Interviu cu inspectorul școlar general adjunct din cadrul IŞJ Covasna, prof. Rădiţa Palela
Şi-a dedicat o mare parte din viaţă elevilor, ca profesor şi director adjunct al Colegiului Naţional „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe, dar în urmă cu aproximativ o săptămână, doamna prof. Rădiţa Palela s-a despărţit de sala de curs, de catedră, fiind numită în funcţia de inspector școlar general adjunct, în cadrul Inspectoratului Şcolar al Județului Covasna. Despre experienţa domniei sale şi despre gândurile la acest început de drum, doamna inspector Rădiţa Palela a avut amabilitatea să ne spună mai multe.
Stimată doamnă, de curând aţi fost numită în funcţia de inspector școlar general adjunct în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Covasna. Care sunt gândurile dumneavoastră, la acest început de drum?
Gândurile… sunt multe… am 26 de ani de când predau în judeţul Covasna ca profesor şi sunt un om fericit că mi-am ales această meserie. Din 1999 sunt director adjunct la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”. Am avut curajul să intru în echipa Inspectoratului Şcolar Județean datorită colaborării pe care am avut-o din 2005, cu Direcția Juridic și Control al MECTS, în calitatea de expert în Corpul de experți al Serviciului Control, și a colaborării cu ARACIP ca expert în evaluare și acreditare, dar dacă e să am experienţă în ceva, e în lucrul cu elevii, unde am o foarte bună comunicare. Am considerat că e momentul să îmi dezvolt și alte abilităţi. M-am desprins greu de elevii mei… eu am un feedback de la ei şi prin întâlnirile de 10 şi 15 ani, când mi-au demonstrat că ceea ce sădeşti o dată în sufletul copiilor, dă roade la care nu te aştepţi. Ţi se întorc clipele acelea de strădanie, de bucurie. Anul acesta i-am găsit în băncile de la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” pe copiii elevilor mei, la care le-am fost dirigintă în primul an de învăţământ, în 1986, la Liceul Economic şi de Drept Administrativ. În clasa a VI-a A, la care m-am dus anul acesta la ora de fizică, suplinind o colegă, se întreceau care dintre ei mă cunosc prin prisma părinţilor. Spuneau: i-aţi predat mamei mele; i-aţi predat tatălui meu. Aşa încât, mângâiere mai frumoasă decât aceasta nu poate să existe pentru un cadru didactic. Vreau să ajut, prin experienţa mea, vreau să mă pun în slujba elevului dintr-o altă postură şi vreau ca elevul și cadrul didactic să se simtă bine la şcoală.
Sunteţi suficient de cunoscută, la nivelul comunităţii româneşti, în special prin activitatea profesională şi extraprofesională. Cum se va reflecta personalitatea dumneavoastră în activitatea Inspectoratului Şcolar Judeţean?
La Inspectoratul Şcolar există deja o echipă, dar ca profesor de chimie am înţeles şi ştiu că, un cristal frumos trebuie să aibă un punct de cristalizare foarte bun. Sper să fiu pentru echipa de inspectori un astfel de punct de cristalizare, iar lumina din sufletele noastre să o putem împrăştia prin colegii noştri , iar elevii din învățământului preuniversitar din județul Covasna, să culeagă roadele dăruirii cu care lucrăm zi de zi. În meseria de dascăl trebuie să ştii să dăruieşti, iar eu îmi fac cu foarte mare bucurie această meserie. În faţa copiilor nu ai voie să te văicărești, dacă ai sau nu bani, dacă ai lipsă de alte bunuri. Copiilor trebuie să le dai din energia ta, din bunătatea ta şi să-i înveţi să iubească şi să dăruiască. Dacă ne-am extrapola la un spectacol, o orchestră trebuie să vibreze pe tonul pe care îl dă dirijorul. Într-o clasă, profesorul este un artist la catedră, el dă tonul. Copiii vibrează cu sufletele lor, cu gândurile lor, cu visurile lor şi iese armonia aceea prin care toată lumea se simte bine şi toată lumea pleacă acasă bucuroasă.
Pentru că aţi amintit de activitatea dumneavoastră didactică, doream să vă întreb cum aţi ales această cale? Care a fost momentul care v-a determinat să alegeţi meseria de profesor şi nu altă meserie?
