În cadrul celei de a XXVIII-a ediții a Zilelor „ ANDREI ȘAGUNA” a fost organizată vineri, 26 iunie a.c., dezbaterea cu tema Convenția pentru o doctrină națională, în cadrul căreia prof. univ. dr. Radu Baltasiu a susțiunut prelegerea cu titlul „O posibilă doctrină națională”.
„Doctrina este idealul politic transpus în coordonate etice (reperele) și linii de acțiune de (implementare). Reperele doctrinei noastre sunt: neamul, Dumnezeu, familia, ierarhia competențelor profesionale, educația și recuperarea unității și demnității naționale, a fundamentelor țărănești ale societății, economiei și bunului simț. Nu în ultimul rând alte două repere sunt autosuficiența alimentară și energetică, transformarea României din stat captiv într-un actor geopolitic de sine stătător, veritabil partener în sistemele de alianțe în care suntem parte.
Pentru o Românie unită în secolul XXI – elemente de doctrină
Doctrina noastră este națională și militează pentru o societate a armoniei meritului într-un stat tare, fiind convinși că istoria o fac națiunile care își pot proiecta puterea în exterior și se pot organiza cum se cuvine în interior, numai un stat puternic fiind apt să facă unirea protejând interesele cetățenilor. În general, istoria o fac țările și oamenii puternici. Ceilalți, oamenii trăitori într-un stat slab, sunt sub vremi, cu toate consecințele ce decurg de aici: alții le dictează. Individualismul nu protejează de forțele istoriei și nu este garanția libertății personale. Europa este a națiunilor democratice unite.
Componentele de bază ale doctrinei sunt:
1. Dumnezeu, Patria și Dreptatea. Omul, drepturile lui, dreptatea, se mișcă între Dumnezeu și neam.
a. Fără Dumnezeu, omul este singur în fața experiențelor infinite pe care i le oferă Cosmosul. Credința este cea mai eficientă cale de manifestare a omului.
b. Iubirea și Adevărul, ca valori culturale universale, se transmit prin neamuri, în sensul că sunt inteligibile prin limbă și sunt stocate în tradiții, ambele componente ale neamului (identității). Neamul este, din nou, element de eficiență al mișcării noastre în lume. Aceasta înseamnă că mai presus de mine este familia și, mai presus de familie este neamul, adică țara.
c. Dreptate fără Dumnezeu și fără interes național nu se poate – avem exemplul celor 30 de ani de „tranziție”. Numai prin respectarea interesului național mă pot integra în ordinea globală fără a fi element de slăbiciune al acesteia.
În consecință, convingerea noastră este aceea că o doctrină eficientă în raport cu adevărul este națională și creștină, prin respectul valorilor universale ale umanității. Nu pot umbla liber în Europa fără Eminescu. Iar Eminescu este parte a unei rare inflorescențe europene și pentru că cultura română este printre puținele privilegiate să aibă propria matrice stilistică.
d. Așezarea societății pe fundamentele dreptății va însemna și recuperarea și redeșteptarea demnității naționale, element strategic al securității naționale. Locuitorilor acestei țări le trebuie redat dreptul de a se considera români în țara lor, fără riscul stigmatizării, cum se întâmplă astăzi.
e. Dreptatea, în societatea modernă, ia forma ierarhiei competențelor.
2. Ierarhia competențelor. Societatea modernă se întemeiază pe consistența, calitatea corpurilor profesionale. Competența este stocată în profesie, iar societatea modernă este așezată pe ierarhia competențelor. Vom susține o societate întemeiată pe autonomia corpurilor profesionale și pe dreptul lor de a avea un cuvânt de spus în viața politică.
