• Despre supravieţuire pe timp de criză, socializare şi despre turism, într-un dialog cu Kovacs Istvan, patronul Restaurantului şi Hotelului Park 

În ultimii ani în care criza financiară a „subţiat” buzunarele multora dintre noi, fiecare fiind nevoit să cântărească îndelung modul în care îşi cheltuie banii, multe afaceri rezistă doar datortită efortului înzecit de muncă dar şi al inventivităţii celor care le conduc. Acest lucru este valabil şi-n cazul Resta­u­rantului Park din Sfântu Gheorghe, al cărui patron, Kovacs Istvan, face… de toate pentru toţi, pentru ca afacerea să reziste.

– Domnule Kovacs, acum când pe piaţă au apărut destul de multe localuri mici în care se poate mânca fast food sau, mai nou, meniul zilei, cine mai vine la restaurant?

– Din păcate, am ajuns acolo că musafirii nu mai vin la restaurant să mănânce un mic şi o friptură. Aceştia nu mai au nici prea mult timp la dispoziţie, deoarece marea majoritate lucrează de dimineaţa până seara, dar, în acelaşi timp, nici situaţia financiară nu le per­mite să meargă în fiecare zi la restaurant. De aceea, noi care ne desfăşurăm activitatea în acest domeniu tre­buie să organizăm cât mai multe evenimente, şi tot mai diferite. Deşi au trecut doar trei luni şi un pic din acest an, noi ne putem lăuda că am organizat o serie de activităţi prin care am atras clienţii către restau­rante. Aici aş aminti de „Joia gurmanzilor” care a avut loc la începutul lunii februarie, ocazie cu care în resta­urantele din Sfântu Gheorghe care au luat parte la acest eveniment clienţii au avut posibilitatea să consu­me tot ce şi-au dorit la jumătate de preţ (mai puţin băuturile alcoolice). Aflată la a III-a ediţie, „Joia gur­manzilor” a atras, şi în acest an, un număr important de musafiri care, se pare, apreciază iniţiativa noastră. La doar două zile distanţă, pe data de 9 februarie, la Restaurantul Park oaspeţii au participat la primul „Bal Vienez” organizat de Asociaţia unităţilor hoteliere şi de alimentaţie publică împreună cu Camera de Comerţ şi Industrie Covasna. Aşa cum aţi relatat chiar în ziarul Dvs., la momentul respectiv, a fost un eveniment de înaltă ţinută care s-a bucurat de aprecierea celor pre­zenţi. În aceeaşi organizare, în cursul lunii februarie, la Sfântu Gheorghe a avut loc Târgul de Nunţi şi eveni­mente denumit „Ziua cea mare”, care s-a bucurat de o   prezenţă importantă din partea expozanţilor dar mai ales de un număr mare de vizitatori. Aşadar, eu consi­der că pentru a face faţă situaţiei economice actuale,  restaurantele nu trebuie să se limiteze doar la organi­zarea de nunţi ci trebuie să găsească activităţi spe­ci­fice, cu mâncăruri mai deosebite decât cele pe care le mâncăm acasă, în fiecare zi, pentru a-i îmbia pe oas­peţi. Cu toată sinceritatea trebuie să vă spun că în momentul de faţă noi nu ne dezvoltăm, ci doar trăim de la o lună la alta. Trebuie să organizăm mai multe lucruri interesante la care lumea să îşi permită să ia parte, să se distreze.

– Concret, ce alte activităţi interesante aţi iniţiat?

– Recent am introdus o după-amiază dedicată celor care sunt pasionaţi de rebus. Astfel, de la ora 17, până la ora la care se simt bine, cei ce doresc sunt aşteptaţi să ia parte la un concurs de rebus, în separeul restau­rantului. A trecut mai bine de o lună de când am iniţiat acest concurs la care, săptămână de săptămână iau parte pensionarii care îşi doresc să iasă undeva, să socializeze. Musafirii primesc rebusuri de la noi sau le pot aduce de acasă. În fiecare marţi noi adunăm rebu­surile completate de participanţi, iar la sfârşit de lună facem o tragere la sorţi, premiile constând într-o masă la unul dintre restaurantele din Sf. Gheorghe sau chiar la Comandău sau Şugaş Băi.

– Vorbind de concurenţă, spuneţi-ne vă rog în ce relaţii sunteţi cu celelalte unităţi de profil din Sfântu Gheorghe?