În clasa din care am făcut parte şi cu care m-am întâlnit vinerea trecută, la «Întâlnirea de 30 de ani», adică în 5 octombrie, de ziua mondială a educaţiei, eram 36 de elevi. Treisprezece dintre noi au fost conduse de soţul doamnei diriginte, profesor de geografie din Buzău, la Facultatea de Tehnologie Chimică din I.P. Iaşi. În timpul acelei călătorii, domnul profesor m-a întrebat unde mă înscriu. Eu voiam să mă fac inginer, ca şi colegii mei. Şi atunci dânsul mi-a spus: eşti o artistă! Ce faci tu în producţie? E adevărat, în timpul liceului făcusem teatru. Îmi plăcea teatrul şi îmi place în continuare. La întrebarea domnului profesor, am reflectat şi mi-am pus o altă întrebare: pe cine pot ajuta mai mult? Pe adult, sau pe copil? Şi mi s-a părut atunci, la vremea aceea, la tinereţea mea de 18 ani, că pot ajuta mai mult un copil decât un adult, pentru că adultul este năpădit de foarte multe probleme. Aşa încât, în cariera mea, m-am gândit să mă pun în slujba copilului. Şi cred că nu am greşit, pentru că mi-am descoperit pe urmă vocaţia. Nu cred că aş putea trăi o zi, fără să întâlnesc privirea vreunui copil şi fără să ştiu că i-am dăruit un zâmbet.
Să înţeleg că dacă nu aţi fi ales această cale, aţi fi devenit inginer…
Poate m-aş fi făcut inginer… dar am reflectat şi a doua zi dimineaţa pe fișa de înscriere la facultate am ales ca primă opțiune chimie – fizică 4 ani. Am terminat facultatea în 1986 şi am ales la repartiție Liceul Economic și de Drept Administrativ din Sfântu Gheorghe. Sunt bucuroasă şi mulţumită de alegerea făcută.
Aţi deţinut, o lungă perioadă de timp, funcţia de director adjunct al Colegiului Naţional “Mihai Viteazul”, deci, calităţile dumneavoastră manageriale au fost recunoscute şi verificate în practică. În acest sens, cum veţi interacţiona, din poziţia dumneavoastră de inspector, cu conducerile şcolilor, în această perioadă destul de frământată din punct de vedere legislativ în domeniul învăţământului?
Am fost, recent, în zona Întorsurii Buzăului. I-am văzut pe colegii mei în şcolile lor – de la Sita Buzăului, Sărmaș, Lădăuți, Bobocea, Ciumernic, Zăbrătău, Barcani şi “Mihail Sadoveanu” – oameni care şi-au transformat şcolile în a doua casă. Vom colabora astfel încât, din postura mea să îi pot ajuta. Dar ei sunt deja specialişti. Cred că vom putea învăţa unii de la alţii, spre binele elevului, pentru că noi, în învăţământ, suntem trei pioni importanţi: elevul, profesorul şi părintele. Dacă toţi trei vor colabora, elevul va avea şi un viitor asigurat. Pe părinţi trebuie să-i consiliem, astfel încât să devină prietenii copiilor lor, să discute cu ei, să le cunoască problemele. Trăim alte vremuri, nu mai este timpul în care doar să-i spun copilului ce are de făcut şi el să fie un simplu executant, părintele şi copilul trebuie să lucreze în echipă şi să se cunoască reciproc. Satisfacţiile vor fi minunate, şi de-o parte şi de alta. Toţi avem ce învăţa unii de la alţii. Şi părinţii de la copiii, dar şi copiii de la părinţi, în cea mai mare măsură. Iar dacă este dragoste şi mai semănăm şi respect între generaţii, atunci există armonie şi bună înţelegere.
Revenind, după cum am spus, aţi deţinut funcţia de director adjunct al Colegiului Naţional “Mihai Viteazul”. Ştim că o mare parte din directorii instituţiilor de învăţământ sunt numiţi prin delegare de către IŞJ, mandatele obţinute prin concurs expirându-le. În acest sens, doream să vă întreb: consideraţi că este afectată activitatea lor managerială de această situaţie?
Nu cred, nu am observat. Oamenii şcolii se dăruiesc elevilor, nu funcţiilor. Cred, eu sunt o astfel de persoană, care cred că omul sfinţeşte locul. Că eşti la catedră, că eşti în cabinet de director, că eşti în cabinet de inspector, doar responsabilitatea trebuie să primeze.
Când se preconizează organizarea noului concurs pentru ocuparea acestor posturi?
Nu am toate informaţiile necesare, ştiu doar că doamna ministru doreşte să aplice, în şcoli, acel principiu după care colectivul de cadre didactice să-şi desemneze directorii, lucru care mi se pare extraordinar. Cadrul didactic trebuie să fie respectat de director şi directorul trebuie să respecte cadrul didactic. Suntem ca într-un puzzle. Elementele puzzle-ului trebuie să se armonizeze. Şi atunci, elevul este favorizat.
În final, dacă aveţi un gând pentru elevii şi cadrele didactice…
Le doresc putere de muncă, pentru că viaţa mi-a demonstrat că poţi realiza orice, numai prin foarte multă muncă. Dacă te străduieşti să-ţi realizezi visul, atunci vei ajunge acolo unde îţi doreşti. Mi-am dorit să fiu un om care să semăn bucurie în jurul meu, să ajut, şi lumina să fie cea care să mă călăuzească.
Fie ca lumina să ne călăuzească pașii spre reușită !
A consemnat Ana Alina Costache