3. Țăranul. Credem cu tărie în țărani, țărănesc. Dacă modernitatea înseamnă profesie, producție de masă, industrializare și servicii, nu vrem să repetăm greșeala societăților modernizate care și-au lichidat dimensiunea țărănească. Suntem convinși că stocul de bun simț, de gestionare corectă a raportării la lume și la echilibrul universal, inclusiv tehnicile unei alimentații naturale, suficientă fără a fi chimizată, este la țară, acolo de unde provine și denumirea de stat și societate la un loc: Țara. Românii sunt printre puținele popoare care, mai înainte de apariția noțiunii moderne de cetățean descoperiseră deja democrația locuitorilor țării, numiți țărani. Milităm pentru protejarea țărănescului și redescoperirea lui, pentru prezervarea și întărirea satului ca vatră a conștiinței omenești și naționale. Țăranul este altceva decât fermierul. Fermierul muncește pentru profit. Țăranul muncește pentru a fi în ordine cu Dumnezeu. Modernul care are doar un ochi statistic, vede țăranul ca „lucrător familial neremunerat”, ca vector al unei economii autarhice.
4. Pământul și bogățiile sale. Suntem convinși că România este în continuare una dintre cele mai bogate națiuni. Cu un sat corect așezat politic și economic România poate hrăni întreaga Europă, iar cu bogățiile subsolului poate asigura independența energetică a întregii Europe Centrale și de Est. Așezată pe pilonii agricol și energetic, uniți prin politici industriale adecvate, legate de dezvoltarea industriilor aferente, urmărim transformarea României într-un actor geoeconomic activ în Europa, liber.
5. Familia. Al doilea mare rezervor de păstrare a cunoștințelor omenești și de punere a lor în practică este familia. Familia este principalul depozitar al dreptului și singura cale sancționată divin de înmulțire a umanității. În cadrul ei maternitatea va fi principala noastră preocupare, dimpreună cu suportul acordat întemeierii de noi familii.
6. Educația. Martirul pușcăriilor comuniste, Anton Golopenția, reprezentant de frunte al Școlii sociologice de la București D. Gusti, arăta că educația „este izvorul din care curge tăria popoarelor”. Suntem convinși că impasul valoric în care se află omenirea astăzi ține de slăbirea familiei și educației. Și aceasta din urmă trebuie repusă în drepturile sale, acelea de a pregăti tineretul pentru a răspunde nevoilor țării, în același timp bine ancorat în raport cu marile categorii universale ale cunoașterii.
7. Identitatea, demnitatea națională, cultura și știința. Întreaga acțiune politică, economică, militară, de securitate națională, administrativă, educațională, etc. trebuie să aibă ca fundal identitatea și demnitatea națională, fără de care statul nu poate avea legitimitate. Cultura, ansamblul manifestărilor spirituale care asigură cadrul general al reperelor trebuie pusă în drepturile sale, de partener activ al societății, fără să fie subordonată partidelor. Nu va mai exista act administrativ important și politic nefundamentat științific. În felul acesta știința va ieși din mediocritatea proiectelor fără finalitate, iar actul de guvernare va ieși din ruinătorul cerc vicios al empirismului guvernării după ureche, al ambiției personale și al coteriei.
8. Unitatea națională. Mai mult decât oricând, apreciem că marea problemă a României contemporane este unitatea. Aceasta are mai multe dimensiuni:
a. Unificarea sufletească a spațiului românesc. Clasa politică actuală și-a irosit în 30 de ani legitimitatea și, odată cu ea a risipit mare parte din coerența societății românești. Aceasta trebuie reunificată sufletește. Este motivul pentru care credem cu tărie în reașezarea administrației pe principiul competenței și al demnității naționale.
b. Basarabia. Basarabia este parte a proiectului de recuperare practică a istoriei naționale la 100 de ani de la Marea Unire. Avem în vedere orizontul timpului mediu, prin politici economice, culturale, fiscale, monetare, agricole, industriale, a forței de munca, de infrastructură și telecomunicații susținute și îndeaproape urmărite.
c. Harghita–Covasna. Harghita-Covasna se află în inima României, la încheietura strategică a Carpaților, pe Curbura acestora. Cele două județe sunt printre cele mai sărace din România, fiind printre beneficiarii neți de ajutor de stat. Geografic, de aici se comandă Gurile Dunării și ieșirea la Mare. Cine controlează Carpații, controlează România și, implicit, acest flanc NATO. Din punctul nostru de vedere, clasa politică românească a pierdut complet controlul asupra acestor două județe, pe care le-a abandonat, periclitând grav siguranța Europei în fața pericolelor de la Răsărit și nu numai. Se impune, deci, regăsirea statului cu proprii cetățeni prin luarea în seamă a doleanțelor românilor și reașezarea în cadrul constituțional al raporturilor cu celelalte minorități din zonă. O politică românească în Transilvania nu înseamnă o politică antisecuiască, dimpotrivă.