– Aşa cum spune o vorbă din popor „e loc sub soare pentru toată lumea”. Drept urmare, fiecare dintre noi ne vedem de treburile noastre dar, totodată, avem şi o colaborare bună. Trebuie să vă spun că aproape toate restaurantele din Sf. Gheorghe fac parte din Asociaţia unităţilor hoteliere şi de alimentaţie publică, deşi nu este obligatoriu, însă este în beneficiul tuturor deoa­rece mai învăţăm unii de la alţii din tainele şi noutăţile din acest domeniu. Prin intermediul Asociaţiei, în fiecare lună un restaurant organizează câte un eve­niment – festivalul gulaşului, al ciolanului, al sarma­lelor, al cârnaţilor etc., sau degustare de vinuri. Pentru locuitorii judeţului dar mai ales pentru turismul covăs­nean, organizarea oricărui eveniment care să iasă din graniţele judeţului nu poate fi decât benefic şi în folo­sul nostru.

– Ca reprezentant al unei societăţi care deţine în proprietate şi un hotel, ce ne puteţi spune despre turism, în general, şi despre turismul covăsnean în special? 

– Se poate spune că activitatea a mers în valuri. Am avut perioade, zile în care am avut musafiri şi altele în care am dus lipsa lor. Toată lumea a aşteptat să se întâmple ceva nou în domeniul turismului, şi-aici mă refer la nivelul de decizie de la Minister, dar încă nu s-a întâmplat nimic. Ce mă necăjeşte pe mine este că noi aşteptăm doar turiştii străini dar ignorăm turismul intern, balnear, chiar religios, care abia funcţionează.  Acest lucru ar putea fi rezolvat cu tichete de vacanţă. Dacă vine turistul cu tichete, acesta consumă, iar noi putem să ne ţinem angajaţii. Ar fi bine să se introducă  aceste tichete de vacanţă.  Problema este cu turismul intern care nu funcţionează cum ar trebui. Ţin minte că atunci când eram copil, împreună cu părinţii mei mergeam la Felix, la Mamaia, însă în zilele noastre pu­ţini sunt aceia care îşi mai permit să meargă în conce­dii. Chiar dacă nu stau 10 zile, măcar 5 şi tot ar fi bine pentru fiecare parte. Turismul intern ar trebui puţin mişcat să putem vinde pachete turistice şi în extra­sezon, nu numai în sezon când aşteptăm turiştii ex­terni. Pentru turiştii externi este puţin lăsat în urmă turismul balnear deoarece, în Occident, acest segment este mai bine pus în valoare. Aşa ceva nu poate fi de conceput că avem atât de multe izvoare de apă mine­rală – curge apa peste tot – dar noi nu le valorificăm. Mai mult, în ultimii 23 de ani s-a distrus tot ce a func­ţionat bine în anii comunismului, când, acest segment  a fost  bine organizat, prin sindicate. Venea lumea cu tren direct la Covasna unde stătea 2 săptămâni şi con­suma, iar acum se dărâmă totul. Turismul intern nu este costisitor şi nu necesită investiţii foarte mari. Din păcate, însă, toată lumea merge în străinătate, dar ignoră frumuseţile României pe care nu ajung să le cunoască. Totodată, lipsesc excursiile organizate pen­tru copii, precum şi taberele – cum au fost cele de pionieri sau UTC, pe vremuri. Cu ce amintiri frumoase ar putea rămâne copiii, dar ar cunoaşte şi locuri frumoase din ţară. Şi-acum îmi amintesc de Sălişte sau de Bâlea Lac unde am fost când eram copil. Copiii nu cer să fie cazaţi la hoteluri de 5 stele, însă, cunoscân­du-şi ţara cu frumuseţile ei, în felul acesta  o pot iubi.

– Că vorbiţi de tânăra generaţie, cât de pregătiţi sunt absolvenţii  din ziua de astăzi care vin să lucreze în acest domeniu?

– Din păcate, nivelul învăţământului e în continuă  scădere, iar faptul că s-au desfiinţat şcolile de arte şi meserii, iar toţi tinerii doresc să aibă  „colecţie” de diplome, în condiţiile în care nu ştiu să pună în prac­tică, la locul de muncă, calificările pe acre le-au obţi­nut, nu ne ajută cu nimic. Drept urmare, noi am iniţiat organizarea unui curs de ospătari, pe bază de volun­tariat. Eu consider că dacă profesional, cât de cât, noi am avut de unde învăţa, pe parcursul anilor, trebuie să găsim o oră-două libere pe săptămână în care să reu­şim să-i educăm pe acei tineri care îşi doresc să lucre­ze în domeniu, şi cărora avem posibilitatea, ulterior, să le şi oferim un loc de muncă. Astfel, tânărul care a împlinit 18 ani şi doreşete să înveţe meserie poate participa la cursul de ospătari la care „profesori” sunt şefii de restaurante din Sf. Gheorghe. Cursul se  ţine la cantina Grupului Şcolar Economic, la sfârşit de săptămână. Sunt şi profesori de la Economic care predau, gratis. Terminologia speci­fică va fi aprofundată în patru limbi străine, pentru ca tinerii să fie capabili să vorbească pe limba musafi­rilor. În turism, ca ospătar, recepţionier, cameriste, dacă nu ştii să vorbeşti o limbă străină, măcar expre­siile uzuale, nu ai ce căuta. Ca urmare, la acest curs  participă profesorii de franceză, engleză, germană, plus română şi maghiară. Din păcate, foarte mulţi copii maghiari nu ştiu româneşte, şi invers. Este important să ştie să scoată două vorbe frumoase, atunci când trebuie. Cursanţii trebuie să ştie că diploma pe care o vor primi nu va avea nicio valoare, dar ceea ce vor învăţa le va folosi, cu siguranţă, la viitorul loc de muncă.

