Lucrarea Preoţi şi învăţători din Buzăul Ardelean implicaţi în făurirea României Mari, de Corina Sporea Bărăgan
La Editura „Scrisul Prahovean” din Cerașul, jud. Prahova a apărut volumul „Preoţi şi învăţători din Buzăul Ardelean implicaţi în făurirea României Mari”, sub semnătura distinsei profesoare Corina Sporea Bărăgan, din Vama Buzăului, președinta Despărțământului ASTRA Buzăul Ardelean. Lucrarea începe cu argumentul istoricului Traian Cepoiu, care prezintă pe scurt contribuţia autoarei la cercetarea implicării românilor din zona Buzăului Ardelean la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918.
În prima parte a lucrării, autoarea prezintă organizarea locuitorilor din Buzăul Ardelean (format din comunele Vama Buzăului, Întorsura Buzăului, Sita Buzăului şi Barcani) la începutul secolelor al XIV-lea şi al XV-lea, zonă care a rămas o insulă de românitate ortodoxă, menționând sursele de existenţă ale acestora. Locuitorii acestei zone şi-au păstrat identitatea şi românismul datorită, în principal, instituţiei Bisericii, a celor doi intelectuali principali ai satelor, preoţilor şi a învăţătorilor.
Anul 1893 îi găseşte pe toţi locuitorii celor patru comune din Buzăul Ardelean arondaţi la comitatul Trei Scaune, fapt care a făcut posibilă consolidarea, apropierea dintre ei. Românii din zonă au avut relații strânse cu despărţământul Astra Braşov, despărțământ care în anul 1896 a ținut Adunarea Generală la Sita Buzăului. Desigur că stăpânitorii unguri nu vedeau cu ochi buni aceste întâlniri sub egida Astrei. Ungurii, prin Guvernul de la Budapesta, duceau o politică agresivă de maghiarizare a românilor din această parte, înfiinţându-şi şcoli cu predare în limba maghgiară, începând cu anul 1908, pentru ca românii să-şi piardă limba şi fiinţa naţională (în 1913 se deschide o astfel de şcoală la Brădet). Potrivit surselor documentare, românii au avut oameni providenţiali, așa cum a fost învăţătorul Gheorghe Zaharia din Întorsura Buzăului, autor al unui manual de Citire pentru școlile confesionale ortodoxe din Transilvania.
În al II-lea capitol intitulat „Amploarea acţiunilor antimaghiare la începutul secolului al XX-lea” se menționează faptul că zona Buzăului Ardelean fiind o zonă de graniţă, era atent supravegheată, căutându-se împiedicarea legăturilor cu românii din Regat. De aceea cei care puteau, fugeau, pentru a nu fi înrolaţi în armata austro-ungară şi intrau în armata română „ ca să lupte pentru dezrobirea Ardealului”. Românii din această parte de ţară aşteptau intrarea României în război şi atacarea graniţei cu Austro-Ungaria. Pentru a demonstra aliaților săi faptul că românii din această parte a Transilvaniei erau trădători, guvernul maghiar i-a atras pe aceștia într-o cursă. „Pentru compromiterea românilor, serviciile secrete maghiare înscenează o acţiune de trădare din partea intelectualilor români din Ţara Bârsei. În această cursă a ungurilor au căzut mai mulţi intelectuali din zonă: David Pop- învăţător din Hărman şi preoţii Ioan Coman din Sita Buzăului, Gheorghe Neagovici Negoiescu din Întorsura Buzăului şi Ioan Modroiu din Vama Buzăului.Toţi au fost întemniţaţi 3 ani, apoi condamnaţi la moarte, dar pe 25 octombrie 1918, prin prăbuşirea organelor statului Austro- Ungar scapă din temniţă şi se întorc acasă.”
În al III-lea capitol denumit „Înăsprirea măsurilor represive asupra localnicilor între 1914-1918 se accentuează faptul că după intrarea României în război împotriva Ungariei, românii din Buzăul Ardelean au fost şi mai asupriţi. Se accentuează jertfa şi sacrificiul liderilor români în frunte cu preoţii şi învăţătorii din sate, pentru apărarea drepturilor naţiunii române, toţi ajungând în închisorile de la Cluj, Făgăraş, Sopron din Ungaria.