9. Românii din comunitățile istorice și diaspora. În momentul de față, circa 10 milioane de români trăiesc în afara țării. România va trebui să aibă grijă de etnicii vorbitori de limba română, așa încât aceștia să își poată păstra identitatea și demnitatea națională, indiferent unde se află aceștia. România este una dintre puținele state europene care este înconjurată de o rețea încă consistentă de comunități consânsgene, din Carpații Păduroși și până la Adriatica și Marea Egee, de dincolo de Tisa și până dincolo de Nistru. Comunitățile românești au o dublă vocație: de protecție a României și de punte între România și statele lor de reședință. Din punctul nostru de vedere, acesta este un privilegiu care trebuie pus în valoare. Diaspora, la rândul ei, este de două feluri: diaspora istorică, stabilită în Occident până în 1989, inclusiv – cu o puternică pondere a refugiaților politici. Diaspora recentă, de muncă, ce cuprinde jumătate din forța de muncă activă a țării și care reprezintă cea mai mare emigrație din epoca modernă după cea din Siria măcinată de război – circa 4 milioane de persoane, fiind rezultatul eșecului cronicizat al tranziției, al transformării mecanismului de redistribuire a veniturilor într-unul de război, pentru mulți dintre români.
Diaspora trebuie să afle că se poate oricând întoarce acasă, prin măsurile de normalizare a vieții politice și economice pe care le susținem și, dacă dorește să rămână în afara țării, că este susținută.
1-. Piața internă. Întregul eșafodaj de politici monetare și fiscale va fi orientat pentru încurajarea dezvoltării pieței interne și prin creșterea curbei maximei posibilități productive a economiei naționale. Astfel, statul va încuraja capitalul funcție de coeficientul de civilizație pe care-l produce: salarii, intensitate tehnologică, efecte de relație în raport cu celelalte componente economico-sociale (educație, infrastructură, industrie orizontală, servicii etc.). Politicile fiscale vor încuraja acele activități care vor crește gradul de valorificare în plan local a inteligenței pregătită cu bani publici, în țară, sau va atrage specialiști din afară. Indicatorii economici de referință vor fi legați de contribuția activității la beneficiul/venitul național. O piață internă dezvoltată înseamnă forță de muncă bine remunerată, care produce bunuri și servicii cu înaltă componentă tehnologică și pe care și le permite să le achiziționeze fără a se pauperiza.
1-. Alianțele internaționale: NATO și UE, piloni ai securității naționale. Nu putem însă să nu constatăm că organizațiile internaționale, piloni ai securității globale, se află în plin proces de reconfigurare. România trebuie să adopte politici externe flexibile așa încât să fie pregătită pentru situația în care securitatea națională va cere alianțe cu puteri apte să întărească securitatea regiunii, în special cu Statele Unite. Nu trebuie să uităm că Uniunea Europeană este un proiect al cărui scop depășește impasul actual al ideologiei neormarxiste. Fără UE, Europa va redeveni pradă „tectonicii naturale” de conflict între Franța și Germania.
Unde am ajuns?
După 30 de ani de „reforme” România
1. Aproape a încetat să mai aibă stat, acesta reducându-se doar la funcția de prelevare fiscală. România este un stat captiv unui sistem de clică politică manipulabil de forțe cu capabilități superioare intelectuale, organizatorice, cu voință comercială sau națională.
2. Suntem singura națiune fără proiect de țară, aspect care pune în pericol în fiecare zi resursa umană, industrială, energetică, culturală, agricolă a acestei țări.
3. Cetățenii români sunt siliți să plece în bejenie în masă din țară, ca în condiții de război, românii fiind a doua comunitate națională pusă pe drumuri după sirieni.
4. Avem cei mai săraci salariați din Europa, fiind a doua cea mai săracă țară din U.E., cu o rată a sărăciei aproape dublă (25% față de 16%).
