu este însă o performanţă demnă de invidiat.
Datele oferite de Institutul de Endocrinologie C.I. Parhon sunt de-a dreptul îngrijorătoare: un român din patru suferă de obezitate şi 30% dintre românce şi 20% dintre români sunt obezi.
De asemenea, nici la capitolul obezitate infantilă ţara noastră nu sta mai bine, pentru că, având în vedere că se afla tot pe locul al treilea din Europa, România demonstrează că nu ştie să aibă grijă nici de copiii ei.
Odată trecută granita greutăţii ideale, lucrurile nu stau deloc roz pentru supraponderali. Aceştia ajung să se învârtă într-un cerc vicios, pentru că din momentul în care pierd controlul asupra greutăţii ajung să piardă cam tot: iubita, iubitul, soţul, soţia, prietenii.
Se lasă pradă unei nefericiri profunde, care, de cele mai multe ori, îi aduce în faţa farfuriei cu mâncare. Tocmai de aceea, 90% dintre obezii din România devin atât de grei numai şi numai din cauza alimentaţiei nechibzuite şi în exces. Ideal ar fi ca fiecare să înţeleagă că obezitatea e o boală, care poate fi însă tratată: cu voinţă, ambiţie şi dorinţă fermă.
Obezitatea reprezintă una dintre cele mai frecvente boli ale omului modern, o afecţiune care trebuie neapărat tratată. Nu credem că există cineva care să nu cunoască măcar o reţetă pentru scădere în greutate, şi asta deoarece au apărut o mulţime de diete-minune care îţi garantează că vei slăbi rapid, fără niciun efect secundar asupra organismului. Însă după ce au fost urmate, mulţi s-au plâns de alte afecţiuni secundare şi au ajuns singuri la concluzia că doar schimbarea stilului de viaţă, respectarea unor principii alimentare sănătoase şi practicarea exerciţiilor fizice sunt eficiente.
În ultimul timp, tot mai multe persoane obeze sunt tentate să consume medicamente pentru slăbire. Aproape că nu există o pagină de net pe care să nu apară o reţetă minune de slăbit, şi nici nu e greu pentru ignoranţi să o încerce. De cele mai multe ori efectul pe termen lung este dezamăgitor, pentru că scăderea ponderală este insignifiantă şi dacă totuşi aceasta se produce nu poate fi menţinută. Acelaşi efect îl au şi dietele restrictive utilizate pe termen scurt, din cauză că ele nu rezolvă cauza principală care a dus la instalarea obezităţii: alimentaţia dezechilibrată, nesănătoasă şi în exces.
Dietele restrictive de tip Atkins care reduc carbohidraţii permiţând în schimb consumul alimentelor cu conţinut bogat în proteine pot avea pe termen lung efecte secundare foarte neplăcute la nivelul rinichilor sau inimii.
În prezentul articol ne vom ocupa de obezitatea fiziologică (pe care o putem influenţa şi controla), cea patologică ţinând de competenţa strictă a medicilor nutriţionişti.
Cauzele obezităţii
În țările dezvoltate incidența obezității este mai ridicată decât în țările mai puțin dezvoltate. În Statele Unite obezitatea este endemică. Profesia și modul de viață (tradiție, obiceiuri, facilități) joacă un rol important. Două treimi din populația SUA constă din supraponderali. O treime din populația SUA constă din obezi.
Numărul adulţilor şi copiilor obezi a crescut substanţial în ultimii 30 de ani. În prezent, 31% dintre adulţi şi 18% din copii sunt obezi, adică au un indice de masă corporală foarte mare (IMC).
Factorii determinanţi ai obezităţii pot fi împărţiţi în factori individuali şi de mediu: sociali, economici, profesionali, familiali.
Supraalimentarea (creşterea aportului alimentar peste nevoi) este în mare parte impusă cultural. Porţiile de la fast-food-uri sau alte restaurante sunt supradimensionate, aducând un aport caloric excesiv. De asemenea, socializarea este strâns legată de consumul de alimente. Mesele în familie, întâlnirile cu prietenii, mesele festive “impuse” (unde numărul felurilor de mâncare şi cantitaea acestora depăşeşte cu mult necesarul caloric al organismului), alimentaţia hipercalorică din timpul vacanţelor etc.
Sedentarismul este de departe cea mai frecventă cauza a obezităţii fiind din ce în ce mai prezent în viaţa omului modern, pentru că aportul de calorii ingerate depăşeşte cu mult consumul. Multe persoane urăsc să facă mişcare, iar altele sunt prea ocupate pentru a face sport. Tot mai multe cuceriri tehnologice ale lumii moderne: telecomanda televizorului, liftul, automobilul elimină activitatea fizică din viaţa cotidiană. Chiar şi cele mai neînsemnate activităţi, precum scoaterea câinelui la plimbare sunt benefice; de exemplu, prin gestul de a deschide uşa pentru a ieşi câinele afară sunt arse doar 2 calorii, dar o plimbare de 30 minute cu câinele arde 125 de calorii. Dacă în loc să se ducă maşina la spălătorie (se consumă doar 18 calorii) aceasta va fi spălată şi lustruită persoanal vor fi consumate 300 de calorii.
Moştenirea genetică. Dacă unul dintre părinţi este obez, riscul este de 3 ori mai mare decât al unei persoane cu părinţi normoponderali, pentru că se moştenesc în primul rând obiceiurile alimentare nesănătoase, precum şi un stil de viaţă din care lipseşte mişcarea sau exerciţiul fizic.
Stilul de viaţă al familiei sau al cercului de prieteni joacă un rol important în apariţia obezităţii: alimentaţia bogată în grăsimi animale sau bazată pe gustări la fast-food, orele de masă neregulate sau sărirea peste mesele principale.
Alături de lipsa activităţii fizice stau următorii factori care vor forma un cerc vicios:
– stima de sine scăzută – o persoană supraponderală sau obeză va avea o imagine de sine negativă şi va fi înclinată să-şi elimine disconfortul printr-un consum şi mai mare de alimente. De asemenea, eşecurile repetate ale unor regimuri de slăbire accentuează imaginea negativă făcând şi mai dificilă aplicarea strategiilor de scădere ponderală;
– probleme afective – stările de stress psihic, anxietate sau afecţiunile de tipul depresiei sau durerii cronice, persoana tinde să se sustragă de la rezolvarea problemelor şi ale emoţiilor negative prin refugierea în mâncare;
– traume psihice – evenimente traumatizante precum abuzul fizic sau sexual în timpul copilăriei, decesul unui părinte în perioada adolescenţei sau probleme de cuplu (violenţa domestică) pot avea un impact important în etiopatogenia obezităţii;
– consumul de alcool – berea sau cocktail-urile conţin multe calorii şi predispun la apariţia obezităţii .
În articolul următor vom vorbi despre riscurile pe care le implică obezitatea vis-à-vis de starea de sănătate şi vom creiona câteva recomandări realiste pentru cei care îşi propun să ajungă cât mai aproape de greutatea ideală.