Mare a fost însă bucuria românilor de aici când au văzut armata română pe 16 august 1916 intrând şi punând pe fugă armata maghiară. Însă, după retragerea armatei române, în octombrie din același an, şi revenirea autorităţilor ungureşti, românii din Buzăul Ardelean au avut mult de suferit. N-au scăpat de urgia ungurească nici măcar mamele cu copii mici.
În capitolul intitulat „Împlinirea visului secular de libertate şi de întregire a ţării” se arată că şi în satele Buzăului Ardelean s-au constitut organe civile şi militare în conformitate cu hotărârile Consiliului Naţional Român Central, pentru unirea Transilvaniei cu România. Sunt anexate documentele (procese verbale şi credenţionale) prin care este redată alegerea delegaţilor din zonă la Adunarea Naţională de la Alba Iulia (vezi pag. 28-29, 32-34). Au fost aleși aşadar următorii delegați la isorica adunare a românilor ardeleni: „Ioan Modroiu- preot în Vama Buzăului, George Cerbu- preot în Întorsura Buzăului, Nicolae Cristea în Sita Buzăului, George Nistor în Teliu şi Xenofon Comşa în Marcoş.”
Sunt scoase în evidenţă, cu ajutorul documentelor, truda şi înflăcărarea pe care o aveau locuitorii din satele buzoiene pentru unirea cu ţara mamă. „ În ziua de 1 Decembrie 1918 în sate buzoiene au fost adunări populare unde s-a strâns toată suflarea pentru a-i asculta pe liderii lor care cuvântau cu înflăcărare despre măreţia momentului. „De asemenea sunt scoase în evidenţă personalităţile zonei cum ar fi : preotul Ioan Modroiu din Vama Buzăului ca delegat al comunei la Alba Iulia, familia învăţătorilor Nicolae şi George Russu din Sita Buzăului, familia preoţilor învăţători Neagovici- Negoescu, o adevărată dinastie, prezentă în viața publică locală timp de aproape 200 de ani ( 1775-1954).
În ultimul capitol intitulat „Intelectuali din Buzăul Ardelean acţionând pentru întregirea ţării în afara vetrei natale” sunt amintiţi oameni de vază care au luptat pentru Unire în afara spaţiului Buzăului Ardelean. Fraţii Sporea din Acriş (preotul Ioan Sporea, patriot român urmărit şi apoi întemniţat de către unguri pentru lupta de unire și profesorul Constantin Sporea, fratele preotului Ioan Sporea, care contribuie la organizarea învăţământului românesc în Ardeal, deschizând la Deva Şcoala Normală de Băieţi). Este menţionat şi avocatul Constantin Bobeş din Întorsura Buzăului, care locuia la Buzău şi care îi adăpostise pe refugiaţii întorsureni între 1916-1918.
Toţi aceşti fii ai acestui spaţiu denumit Buzăul Ardelean şi-au adus contribuţia la păstrarea conştiinţei de neam, la afirmarea noastră naţională, iar numele lor vor rămâne scrise în cartea de aur a neamului românesc, aşa cum afirmă autoarea cărţii, Corina Sporea Bărăgan.
După volumul „Cronica învățământului din Vama Buzăului”, prin această lucrare, autoarea aduce o nouă și importantă contribuţie la cunoașterea istoriei locale și regionale din sud-estul Transilvaniei, a contribuției românilor din Buzăul Ardelean la înfăptuire idealului multisecular de unire a tuturor românilor, punându-ne în faţă jertfa atâtor înaintaşi care ne fac să ne simţim mândri că suntem urmaşii lor și, ne obligă moral să le continuăm opera, în forme actualizate, potrivit semnelor timpurilor prezente și a celor ce se prefigurează pentru viitor.
Pr.Banciu Marius Gheorghe