5. Cetățenii de etnie română sunt discriminați pe criterii etnice chiar în inima României.
6. În momentul de față statul nu mai are aproape nicio pârghie de acțiune suverană în economie, educație, administrație.
7. Din cauza neglijării criminale a infrastructurii si a relei politici fiscale provinciile României sunt mai separate ca oricând in epoca modernă și contemporană. Astăzi Cluj Napoca este mai conectată la Budapesta decât cu Bucureștii, iar trenul de la București la Buzău merge mai încet decât în al doilea război mondial. Avem cea mai mare mortalitate pe șosele din Europa.
8. Țăranii sunt in pragul extincției prin vânzarea terenurilor către speculatori, prin lipsa utilajului agricol, lipsa completă de susținere a producției asociative și a gospodăriei țărănești, a emigrației masive. După 45 de ani de comunism și 30 de ani de tranziție haotică și agresivă, țăranii sunt pe cale de dispariție în România. Din datele noastre, mai bine jumătate din cele 4 milioane de familii de țărani din 1989 au dispărut.
9. Familia, stâlp al statului, al ordinii sociale, este supusă unei agresiuni fără precedent, neîntâlnită nici in epoca comunistă când, țărănimea și familia erau considerate cele mai anticomuniste elemente, alături de clerici și intelectuali.
10. Maternitatea este într-un grav impas. Mama nu mai este sigură că își vrea pruncii, avem cea mai mare rată a avorturilor din U.E. Și, când și-i acceptă, are cele mai puține mijloace de a și-i apăra: avem cea mai mare mortalitate infantilă din U.E.
11. Economia este profund dezechilibrată, departe de potențial și configurată să contribuie la produsul național brut al altora. Practic, România are o economie de război, de pradă, fiind principalul motiv pentru care mai bine de jumătate din forța de muncă a emigrat în ultimii 25 de ani, în cadrul celui mai amplu proces de părăsire a unei țări europene înregistrat în epoca modernă!
12. Avem cei mai slabi indicatori la sănătate în aproape toate categoriile din U.E. În special mortalitatea infantilă, mortalitatea la naștere, rata TBC etc. Sistemul nostru sanitar este construit în disprețul actului medical.
13. Piața internă este slabă, fiind redusă la bunuri de consum de tip hipermarket și adesea în condiții de supraîndatorare.
14. Orașele noastre sunt un haos arhitectural și în pragul blocajului circulației mărfurilor și persoanelor. Satele sunt desfigurate stilistic sau foarte îmbătrânite, părăsite.
15. Românii din comunitățile istorice și diaspora. Comunitățile istorice se află în diferite faze de degradare a identității naționale, fiind puternic agresate în: Ucraina, Serbia, Ungaria, Grecia, Bulgaria. Totodată, sunt neglijate în: Albania, Croația, Macedonia, Federația Rusă, Kazahastan. Proiectele din România destinate acestora sunt suprabirocratizate, gestionate de structuri dominate de incompetență, sau inexistente. Comunitățile istorice trebuie întărite. Diaspora, în special cea recentă, la rândul ei, este în mare măsură salahorizată, fiind ca și abandonată de stat, trimișii ministeriali limitându-se la excursii costisitoare în Spania, Italia, etc. Diaspora de muncă trebuie susținută, dar să știe că se poate întoarce acasă. Diaspora istorică, unde avem vechi familii de prestigiu, personalități cu vizibilitate, un potențial excelent factor de lobby pentru orice țară civilizată, este complet ignorată sau rău abordată de către guvernele din ultimii 30 de ani, fiind practic îndepărtată, înstrăinată și aproape antagonizată în raport cu statul român de astăzi. Diaspora istorică trebuie recuperată pentru interesul României.
