Volumul „În centru la Sângeorgiu. Românii din Sfântu Gheorghe, județul Covasna” reprezintă prima lucrare monografică a comunității românești din Sfântu Gheorghe. Ediția este îngrijită de Ciprian Hugianu și Erich Mihail Broanăr, având drept colaboratori pe Felicia Lăcătușu, Vasile Lechințan și Vasile Stancu, iar lector-corector este Tatiana Scurtu.
Volumul, apărut în condiții grafice deosebite, a fost tipărit la Tipografia Magic Print din Onești, director general, Maria Dohotaru, și a fost cofinanțat de către Secretariatul General al Guvernului României, prin Serviciul Dezvoltare Comunitară.
Lucrarea are 1136 de pagini format B5 și o bogată ilustrație alb-negru și color. Este structurată pe 10 capitole (care redau principalele instituții identitare românești și ale vieții publice), are 41 de anexe, bibliografie și rezumate în limbile engleză și maghiară. Ampla documentare care a stat la baza redactării volumului cuprinde 1722 de note bibliografice. Bibliografia cuprinde 98 de fonduri arhivistice, 26 de manuscrise, 195 de volume de preistorie, istorie medievală, modernă și contemporană, geografie umană, etnografie și folclor, sociologie, demografie și teologie, monografii ale unor instituții și personalități, lucrări de memorialistică, eseuri, recenzii, evocări și publicistică, cât și 64 de studii. Bibliografia mai cuprinde 172 de studii și 487 de articole semnate de Ioan Lăcătușu.
Este o carte dedicată oamenilor. În paginile ei se regăsesc peste 10 mii de nume ale unor români din Sfântu Gheorghe, în mod special ale intelectualilor și ale celor care în decursul vremii au îndeplinit diferite rosturi publice, consemnate documentar în perioada 1614-2021.
Orașul Sf. Gheorghe, localitatea în care trăiește cea mai numeroasă comunitate de maghiari din România, este, în același timp, așezarea cu cea mai numeroasă comunitate de români, din județele Covasna și Harghita.
Acestei comunități românești, numeric minoritare în raport cu populația de etnie maghiară (21,08 % la recensământul din anul 2011), dar a cărei prezență în Sfântu Gheorghe se pierde în negura istoriei, îi este dedicată cartea de față.
Studiul monografic dedicat comunității românești din Sfântu Gheorghe, în special în ultimele patru secole, cuprinde informații documentare referitoare la principalele instituții identitare românești: bisericile ortodoxe, școlile în limba română (confesionale și de stat), instituțiile și asociațiile culturale: muzee, teatre, biblioteci, centre de cultură, edituri, publicații, manifestări cultural-științifice, instituțiile administrației publice centrale (din teritoriu) și locale, instituțiile de apărare a ordinei publice, unitățile militare, unitățile din domeniul sănătății, sportului și de agrement, întreprinderi de stat și private, societăți comerciale din domeniul industriei, transportului, comerțului, agriculturii, finanțelor pubice, asigurărilor sociale.
În paginile volumului sunt redate informații despre elita intelectuală românească din Sfântu Gheorghe, formată în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, în principal preoți și învățători, iar în secolul XX și începutul sec. XXI, din intelectuali de o mare diversitate socio-profesională. Un capitol deosebit îl reprezintă cel intitulat „Sfântu Gheorghe în scrierile memorialistice” în care sunt redate amintirile a 23 de intelectuali români. Este redată situația nominală a preoților ortodocși, începând cu anul 1754, a învățătorilor și profesorilor români, începând cu anul 1799, a prefecților, deputaților și senatorilor români din fostul județ Treiscaune, astăzi Covasna, începând cu anul 1919, a primarilor și viceprimarilor români ai orașului Sfântu Gheorghe, începând cu toamna anului 1916, a conducătorilor instituțiilor județene de învățământ, sănătate, cultură, cu excepția perioadelor 1940-1944, după Dictatul de la Viena și 1950-1968 – în timpul regiunilor Mureș – Autonomă Maghiară și Stalin.
Pe cât a permis accesul la sursele documentare, în lucrare sunt prezentate numele și prenumele a sute de educatori, învățători și profesori, medici și personal sanitar mediu, ingineri, economiști, juriști, arhitecți, publiciști, actori, cercetători, arhiviști, muzeografi, informaticieni, întreprinzători, sportivi de performanță.
Capitolul referitor la personalitățile românești cuprinde peste 380 de medalioane biografice dedicate românilor din Sfântu Gheorghe care, de-a lungul timpului, s-au remarcat prin rezultate profesionale și prin implicarea în viața comunității. Sunt menționați deasemenea cetățenii români martiri, deținuți politici, expulzați, refugiați și discriminați de-a lungul ultimelor două secole. Bineînțeles că acest capitol, ca dealtfel și celelalte, suportă îmbunătățiri substanțiale, la o viitoare ediție a volumului.
