…Iată-mă, în sfârşit, ieşit din aeroport cu bagajul recuperat, după cum v-am istorisit în episodul precedent. Un autocar supraetajat elegant , cu volanul pe dreapta duduie cu aerul condiţionat dat la maximum. Afară sunt vreo 35 de grade şi o umiditate greu de suportat, astfel că înăuntru te simţi excelent, aproape ca în avion.
– „Mister Harry”?
– No, my name is Horia!
– Îmi e greu să pronunţ. Vă deranjează dacă vă spun „Mr.Harry”?, mă întreabă ghiduşa locală. O privesc amuzat şi accept. Este o jună chinezoaică simpatică de circa 1,50 metri şi vreo 37-40 de kg, încălţată cu tenişi…roz! Îi asortase cu nişte pantaloni cam de aceeaşi culoare turbată – ce se mulau inestetic pe fusele, cu care se deplasa ca o zvârlugă – punându-ne autoironic în temă.
– Mă numesc Jin, dar prietenii mă alintă „Pantera” !
– „Pink Panther and Pals”, a mormăit careva.
– Exact. Îmi plac la nebunie desenele animate, mai ales „Pantera Roz”, de aceea vreau să mă asemăn cu personajul.Turiştii se amuză şi uite aşa ne împrietenim mai uşor.
Într-adevăr, atmosfera s-a destins în grup şi fiecare a dat să se aşeze strategic cât mai aproape de uriaşul parbriz frontal, pentru a face poze şi filma din faţă, nu lateral pe timpul deplasării. Sunt anumite obiective deosebite, peisaje, zone unde nu se mai revine când se face turul de cunoaştere a unei localităţi. De aceea punctele esenţiale trebuie admirate şi imortalizate „din prima”.
Amănunte importante
Cunosc foarte bine aceste amănunte. De multe ori organizatorii locali lasă asemenea detalii la voia întâmplării, iscându-se discuţii, şicane între turiştii cârcotaşi, majoritatea bulucindu-se să ocupe poziţii cât mai avansate. Am păşit-o şi eu nu o dată. De aceea, atunci când nu călătoresc individual, ci cu un grup organizat, mă înscriu acasă printre primii, locurile din autocar fiind repartizate în funcţie de lista întocmită de agenţia organizatoare.
Astfel nu se mai iscă alte comentarii.
– „Mister Harry” aveţi numărul trei, deci pe prima bancă. Poftiţi, luaţi loc…
Era perfect, aveam o vizibilitate excelentă de sus, privind peste şoferul ce se afla cu un etaj sub noi. M-am grăbit să-mi pregătesc aparatele. Totul mă atrăgea.
…Deşi am vizitat în ultima vreme mai multe state asiatice foste colonii britanice, nu am reuşit să mă obişnuiesc cu circulaţia pe partea stânga. Îmi pare ceva pe dos.
Prima experienţă stresantă de acest fel am avut-o cu mulţi ani în urmă la Londra şi apoi în întregul Albion. La traversări imprudente, aşa cum fac românii, poţi avea surprize neplăcute, fiindcă din refex te uiţi în partea greşită, treci şi te pomeneşti cu un scuter sau un autoturism frânând chiar lângă tine. Fără însă a fi claxonat şi admonestat verbal de către conducător, cum ni se întâmplă prin Estul Europei, unde am crescut şi cu greu ne emancipăm…
O super–urbe
…De la primii zeci de metri străbătuţi prin Singapore realizez că mă aflu într-o super-urbe, care poartă un nume ciudat, care provine din limba malaeziană şi se traduce prin “Singa” (leu) şi “Pura” (oraş).
Există şi o frumosă poveste legată de această denumire. Se zice că în secolulul al XIV-lea un prinţ din Sumatra, Utama Sang, care pornise într-o călătorie pe mare, a fost prins de furtună şi a acostat la întâmplare. Ajuns pe mal a văzut într-un tufiş o felină splendidă, “Regele animalelor”, şi impresionat s-a gândit să reboteze localitatea, zicându-i “Oraşul Leilor”, în loc de “Aşezarea de la ţărm”, cum era cunoscută. Astăzi pe insulă nu mai sunt lei, ci doar tigri!
Primele dovezi ale locuirii zonei datează încă din secolul al III-lea, când s-a numit “Tumasek”.
Clima este ecuatorială, cu valori de temperatură ce oscileaza între 25 si 30 grade pe tot parcursul anului, ploile aduse de musoni fiind abundente din luna noiembrie până la sfârşitul lui ianuarie. Când am poposit eu pe acolo, vremea era încă frumoasă, fără precipitaţii.