16. Relația cu Basarabia este mai consistentă decât pe alte direcții ale politicii, însă și aici sunt nenumărate direcții abandonate sau rău conduse: după 30 de ani de la Podul de Flori de pe Prut încă nu avem interconectarea principalelor elemente de infrastructură, Televiziunea română nu este disponibilă la liber în R. Moldova, nici RRA, iar principala limbă a presei este limba rusă. Nu există o piață integrată a forței de muncă iar o bună parte din basarabeni se raportează la România ca la o trambulină către Vest. În zone importante din Basarabia, România are un prestigiu scăzut. În plan politic, Basarabia este mai rusofilă ca oricând, ceea ce denotă eșecul pe toată linia a structurilor specializate din țară.
17. Respectul internațional – România este percepută ca o remorcă a unora sau altora dintre marile puteri.
Ce este de făcut?
Enumerăm aici o listă de priorități. Întrucât acestea adesea sunt interdependente, vom avea unele repetiții, funcție de context.
1. Securitatea națională. Reapariția națiunii ca obiect și scop al strategiei de securitate națională, în integralitatea sa. Este singurul fel în care România poate începe să facă geopolitică pe picior de egalitate cu vecinii, cu aliații și inamicii săi.
o Reconfigurarea strategiei de siguranță națională în raport cu tot ce aduce atingere acestui întreg.
o Pentru noi, drepturile cetățeanului român sunt scop în sine, necondiționate de aportul său electoral.
o Includerea reunirii cu Basarabia în strategia de securitate națională.
o Considerarea identității naționale, a infrastructurii și a pieței forței de muncă elemente de siguranță națională.
2. Familia. Politici urgente demografice și economice de suport pentru familie, în special în ceea ce privește maternitatea dar și încurajarea întemeierii de noi familii. Suport educațional și de consiliere gratuite și neintruzive, de suport pentru familie. Suport postfamilial pentru tinerii care vor să-și continue studiile și să-și întemeieze o afacere. Suport pe ramuri ale economiei naționale prin încurajarea întreprinderilor familiale, în industrie, servicii, în agricultură.
3. Educația.
o Va fi recentrată dual: pe marile categorii ale cunoașterii și pe nevoile economiei naționale, prin consultare cu Academia și actorii economici.
o Din punct de vedere al acoperirii geografice și sociale, vom readuce școala în mediul rural și vom susține tinerii merituoși pentru toate nivelurile de învățământ, printr-un program special de suport atent coordonat și conectat cu piața forței de muncă.
o Din punct de vedere al demografiei școlare, aceasta va fi conectată mai atent la performanța școlară, stratificând învățământul după cum urmează: de masă, vocațional și meritocratic. Învățământul de masă va fi asigurat de nivelurile primar și gimnazial – obligatoriu pentru toți copiii de vârstă școlară. Învățământul vocațional – școlile profesionale și de meserii, va acoperi nevoia de educație a tinerilor funcție de chemarea lor profesională în acord cu necesarul pe ciclu școlar al întreprinderilor. Parțial învățământul liceal și integral cel universitar, vor deveni meritocratice, în sensul că numai cei cu adevărată chemare către aprofundarea cunoștințelor vor fi susținuți din fonduri publice pentru a parcurge aceste forme de învățământ.
o Un accent deosebit se va pune reconfigurarea manualelor, așa încât acestea să fie modele de gândire reprezentative în raport cu cultura universală, națională, cu ideea de personalitate individuală și de identitate națională.
o Românii aflați în minoritate vor beneficia de susținere atât în țară, cât și în afara țării, pe baze sistematice și consistente, așa încât copiii vorbitori de limbă română din Harghita și Covasna să beneficieze de educație preșcolară și școlară în limba maternă prin derogare de la numărul obligatoriu de copii pentru constituirea unei clase, întocmai cum se întâmplă în prezent cu maghiarofonii.
o Vom încuraja reapariția școlilor etnic mixte, pentru a opri enclavizarea etnică prin școală.
4. Corpurile profesionale. Crearea unui mecanism de consultare cu corpurile profesionale: medicii, avocații, profesorii, minerii, polițiștii, transportatorii etc., vor fi consultați după modelul neocorporativ german, în punerea problemelor și luarea deciziilor. Acestea vor fi completate de alte formule de consultare populară și științifică.