În paginile lucrării sunt prezentate principalele repere demografice ale comunității românești din ultimele 4 secole, aspecte ale conviețuirii interetnice (printre care unele dintre demersurile societății civile pentru apărarea identității naționale în mediul multietnic local), precum și momente mai puțin cunoscute privind solidaritatea românilor de pretutindeni cu românii din localitate.
Redactarea unui volum de o asemenea amploare a fost posibilă datorită faptului că autorul ei, dr. Ioan Lăcătușu, arhivist, sociolog și istoric, trăiește de aproape 50 de ani în Sfântu Gheorghe, îmbinând în mod fericit observația coparticipativă cu cercetarea documentelor, în calitate de arhivist în cadrul Arhivelor Naționale Covasna și de fondator al arhivei și bibliotecii Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din subordinea Episcopiei Covasnei și Harghitei.
Prin bogăția de informații bazată pe o amplă documentare, lucrarea poate constitui, la rândul ei, o bază de date în vederea elaborării unor lucrări dedicate instituțiilor și personalităților românești din frumosul oraș transilvan.
Din punctul de vedere al autorului, această trecere în revistă a unor momente importante din istoria comunității românești din Sf. Gheorghe permite formularea unor considerații și concluzii, dintre care menționăm:
– Sf. Gheorghe este orașul atât al secuilor și al maghiarilor, cât și al românilor și al cetățenilor de alte etnii (documentele consemnează și existența denumirii românești a orașului – Sângiorgiu sau Sânjorj);
– Prin istoria, tradițiile și contribuțiile materiale și spirituale la dezvoltarea urbei, românii fac parte din comunitatea locală, făcând anacronic comportamentul unor lideri actuali ai populației maghiare, care atunci când vorbesc de comunitatea locală se referă doar la comunitatea maghiară;
– Pilonii de conservare, prin cultură și credință a dăinuirii românești în Sfântu Gheorghe, ca de altfel, în toate localitățile din zonă, au fost: biserica, instituțiile școlare, asociațiile culturale și presa în limba română;
– De-a lungul istoriei, populația românească din Sf. Gheorghe a trăit multe momente dificile, unele dramatice, care nu i-au permis să-și păstreze și afirme plenar identitatea națională;
– Comunitatea românească a cunoscut o existență complexă, cu perioade de afirmare plenară și de discontinuitate determinate de momente de restriște, de mare dramatism;
– Începând din mijlocul sec. al XIX-lea, cea mai mare parte a timpului (cu excepția anilor 1919-1940 și 1968-1989), românii din Sfântu Gheorghe au trăit într-un mediu ostil, refractar la existența alterității;
– Timp de veacuri, majoritatea liderilor concetățenilor secui și maghiari din oraș nu i-au acceptat pe români ca persoane cu același statut, i-a privit cu aroganță, infatuare și dispreț;
– Din cei peste 100 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, doar numai în 40 de ani (în perioadele 1918-1940, și 1968-1989) românii din Sf. Gheorghe și împrejurimi au putut să-și afirme fără opreliști identitatea culturală, lingvistică și religioasă;
– Rănile pricinuite de etnocidul practicat asupra românilor din Sfântu Gheorghe și împrejurimi, în anii care au urmat Dictatului de la Viena (1940-1944), pentru care nici în ziua de astăzi reprezentanții îndrituiți ai concetățenilor maghiari nu și-au cerut scuze, reprezintă o grea povară în mentalul colectiv românesc;
– O parte din moșii și strămoșii unui număr însemnat din locuitorii băștinași ai municipiului au fost români, ceea ce ar trebui să constituie un argument solid în normalizarea climatului actual de conviețuire interetnică;
– Neșansa românilor și secuilor/maghiarilor din Sfântu Gheorghe este aceea că, în principalele momente de răscruce, din istoria comună, nu s-au aflat pe aceeași parte a „baricadei”, aflându-se pe poziții diametral opuse; șansa lor a fost înțelepciunea „oamenilor de rând” care au știut să conviețuiască pașnic, să aibă relații de bună vecinătate și de ajutor reciproc, la bine și la greu;
În încheierea volumului autorul afirmă: „Viitorul orașului îl reprezintă normalizarea conviețuirii interetnice și multiplicarea relațiilor de colaborare cu Țara care asigură locuitorilor maghiari toate drepturile și libertățile necesare păstrării și afirmării identității culturale, lingvistice și confesionale. Cei care au nevoie de sprijin pentru a-și asigura dăinuirea identitară sunt românii din Sfântu Gheorghe, numeric minoritari în spațiul multietnic și pluriconfesional, de multe ori refractar față de alteritate, specific Arcului Intracarpatic”.
Sincere felicitări autorului pentru această nouă izbândă cărturărească care repune în drepturi adevărul istoric referitor la dăinuirea românilor, alături de maghiari, pe aceste binecuvântate meleaguri din inima țării. De asemenea, în numele îngrijitorilor ediției, aducem mulțumiri tuturor celor care au contribuit la realizarea ei!
Erich-Mihail Broanăr și Ciprian Hugianu