Republică liliputană
Republica Singapore de astăzi este de fapt un…oras (!), fiind cea mai mică ţară din Asia de Sud-Est, formată din 63 insule. Are o suprafaţă modestă, de numai 704 km² şi o populaţie de circa cinci milioane de suflete, formată în mare majoritate (aproape 80 la sută) din chinezi, restul fiind indieni, malaezieni şi alte grupuri etnice. Statul acesta mic de dimensiuni, însă mare ca potenţial economic se află poziţionat în Sudul Peninsulei Malacca, la numai 137 km Nord de la Ecuator.
Este entitatea statală cu cei mai mulţi…miliardari şi milionari din lume! Moneda locală este dolarul singaporez, dar „fratele” său mai mare, dolarul american, contează cu adevărat în business.
Apropo de bogăţia de aici, într-un tabloid local apăruse un reportaj despre un eveniment monden petrecut în weekend-ul precedent sosirii noastre, când la cel mai faimos cazinou din metropolă îşi făcuseră apariţia câţiva bogătaşi ai lumii puşi pe senzaţii tari. Punctul forte al relatării viza faptul că fiecare venise cu un… avion personal nou-nouţ.
Ce păcat că am ajuns prea târziu şi am ratat ocazia să fiu prezent…
Destinaţie exotică
Singapore nu reprezintă numai o destinaţie exotică pentru oamenii bogaţi, ci şi pentru cei semi-pârliţi ca mine, fiind extrem de sigură. N-am auzit de atacuri teroriste şi “hold-up”-uri. Este o aşezare civilizată, fără spălători de parbrize, hoţi de buzunare, mâncători de seminţe, având printre cele mai scăzute rate ale criminalităţii din lume. De asemenea, metropola are faima – şi aşa arată – a uneia dintre cele mai curate localităţi, rivalizând cu oraşele ( gen farmacie) elveţiene.
Iar bizara marotă a edililor privitoare la guma de mestecat, interzisă prin…lege, i-a făcut celebri. Dar a dat şi roade.
Eu aş merge mai departe, interzicând şi mâzgălelile cu grafitti, care urâţesc atâtea clădiri frumoase de pretutindeni.
Ştiaţi că Sinagapore este a doua țară ca densitate a populației de pe Glob? Doar în Hong Kong şi Macao m-au călcat mai mulţi turişti pe picioare (nu… în picioare!), ca aici.
Cine a fost „Sir Thomas”?
Vreau să vă întreb acum altceva: dacă în mod inconştient, mânaţi doar de setea de bani şi glorie, v-aţi afla la vestitul Concurs televizat „Vrei să fii milionar” , şi întrebarea finală ar suna: „Cine a fost Sir Thomas Stamford Bingley Raffles”, ce aţi răspunde?
Evident,”Nu ştiu, dar am să sun un prieten”; asta cu condiţia să mai aveţi o posibilitate. Precis că nici amicul apelat habar nu are, aşa că renunţaţi şi ciuliţi urechile.
Staţi liniştiţi, că nici eu n-am ştiut până să poposesc în celebrul stat/oraş, unde aveam să constat cât de mult se mândresc localnicii cu personajul de legendă, alintat „Sir Thomas -The Father of Singapore”.
…Ajuns cu turul în centru, am avut o revelaţie, gen „déjà vu”. Multe dintre obiective îmi erau familiare, deoarece le văzusem pe Net, unde circulă filmuleţe şi poze splendide din acest mirobolant loc de pe Terra. Care concurează doar cu Emiratele Arabe.
– Nu vă grăbiţi! Faceţi poze şi înregistraţi liniştiţi, avem timp, ne îndeamnă „şefa” rozalie.
Ceea ce am făcut copios, îmbpgăţind arhiva sentimentală cu imagini ce par desprinse din filme SF.
– Gata acum, haideţi acum să admiraţi prima dintre statui…
O statuie impozantă
Sunt două opere de artă ce trebuie văzute. Ambele sunt la fel de importante, reprezentând ţinte obligatorii pentru oaspeţi. Li se alătură multe altele, precum “Palatul Parlamentului”, “Moscheea Sultan” şi zonele pietonale vestite „Marina Bay” (cu hotelul acela futurist ca o navă spaţială aşezat pe trei corpuri de clădire de câte 50 de etaje), „Clarke Quay” şi bulevardul de shopping “Orchard Road”.
Una dintre statui îl reprezintă pe acest glorios „Mister Thomas”, iar cealalta este a „Fântânii-Leu”, ambele din marmură albă. În jurul lor aglomeraţia atinge cote de furnicar, dar nimeni nu „te face la buzunare”, ca pe la noi unde e îmbulzeală.
– Din experienţă, plusă veselă Jin, cunosc fatul că majoritatea străinilor nu ştiu cine este importantul personaj în faţa căruia ne aflăm. Poate, totuşi, cineva dintre dv. ne spune.
…Cucu!
– Păcat, îi ofeream un premiu…
…Vedeţi, de aceea nu mă duc la „Vrei să fii milionar!” (Va urma)
Horia C. Deliu