5. Cultura și știința. Statul nu va mai finanța instituții de cultură, proiecte, persoane, care vor slăbi demnitatea națională și unitatea sufletească a societății. Acestea se vor putea manifesta în raport cu libertatea de expresie dar nu vor fi suportate din fonduri publice. Statul și actul politic vor stabili un parteneriat permanent cu Academia, care va oferi cunoașterea necesară întemeiată științific actului politic. Vom încuraja stabilirea Academiei Române ca for de judecată a producției științifice și culturale, dar și a vieții economice, prin transformarea ei în reper de analiză.
6. Economia și fiscalitatea. Vom susține activitatea economică după trei criterii: contribuția adusă la venitul național (valoarea adăugată), productivitatea muncii (valoarea adăugată în unitatea de timp) și scala salariilor. Cu cât acestea vor fi mai mari iar productivitatea mai mare, suportul de stat va fi mai consistent. Pentru că toate acestea trimit, de fapt, la contribuția pe care o face capitalul la intensitatea muncii, la utilizarea mai inteligentă și mai eficientă a resursei naționale (umane, materiale și financiare) a țării. În ceea ce privește capitalul străin, vom încuraja în special investițiile în bunuri de capital, infrastructură și mai cu seamă în industriile și serviciile cu conținut tehnologic ridicat. Capitalul speculativ va fi încurajat atât timp cât servește și interesele românești de refinanțare.
7. Industria. Va fi susținută în sensul reindustrializării și al absorbției forței de muncă naționale. Vom încuraja fluxurile economice apte să genereze efecte de relație interne (naționale), în amonte și în aval acțiunii lor imediate, în alte industrii sau servicii, în educație, cultură, etc. Nu considerăm fezabil proiectul unei autosuficiențe industriale, însă vom urmări specializarea României pe produse de mare intensitate tehnologică, în colaborare cu parteneri străini, așa încât curba maximei posibilități productive să fie cât mai aproape de potențialul real al acestei țări. Vom lucra îndeaproape cu Academia pentru stabilirea concretă a politicilor sectoriale. Totodată, vom căuta să întărim autonomia energetică a României prin reconfigurarea unor procese de privatizare anterioare, prin politica redevențelor, de explorare și de livrare la export a resurselor minerale.
8. Agricultura. Agricultura va fi încurajată pe trei dimensiuni, cu diferite accente: producția țărănească, a gospodăriei familiale; producția capitalistă, de tip fermă; producția la scară a întreprinderilor agrozootehnice. Vom stopa procesul speculativ cu terenuri și vom limita pe cât posibil componenta speculativă a comerțului cu produse agricole („intermediarii”). Pământul este parte a ființei naționale și, în acest sens, ne interesează ca toate acestea să aibă acces la capital și la mijloace de producție adecvate ciclurilor lor de producție. Una dintre particularitățile României constă într-un sol deosebit, încă nu foarte chimizat, înalt productiv și o clasă țărănească foarte numeroasă, cu o conduită care este în armonie cu Universul și deci, aptă să producă sustenabil. Vom încuraja producția de tip țărănesc, în direcția modernizării acesteia, a axării acesteia pe producția de valoare adăugată de tip necerealier, de tip „bucătărie țărănească”, conectată la circuite agroturistice și comerciale în lanțuri scurte. Vom încuraja dezvoltarea rețelelor comerciale care susțin producția țărănească și a microfermelor cu producție ecologică, sustenabilă, biologic compatibilă cu corpul omenesc, gustoasă și sănătoasă, nechimizată. Vom încuraja circuitele turistice, culturale și educaționale care vor servi agricultura.
9. Infrastructura. Vom încuraja conectarea rapidă a regiunilor țării cu autostrăzi și linii de cale ferată de mare viteză. Scopul infrastructurii este creșterea vitezei de circulație a mărfurilor și eficientizarea capitalului productiv, micșorarea decalajelor dintre regiunile țării. Vom favoriza transportul cel mai economic, după caz, care în ordinea generală a eficienței este enumerat în această ordine: naval, feroviar, rutier.
10. Regimul proprietății. Vom reanaliza retrocedările din ultimii 15 ani, urgentând reparațiile pentru cele care au ieșit ilegal din patrimoniul public. Vom stopa vânzările de pământ agricol fără discriminare și vom reîmproprietării țăranii prin programe speciale de reversare a emigrației.
11. Juridico–administrativ. Funcționarul român trebuie să fie încurajat să gândească și să aibă inițiativă. Vom reconfigura legislația achizițiilor publice așa încât statul să cheltuie eficient, funcție de nevoile reale, mutând reperul dinspre coteriile politice sau teama controalelor așa încât statul să devină un bun manager al resurselor publice. În acest sens, corpul funcționarilor publici va fi reconfigurat și redimensionat funcție de ierarhia competențelor și a nevoilor publice, în acord cu studii concrete și cu modelele de bune practici din alte state. Vom dezvolta învățământul destinat funcționarilor publici așa încât aceștia să devină elita managerială a țării. Odată restabilită demnitatea corpului funcționarilor publici, vom proteja funcția de imixtiunile politice, încurajând stabilitatea pe post funcție de serviciile aduse țării de-a lungul timpului.
12. Planificare urbană și amenajarea teritoriului. Aceste două chestiuni țin de civilitatea spațiului urban, respectiv de politicile economice și de siguranță națională. Vom încuraja corpul profesional al arhitecților să pună ordine în haosul stilistic, de transport din perimetrul urban, reprofesionalizând administrația locală. Vom reconecta amenajarea teritoriului la politica națională a eficienței economice, în agricultură, transporturi și siguranță națională.
13. Armata și Serviciile de informații. Acestea vor servi țara funcție de strategia națională reconfigurată. Vor fi profesionalizate funcție de idealul apărării unității sufletești și demnității individuale, naționale și umane.
14. Justiția va fi aceeași pentru toți, având ca reper reconstituirea dreptului încălcat, nu reprimarea persoanelor. Justiția fiscală prin organele sale va urmări reconstituirea drepturilor fiscale ale statului dar și ale cetățenilor în raport cu statul, plecând de la premisa creșterii bazei de impozitare iar nu a numărului de deținuți și de firme închise.
15. Diaspora și Comunitățile istorice. Vom considera de facto pe toți vorbitorii de limbă română din comunitățile istorice parte a națiunii române, conform legilor deja în vigoare sau prin îmbunătățirea acesteia. În consecință, vom acorda cetățenia tuturor care vorbesc limba română sau celor care fac dovada apartenenței la statul român prin părinți și bunici. Cetățenia va putea fi retrasă în condițiile în care se va constata contrariul, de către autoritatea competentă.
Diaspora, pe care o împărțim în „diaspora istorică” și „diaspora recentă”, va fi considerată, alături de comunitățile istorice, prelungire a națiunii române și sprijinită, consultată, pe direcții coerente de acțiune, menite să apropie România de țările în care își desfășoară activitatea. Reprezentarea ei în parlament va trebui să crească proporțional cu numărul de populație aflată peste hotare. Pe cât posibil, diaspora recentă vom încerca să o aducem acasă prin politici fiscale și de restabilire în teritoriu adecvate, în etape.
Pentru comunitățile istorice și diaspora vom considera de maximă importanță măsuri care vor încuraja păstrarea identității prin:
– școală, prin suportul acordat înființării de școli, clase, direcții de studiu în limba română/dialect, funcție de spațiu;
– acordarea de sprijin cu prioritate, în cadrul unei strategii investiționale de stat, pentru derularea de afaceri în statele lor de reședință;
– susținerea natalității – în familiile în care se vorbește limba română, maternitatea și educația vor trebui susținute și de statul român prin programe speciale;
– decontarea transportului legat de reîntregirea familiei;
– subvenții pentru stabilirea tinerilor care finalizează studii în România în țara lor de origine.
Vom susține invitarea românilor din diaspora istorică în România pentru împărtășirea experienței lor, în cadrul unui program de bună guvernare, prin conferințe publice și în cadrul instituțiilor administrației centrale și locale.
Nu în ultimul rând, România va trebui să acorde asistență consulară cu celeritate și în condiții de respect pentru românii aflați în afara frontierelor. Diplomații vor trebui să iasă din reședință, iar calitatea contactului cu comunitățile românești, fie ele istorice sau diaspora, să devină criteriu major de evaluare a diplomaților români în toate țările unde există acestea.
