Mai rar așa o nuntă ca cea la care am participat de puțin timp. Desigur, mire și mireasă, nași și nuntași. În ce constă … raritatea? N-am spus „noutatea”, deoarece nunțile noastre, odinioară, în satele românești, se desfășurau după un anume tipic, iar participanții, conform unei străvechi tradiții, erau îmbrăcați în straie populare, în costume naționale. Jucau strămoșeasca horă: „Trei pași la stânga linișor / Și alți trei pași la dreapta lor; / Se prind de mâni și se desprind, / S-adună cerc și iar se-ntind, / Și bat pământul tropotind / În tact ușor.” Versurile fac parte din balada „Nunta Zamfirei” de George Coșbuc, unde, chiar dacă există o împletire între real și fantastic, predomină realul, nunta țărănească.
Asemenea nuntașilor de demult, îmbrăcați în frumoasele lor costume populare, la nunta la care am participat, mirele și mireasa, nașul și nașa, nuntașii au fost îmbrăcați în minunate costume tradiționale românești (cineva chiar în opinci). Toți arătau foarte bine și s-au simțit bine. Mai mult, Preacucernicul Părinte Sebastian Pârvu, care a oficiat cununia la catedrală, i-a felicitat nu numai pentru căsătorie ci și pentru ideea de a îmbrăca costume populare, aducând în sfânta biserică bucuria țăranului de altădată.
„Sunt grei bătrtânii de pornit / Dar de-i pornești, sunt grei de-oprit” spune George Coșbuc. Așa este. Poate că mamei miresei i-a fost greu să pornească la drum lung. La cei 87 de ani, a venit cu sufletul încărcat de bucurie, iar ochii i s-au umezit văzând frumusețea costumelor populare la nunta fiicei ei. Ascultând-o pe actrița Camelia Paraschiv Katai recitând poezia „Mama” de Ionel Simota, ochii i-au lăcrimat de-a binelea. A fost un moment emoționant pentru întreaga asistență, un omagiu adus Mamei.
Altfel, o nuntă obișnuită, cu respectarea formalităților de la Primărie, cu respectarea tainei cununiei săvârșită în biserica ortodoxă, cu ospățul tradițional, unde chiar dacă n-a fost „un râu de vin”, precum în „Nunta Zamfirei . . ”, toți nuntașii au petrecut așa cum se cuvine la o nuntă.
La plecare, a fost o altă „ieșire” din tipicul unei nunți actuale. Fiecare nuntaș a primit, spre amintire, o pungă cu două cărți, ceea ce denotă iubirea întru frumosul veșnic nepieritor. Am înțeles că ideea a fost a miresei. O idee de toată cinstea! Poate, pentru unii, mai greu de înțeles.
Felicitări miresei și mirelui! Felicitări nunilor și nuntașilor!
Casă de piatră, Maria Graur, truditoare a ziarului „Mesagerul de Covasna”!
Cu bucurie, Luminița Cornea
