Medicul Constantin I. Parhon s-a născut la 15 octombrie 1874, la Câmpulung, judeţul Argeş, conform volumului „Membrii Academiei Române 1866-2003″ (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003). A studiat la Facultatea de Medicină din Bucureşti între 1893 şi 1900, obţinând, în chiar anul absolvirii, titlul de doctor în medicină cu lucrarea „Contribuţiuni la studiul tulburărilor vazomotorii în hemiplegie”.
A fost extern şi intern în mai multe spitale bucureştene, medic secundar la Spitalul Pantelimon şi medic primar la Ospiciul Mărcuţa (1909-1912). Profesor la Clinica neuropsihiatrică a Facultăţii de Medicină din Iaşi (1913-1933), unde a întemeiat o şcoală de neurologie, psihiatrie şi endocrinologie. A fost primul preşedinte al Secţiei Iaşi a Societăţii de biologie. A fost preşedintele Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi, între anii 1915-1916.
În 1933, s-a transferat la Bucureşti, unde a fost, între altele, titular al Catedrei de Endocrinologie a Facultăţii de Medicină, director al Institutului pentru Bolile Nervoase, Mintale şi Endocrinologice (1930-1940), al Institutului de Endocrinologie (1949-1957) şi al Institutului de Geriatrie (1952-1957).
Între 13 aprilie 1948 şi 2 iunie 1952 a fost preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale. De numele său se leagă punerea bazelor şcolii române de endocrinologie, fiind, totodată, unul dintre protagoniştii endocrinologiei mondiale în perioada constituirii ei ca disciplină ştiinţifică independentă.
Vizita profesorului Constantin Ion Parhon, la policlinica Ministerului finanţelor, 1949.
Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES
Încă din perioada anilor 1935-1936, printre preocupările profesorilor C.I. Parhon şi Şt. M. Milcu s-a aflat înfiinţarea unui institut dedicat exclusiv endocrinologiei. La 8 noiembrie 1946, prin Decretul-lege nr. 895, regele Mihai I a aprobat raportul ministrului Sănătăţii, marele neurochirurg prof. dr. Bagdasar, prin care era propusă înfiinţarea şi organizarea Institutului de Endocrinologie, arată parhon.ro.
De la început, în semn de recunoaştere a personalităţii savantului la dezvoltarea ştiinţei naţionale şi internaţionale, institutul s-a numit „Prof. dr. C. I. Parhon”.
Constantin I. Parhon a studiat corelaţiile neuroendocrine, urmărind punerea în evidenţă a acţiunii asupra sistemului nervos a glandelor cu secreţie internă. A adus contribuţii în domeniul terapeuticii afecţiunilor endocrine, fiind coautor al primelor medicamente opoterapice din România.
Foto: (c) MIRCEA KESSLER/ Arhiva istorică AGERPRES
A publicat, în 1909, împreună cu M. Golstein, primul tratat complet despre secreţiile interne, căruia i-au urmat alte lucrări privitoare la rolul glandelor endocrine în constituţie, studiul clinic al endocrinopatiilor, corelaţia interglandulară, patogenia endocrină a psihozelor afective, rolul glandelor endocrine în procesele de îmbătrânire, intervenţia glandelor în patologia diverselor aparate şi organe. În domeniul psihiatriei a fost printre primii autori care au demonstrat rolul patologiei endocrine în psihoze – „Obiectul neuropatologiei şi psihiatriei. Metodele lor de cercetare” (1913).
Dintre lucrările sale ştiinţifice pot fi enumerate: „Contribuţiuni la studiul schimburilor nutritive în acromegalie” (1903), „Cercetări asupra glandelor cu secreţiune internă în raportul lor cu patologia mentală” (1910), „Epilepsia” (1921), „Rolul secreţiunilor interne în viaţa embrionară şi foetală” (1941), „Biologia vârstelor” (1955), „Endocrinologia glandelor salivare” (1957) etc.
Membru în colegiile de redacţie ale publicaţiilor „Folia Neurobiologica” şi „Revue Française d’Endocrinologie”.
La 26 mai 1928, a devenit membru corespondent al Academiei Române, apoi membru titular (22 mai 1939) şi membru titular activ (12 august 1948) al prestigioasei instituţii, arată acad.ro. Între 12 august 1948 şi 9 august 1969, a fost preşedinte de onoare al Academiei Române. A fost membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din Bucureşti, membru al academiilor de ştiinţă din Berlin, Budapesta, Moscova, Sofia şi al societăţilor de endocrinologie din Moscova, Paris, Praga, Doctor Honoris Causa al Universităţii din Praga.
A murit la 9 august 1969, la Bucureşti.
AGERPRES