16. Unitatea națională. Unificarea sufletească. Politica de stat în domeniul educației, culturii va încuraja unitatea sufletească a țării, plecând de la premisa că puterea unui stat constă în capacitatea de a opera cu resursele de care dispune, cele mai prețioase resurse fiind „ideea de stat” și demnitatea națională. Politicile economice și sociale, ale infrastructurii mari, vor avea în vedere relaționarea provinciilor și diminuarea decalajelor dintre acestea. Pentru regăsirea sufletească a românilor în interiorul propriului stat, se impun câteva politici concrete, în administrație, economie, etc. . Politicile financiare, industriale, agricole, privind infrastructura, au în vedere recuperarea pentru cetățeni a României reunificarea spațiului nostru interior.
i. Dimensiunea cea mai vizibilă a acestei politici este aceea a infrastructurii – unificarea urgentă prin autostrăzi și căi ferate revitalizate a celor trei provincii istorice: Țara Românească, Moldova și Transilvania.
ii. Dimensiunea mai profundă a acesteia trimite la politici culturale și economice de încurajare a stimei de sine, și cele mai urgente sunt în domeniul:
1. educației – unde trebuie revizuite urgent manualele de bază, de istorie, limbă și literatură, geografie
2. culturii – încurajarea proiectelor care vizează reunificarea sufletească, solidaritatea socială etc.
3. fiscal – statul va încuraja acțiunea economică după principiul solidarității sociale, prin reducerea fiscalității proporțional cu gradul de sărăcie.
17. Unitatea națională. R. Moldova. Relațiile cu R. Moldova vor fi reconfigurate tot din perspectiva unității sufletești a tuturor românilor, iar în plan concret România va dezvolta politici de unificare/extindere a serviciilor poștale, telecom, bancare, infrastructură de transport, energetică, educațională, sanitară etc.
Concret, ne referim la unificarea infrastructurii critice:
1. Unificarea infrastructurii de transport, energetice și de comunicații, inclusiv prin alinierea prețurilor prin subvenționarea lor.
a. Transformarea Constanței într-un hub al comerțului exterior al R. Moldova prin intermediul Autostrăzii Unirii.
b. Racordarea urgentă la rețeaua de gaze românești.
2. Integrarea R. Moldova cât mai rapid în culoarele strategice de comunicație și de apărare NATO.
Totodată, în a doua urgență avem în vedere:
1. Unificarea pieței forței de muncă. Basarabenii să nu mai fie considerați cetățeni străini de către autoritățile române din domeniu;
2. Unificarea media și a învățământului, luând în considerare ce este mai valoros din experiența profesioniștilor de pe ambele maluri ale Prutului.
3. Încurajarea activităților economice comune. Firmele din România să beneficieze de suport de stat pentru stabilirea de afaceri în R. Moldova;
4. Operatorii economici, întreprinzătorii, din R. Moldova, să beneficieze de programele de încurajare a inițiativei economice interne de tipul „start-up nation”, în măsura în care activitatea lor economică este orientată spre România etc.
5. În paralel, demararea procesului de includere a R. Moldova în regiunile de dezvoltare Nord-Est și Sud-Est din România în cadrul unui program de cooperare transfrontalieră european.
Basarabia va fi integrată și ea în programul nostru de unificare a spațiului național, pentru că numai așa vom vorbi de unire și nu de alipire.
Pentru implementarea acestor politici se vor înființa structuri la nivel de directorat/cabinet/centru de integrare a R. Moldova cu România, funcție de situație, în fiecare instituție centrală care să răspundă de reunificarea cu R. Moldova, inclusiv la nivelul Academiei Române, al Președinției, Guvernului și Parlamentului, al TVR etc.”
Evenimentul a fost organizat de ACADEMIA ROMÂNĂ-Centrul European de Studii Covasna-Harghita; Episcopia Ortodoxă a Covasnei și Harghitei; Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”; Liga Cultural Creștină „Andrei Șaguna” și Asociația „Ștefadina” București.
M.D.C.