– Cum faceţi faţă situaţiei economice actuale ?

– Greu, ca fiecare întreprinzător care se gândeşte din ce şi cum îşi plăteşte dările către stat. Trebuie făcut puţin din fiecare pentru a ne menţine pe piaţă şi pen­tru a păstra locurile de muncă. Dacă pot să spun că ceva ne-a venit în ajutor, aici voi aminti de programul de finanţare „Mihail Kogălniceanu” la care am aplicat în cursul anului trecut şi care ne-a fost de mare sprijin. Poate reuşim să aplicăm şi în acest an deoarece a fost un ajutor foarte mare pentru firma noastră.

– De când vă ştiu, dumneavoastră sunteţi cu zâm­betul pe buze şi nu vă plângeţi de greutăţi.

– Nu mă plâng ci spun că trebuie muncit. Noi trebuie  să învăţăm că degeaba aşteptăm şi înjurăm Guvernul şi autorităţile locale că nu ne dau şi nu ne fac, căci fără munca fiecărui nu mergem înainte. Trebuie muncit, trebuie mers la muncă dimineaţa, la prânz şi seara, de luni până duminică. Nimeni nu dă bani mai mulţi nici în Occident, dacă omul nu munceşte. Fiecare trebuie să-şi aleagă meseria sau ocupaţia care-i place şi tre­buie să se dedice muncii, iar rezultatele se vor vedea, cumva. Este foarte important ca tinerii să se îndrepte către acele meserii în care vor lucra de plăcere, căci, dacă iubesc meseria pe care şi-au ales-o, o fac chiar şi în timpul liber, iar când merg acasă se informează suplimentar cu privire la aceasta. De exemplu, dacă cineva iubeşte meseria de bucătar nu se limitează doar la ce face la locul de muncă, ci merge acasă şi ia o re­vistă din care încearcă reţete noi şi se documentează cu privire la noile tendinţe, în acest domeniu, lucru ce pentru el va fi un fel de recreere, dar, în acest timp, tânărul a  învăţat ceva în plus. Oamenii trebuie să înţe­leagă că numai cu muncă se poate face ceva. Eu lucrez în această clădire de 26 de ani, din 1 martie 1987. La început am fost angajat, şi, ulterior, în anul 1992 am preluat restaurantul, iar hotelul în 2006. Dar am venit la muncă în fiecare zi, şi seara şi dimineaţa, în toate zilele săptămânii, dar şi de sărbători. Aşa cum părinţii mei trebuie să dea de mâncare la animale, în fiecare zi, indiferent că e duminică sau e sărbătoare, aşa trebuie să dau şi eu la musafirii mei. Părinţii mei se-ntreabă unde e criza, pentru că nu o văd ? Dar ei, deşi nu mai sunt tineri dau cu sapa, cu coasa, şi au ce le trebuie, în timp ce alţii aşteaptă să pice de undeva. Însă, dacă nu faci treabă, nu pică!

– Aţi lucrat şi în perioada comunistă, lucraţi şi acum în acelaşi domeniu de activitate. Care este diferenţa, cum erau clienţii atunci, cum sunt acum?

– Diferenţa este foarte mare. În acele vremuri clienţii aveau bani dar mai ales aveau chef să se distreze. Acum, mai puţini sunt cei cu bani care-şi permit să vină la un restaurant, iar în ceea ce priveşte distracţia, tot mai puţini au chef, în zilele noastre. Oaspeţii mai vin la nunţi şi la botezuri sau la ceva organizat. Aşa că „hai să mâncăm 5 mici şi să bem o bere”- nu mai întâlnim în prezent. Până nu se aşează acest lucru, până nu se formează cât de cât o elită, lucrurile vor sta tot aşa.

Maria Graur

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail