Cercetarea unor pagini din istoria românilor din fostele scaune secuiești este mult ușurată de publicarea unor documente, în formă digitală, pe diferite site-uri. În aceste condiții a crescut și numărul colaboratorilor Centrului European de Studii Covasna – Harghita, pasionați de identificarea unor asemenea documente și valorificarea lor în diferite lucrări, studii și articole. Din lungul șir al acestor colaboratori menționăm pe: Ana Grama și Liliana Oprescu (Sibiu), Alin Spânu (București), Vasile Lechințan (Cluj-Napoca), Vasile Stancu, Ciprian Hugianu și Edmond Dorneanu (Sf. Gheorghe), Florentina Teacă (Covasna), Corina Bărăgan (Vama Buzăului), Elena Maria Tartler (Mărcuș), Adrian Boriceanu (Sita Buzăului), Constantin Aitean-Taus (Măieruș) și mulți alții.
Un asemenea document, ne-a fost semnalat de statornicul nostru colaborator Adrian Boriceanu. Este vorba de articolul Școala din Doboli inferiori şi adunarea despărţământului „Astrei” în Covasna apărut la rubrica Din Treiscaune, din cunoscuta publicație a Mitropoliei Ardealului „Telegraful român”, din 10/23 iunie 1900. Corespondentul, care a ținut să rămână anonim, informează redacția publicației sibiene despre două evenimente care au avut loc, în tot atâtea localități românești, din fostul județ Treiscaune: susținerea examenului de sfârșit de an școlar, de către elevii români de la școala confesională ortodoxă din Dobolii de Jos și adunarea generală de constituire a Despărțământului Treiscaune-Ciuc al Asociațiunii ASTRA, adunare care a avut loc în localitatea Covasna, în primăvara anului 1900.
Din prima știre aflăm, din sursă directă, despre modul cum a avut loc procesul de maghiarizare , prin școală, a românilor din localitățile etnic mixte ale fostului județ Treiscaune, proces care s-a desfășurat la fel în toate comunitățile românești din fostele scaune secuiești, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Știrea referitoare la adunarea generală de constituire a Despărțământului Treiscaune-Ciuc al Asociațiunii ASTRA este mult mai concisă, dar suficient de convingătoare, pentru a putea cunoaște o pagină din preocupările ASTREI, de pe aceste meleaguri, pentru păstrarea identității românești, prin credință și cultură.
Redăm conținutul articolului Școala din Doboli inferiori şi adunarea despărţământului „Astrei” în Covasna, în forma în care a fost redactat acum mai bine de un secol: „ Multă lume va fi auzit, căci multă reclamă s-a făcut, în favoarea bisericii și şcolii române ortodoxe din Doboli inferiori, că acesta comună bisericească sub conducerea fostului paroh şi a învăţătorului actual a făcut progrese de uimit, în butul (pofida – n.n.) tuturor neajunsurilor ce trebuie să îndurăm noi românii din Treiscaune.
Am avut ocasiune să asist la 17 examene şcolare din Tract (protopopiat -n.n.), ţinute sub conducerea d-lui protopresbiter D. Coltofeanu şi cu plăcere am putut constata că, cu toate necazurile şi şicanările ce îndurăm prin Secuime cu încasarea salariilor învăţătoreşti… sporul aşteptat (rezultatele la învățătură -n.n.) a fost pretutindenea mulţumitor. Mai considerăm şi împrejurarea, că mulţi părinţi din poporul mărginaş (din localitățile de la granița județului – n.n.), care îşi câştigă subsistenţa în România (Moldova) a trecut îndată după Paşti frontiera ţării dimpreună cu copiii mai mari, pentru a câştiga prin săpatul sfeclelor la fabricile de zahăr banii trebuincioşi la acoperirea greutăţilor de casă.
Numai școala din Dobolii de Jos a făcut cea mai rea impresie şi mare dezamăgire asupra mea, nu pentru că examenul ţinut cu multă paradă, nu ar fi mulţămit pe deplin publicul auditor de limba maghiară şi pe inspectorul școlar regional, prezent şi dânsul la examen, — ci pentru că dl învăţător Nicolae Rădoiu nu a arătat întru nimic, că este învăţător la o şcoală confesională română. E drept că, credincioşii noştri din Doboli nu vorbesc bine româneşte, dară fiecare zice că „olah vagyok” şi secuii conlocuitori în comună îi numesc „olah” şi tocmai pentru că poporul nu mai ştie româneşte, este datorinţa unui învăţător conștient de chemarea sa, ca să deştepte în generaţiunea tânără sentimentul naţional şi iubirea de limbă nelegată şi uitată de părinţii lor.
Nu aşa face învăţătorul cantor N. Rădoi, altcum deplin calificat pentru postul său şi totodată bun cântăreţ. Dânsul pare că s-a pus să emuleze (conlucreze –n.n.) cu învăţătorii de la școala de stat din loc în materialul de învăţământ, prezentat exclusiv în limba maghiară, fără a da vreo atenţiune limbii româneşti. La examen a zis numai un elev un „Tatăl nostru” stricat româneşte şi încolo s- a încheiat cu limba aceasta. Dar, ceea ce a fost mai uimitor şi revoltător din partea unui învăţător român la o școală confesională, a fost purtarea sa bruscă faţă de şeful tractual (inspectorul școlar român –n.n.) adresându-se numai la inspectorul regional şcolar, cu întrebarea, dacă doreşte să răspundă copii din cutare obiect.
După religiune, predată numai ungureşte, şeful tractual a pus în ordine limba română şi cetirea cel puţin în despărţăminte mai mar, şi învăţătorul a reflectat (afirmat –n.n.) ungureşte, că limba maghiară este limba maternă a copiilor, la care dl inspector i-a secundat, şi a spus că limba română nici nu are înţeles a se propune (a se include în programa școlară – n.n.) în Dobolii Inferiori (!)
Nu-i vorbă, că învăţătorul şi-a şi primit răsplata serviciilor sale, pentru că îndată după terminarea examenului şi după ce dl protopop a ţinut o scurtă alocuţiune către elevi, s-a sculat şi dl inspector regional şcolar să mulţumească învăţătorului pentru sporul făcut şi i-a predat în faţa tuturora 100 coroane in 5 bancnote de câte 10 florini, ca semn de recunoştinţă din partea înaltului ministeriu, iar dl învăţător i-a primit mulţumind de tot mişcat pentru distincţiune.
Întreb acuma, are oare raţiune de a exista şi a fi susţinută cu mijloace din fondurile Arhidiecesei o şcoală, care cu numele de a fi confesională, dar numai românească nu este, şi totuşi învăţătorul primeşte 200 corone întregire la salariu de la Preaveneratul Consistoriu Arhidiecesan? Precum noi ceilalţi învăţători români confesionali propunem ca obiect obligatoriu limba maghiară, în egală măsură, ar fi obligat şi un învăţător tot aşa de tânăr şi calificat din Doboli, care însuşi numai că forţează cu limba maghiară, să propună cel puţin în aceeaşi măsură limba română, ca să deştepte în generaţiunea tânără conștiinţa şi alipirea de neam, şi care să nu mai schimonosească şi numele curat româneşti cu Âlgya , în loc de Aldea etc. După examen conversând cu mai mulţi credincioşi, cu regret s-au pronunţat către mine că s-au aşteptat, ca și copii lor să înveţe şi ceva româneşte.
S- a ridicat în acestă comună o biserică frumoasă numai din daruri şi colecte din afară pentru întărirea neamului şi sentimentului religios în aceste părţi expuse. Au intrat atari daruri în sumă frumoasă şi pentru edificarea unei şcoli, dar nu s- au dat destinaţiei, precum se vorbeşte, ci în loc de şcoală s-a făcut casă separată de locuit pentru învățător, fiindcă e căsătorit în comună şi ca ginere a unui fruntaş, fost epitrop, are lipsă de confort. Pentru edificiul şcolar să intenţionează a se cere iarăşi ajutorul Preaveneratului Consistor, pe lângă alte surse pe care să contează din afară, e de crezut însă, că suprema autoritate bisericească va fi informată cuviincios despre starea lucrului şi nu va jertfi obolul pentru o şcoală care nu promite nici un viitor din punct de vedere românesc, ci suplineşte foarte bine o şcoală maghiară.
Şi acum permiteţi-mi, D-le Redactor, a Vă pomeni şi despre ceva îmbucurător din Treiscaune. A 3-a zi de Rusalii s-a ţinut adunarea de constituire pentru despărţământul „Astrei” din comitatele Treiscaune şi Ciuc în Covasna, îndată după ce s-au încheiat examenele şcolare din tractul protopopesc al Treiscaunelor.
Organele administrative n-au făcut de astă dată nici o piedică, nici n-a asistat vre-un reprezentant la adunarea ţinută în biserică după serviciul divin la ora 11. Au participat în total 7 preoţi din tractul Treiscaunelor, în frunte cu dl protopop D. Coltofean şi 8 învăţători. Dl profesor Nicolae Bogdan din Braşov (originar din Hăghig – n.n.) ca delegat al comitetului central a deschis adunarea cu o vorbire instructivă, la care a răspuns imediat dl protopop, îndemnând şi d-sa pe toţi a sprijini acestă instituţiune culturală. A fost bine reprezentat poporul din Covasna, mai mulţi fruntaşi din comuna Arpatac (Araci -n.n.), veniţi cu trăsura din la mare depărtare şi rezultatul sumelor încasate a trecut peste suma de 200 corone.
Comitetul cercual s-a constituit în modul următor: Director On. D. protopop D. Coltofeanu. Membrii în comitet: Spiridon Damian, protopop onorar (Breţcu); Nicolae Bogdan, profesor (Braşov); Ion G. Oltean, paroh (Poiana-Sărată); David Pop, diacon şi învățător (Poiana-Sărată); George Negoescu, capelan (Întorsura Buzăului); Ceorge Furtună, paroh (Covasna); Alexe Negoescu, paroh (Zagon); George Stefan, comerciant şi econom (Arpătac).
Un banchet comun a urmat după adunare şi toţi s-au despărţit însufleţiţi şi mângâiaţi de cele ce au văzut şi auzit. E de notat, că din comitatul Ciucului şi chiar din preoţimea greco – catolică din Treiscaune nu s-a prezentat nimeni.”
Dr. Ioan LĂCĂTUȘU
